O sa am al doilea copil si sunt ingrozita

cipcipcip spune:

Danangie, felicitari pentru cei 3 nazdravani Esti o curajoasa :)
Si la mine al doilea copil a fost mai cuminte, dar daca stau si ma gindesc nu e ca e el mai linistit neaparat, ci noi parintii. Sintem mult mai relaxati si nu sarim in sus la fiecare scincet sau la fiecare toana de-a lor, sau cind fac febra mare etc. Erik al meu se trezea noaptea, plingea un pic, iar apoi adormea singur la loc. Doarme toata noaptea de la 4 luni. Cred ca asa ar fi fost si cu Julia daca nu saream noi in sus la fiecare scincet. Ne-a luat 3 ani ca sa o facem sa nu mai bea noapte biberon

Maya25 spune:

Roxy mi-a placut povestea despre copiii tai. Cat de diferiti pot fi! Iar pt al doilea mesaj n-am de ce sa ma supar pt ca... ai dreptate in ce scrii.

Nu scriu mai multe ca o sa starnesc reactii negative, aveti dreptate toate cele ce scrieti aici, fiecare in felul ei, insa toate sunteti diferite fata de mine: nu stiu cum, dar toate cele care aveti 2 sau mai multi copii i-ati dorit si i-ati iubit de la inceput.
Probabil ca sunt eu mai ciudata ca nu mi-am dorit copilul si nu pot simti ce simte o mama in mod normal fata de copilul ei, chiar si nenascut. Nu pot, dar va trebui sa-mi impun. Va fi greu.
De aceea nici nu m-am inscris la odiseea la care m-as fi putut incadra, pt ca nimeni nu-i ca mine si as strica atmosfera.
M-am framantat mult inainte de a scrie si aici, m-am gandit ca sunt f slabe sansele sa mai intalnesc pe cineva la fel, desi cu siguranta exista doar ca poate persoanele respective nu scriu pe forumuri despre problema lor, sau cel putin nu pe forumuri despre copii, sau isi tin parerile pt ele stiind ca ar starni doar reactii negative.
Va multumesc tuturor pt ca ati avut rabdarea sa-mi cititi mesajele si sa-mi raspundeti, cred ca am sa ma opresc aici cu scrisul, marti dimineata plec oricum spre spital si acolo nu o sa am nici net nici computer.

danangie spune:

CIPCIP multumesc. Subscriu si eu la ce ai scris tu. Intocmai: noi ca parinti am fost mai relaxati si nu am mai sarit la orice scancet.Asa e.

MAYA acu' citii si eu despre chestia cu vrutul ,nevrutul.Daca ai fi citit povestea nasterii lui Marco, ai fi vazut ca nu a fost nici el planificat. Cand am ramas gravida cu el nici nu stiam si faceam tratament cu injectii si pastile ptr o lombalgie pacatoasa tare. Am plans multtttttttttt cand am aflat ca-s gravida. Cum am mai scris acolo plangeau si pietrele cu mine.Bine la mine situatia era alta si chiar eram ingrijorata ptr viitor. Da, ca si tine nu l-am vrut. Nu am vrut sa mai fac al treilea copil. Dar cum nici eu nu as fi putut sa fac vreodata avort.....pierzand o sarcina la 11 sapt.......imi era imposibil sa ma gandesc la un avort. Ok, astea fiind spuse.........trebuie sa-ti spun ca nu exista fericire mai mare ptr mine cand ma uit la Marco. Imi unge sufletul. Il mangai si-l privesc foarte mult. Lucruri care la ceilalti doi nu prea le-am facut. Deci, iti vei schimba "gandirea" cu nu l-am vrut cand ai sa-ti dai seama pana in fundul inimii ca vei mai avea un alt copil. Ca va intra in viata ta o alta comoara. Se zice ca, copiii sunt mana cu care ne prindem de Rai. Cand am botezat pe Marco, preotul ne-a spus ca prin fiecare copil suntem din ce in ce mai aproape de D-zeu. Deci , copiii nu pot fi o corvoada, nu pot fi ceva deranjant. Ceea ce scriu eu aici nu e predica, nu e cearta. E ceea ce am simtit eu pe urma. Sunt atat de mandra de baietii mei, de familia mea!!! imi este greu, o mai iau si eu razna dar totul compenseaza cand la sf. zilei Alessio imi zice: te ubesc mami! sau Mattia imi prinde gatul cu manutele si adoarme cu fata lui in fata mea! sau Marco cand pune capac la toate cu zambetul lui bolfos!!! Si pe urma daca mai primesc si o portie de iubire de la sot( cam rar ce-i drept , dar asta e alta poveste ).....hmmmm draga Maya ce poate fi mai frumos? Iti doresc nastere usoara. Cum de pleci in alta tara sa nasti? Daca-s prea indiscreta nu considera mesajul.

---

Alessio Michele (2 ani si 11 luni) , Mattia Gabriel (1 an si 7 luni) plus un ghiocel de primavara Marco Andrei (3 luni) ! .

Pozici cu noi

Maya25 spune:

Danangie, am vrut sa inchei aici cu scrisul dar vreau sa-ti raspund la intrebare: merg in Ungaria pt ca acolo a fost salvata sarcina mea cu Maria si am adus-o pe lume cu bine, sanatoasa. Daca ramaneam in Ro avortam la 24 de sapt. Plus ca primul copil s-a nascut in Ro si a murit din cauza incompetentei si nepasarii cadrelor medicale din orasul nostru, slabei dotari a spitalului, etc.
Chiar daca nu vreau si nu iubesc copilul, nu-i vreau raul, vreau sa-l duc la termen pt binele lui si sa se nasca intr-un centru medical unde daca Doamne fereste are nevoie de vreun ajutor, il poate primi.

danangie spune:

Nastere usoara. Iti doresc sa-ti gasesti pacea sufleteasca de care ai nevoie. Si iti dau un sfat: nu mai spune lucruri care mai apoi ar putea sa te faca sa te simti vinovata. nu vreau sa bag cutitul mai adanc in rana....dar nu suna deloc bine cand spui ca nu iti iubesti copilul.draga mea iubirea este in tine doar ca nu ai reusit sa o descoperi. mai ales ca ai pierdut un copil......
si stii ce ma mai gandesc eu.....oare ai fi vrut sa te opresti sa faci doar un copil? oare sa fie "de vina" ca fiind tu insuti copil unic.....nu iti doreai mai multi copii? eu mai am 3 frati.e atat dar atat de frumos sa ai un frate!!! e super!!! ma uit la mattia si alessio...d-neeee cat se mai joaca impreuna!!pe ei e drept ii avantajeaza si faptul ca sunt foarte aproape de varsta.dar iti spun ca e prea prea frumos sa ai un frate si dupa umila mea parere e extrem de plictisitor ptr copil sa creacsa singur fara frati.se joaca impreuna, se iau impreuna.....si asa si tu ca mama ,femeie, poti face alte lucruri pe langa.gata, nu mai continuu.doar ca atat vroiam sa-ti dau acest sfat. dar sa stii ca iti inteleg temerile.fericire multa si nu uita sa mai intri sa ne mai zici ce ai mai facut! chiar si la "Parintii intreaba, parintii raspund!" numai bine draga mea.

---

Alessio Michele (2 ani si 11 luni) , Mattia Gabriel (1 an si 7 luni) plus un ghiocel de primavara Marco Andrei (3 luni) ! .

Pozici cu noi

cipcipcip spune:

Maya, eu inteleg foarte bine ce scrii tu aici, pentru ca si eu sint om si sa stii ca si eu am fost de exemplu foarte dezamagita cind am aflat a doua oara cind am fost gravida ca era baiat, pentru ca eu voiam inca o fata, si mi-a luat mult timp sa ma obisnuiesc cu ideea, si chiar acum cind are un an si il vad cit de baietos este nu imi prea convine, dar cu toate astea il iubesc de nu mai pot.

Cred ca toti avem citeodata sentimente nedorite (pentru ca sintem oameni si nu putem hotari intotdeauna asupra sentimentelor), dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne lasam orbiti de ele si sa nu ne putem face datoria sau ce consideram ca e corect. Eu nu i-as spune vreodata baietelului meu ca as fi dorit sa fie fata sau chestii de genul asta, pentru ca ranesc si pur si simplu nu are rost.

Sa stii ca sint destule femei care ramin gravide din greseala, de multe ori in afara casatoriei, sau chiar din violuri (doamne fereste), dar majoritatea sfirsesc prin a-si iubi copiii mai mult ca orice, pentru ca asta e legea naturii. (cunosc un caz al unei fete aici in Suedia care a ramas gravida in urma unui viol si a ales sa pastreze copilul).Cele care intr-un fel isi resping sufleteste copiii si nu au niciodata o relatie normala cu ei, o fac pentru ca il vad pe copil vinovat intr-un fel de ceea ce li s-a intimplat si nu isi pot depasi aceste resentimente si e pacat. Pentru ca nu e vina copilului, un suflet nevinovat, ei nu au ales sa vina pe lume.

Eu sint convinsa ca dupa o perioada de acomodare la inceput vei ajunge sa-l iubesti pe cel mic cel putin la fel ca pe fetita. Sa intri pe forum si sa ne spui

Iti mai dau un exemplu care poate servi ca inspiratie, o romanca de-aici din Suedia care are acum 4 copii, a avut gemeni la aproape 2 ani dupa primul copil. I-a crescut singura, fara ajutor. Imi povestea ca ii citea fetitei dintr-o carte ca sa stea cuminte in timp ce alapta gemenii. o sa fie totul bine, ai sa vezi.

roxy spune:

buna din nou, eu sper totusi sa mai scrii aici pana pleci, iar dupa ce vii te rog eu sa intrii macar sa scrii ca e totul bine si tu retraiesti zilele fericite de la nasterea fetitei.Si ce e mai important sa scrii ca nu stii cum ai putut sa scrii acele lucruri cand de fapt realitatea e alta.
Cand cel mic te va privi nu te gandi ca iti fura o clipa cand puteai sa o privesti pe cea mare, ci ca daruiesti o clipa de fericire altui suflet care are mare nevoie de tine.
Faptul ca totusi te gandesti la binele celui mic si cauti sa-i asiguri conditii bune de nastere si apoi de viata nu te arata deloc ca o mama ce-si uraste copilul.Trebuie doar un pic schimbat unghiul de privire si in loc sa gandesti ca te rupi de langa primul copil, gandeste-te ca ti-a mai crescut o inima,inima celui mic, plina de iubire neconditionata pentru tine.Raspunde-i cu aceeasi iubire ca ai de unde...crede-ma

cipcipcip spune:

Intru iar, incerc sa iti dau citeva sfaturi practice.

E un pica cam tirziu daca esti deja in 36 de saptamini, dar poti incepe deja treptat treptat sa o dezobisnuiesti pe fetita sa nu mai fie asa de dependenta de tine.
De ex cind o adormi, pentru inceput nu o mai legana cind o tii in brate, ca sa se obisnuiasca fara leganat. Apoi cind ai trecut de treapta asta, incearca sa scurtezi timpul in care o tii in brate sa adoarma. Asta tot asa treptat pina invata sa adoarma fara sa fie tinuta in brate si sa se multumeasca doar ca stai linga ea. Asta iti va folosi sa o pui la culcare desi il alaptezi pe bebe de ex.
Bebe se va trezi noaptea si va plinge dar probabil ca si fata se va obinsnui si desi se va trezi initial va invata sa adoarma inapoi.
Poti sa o pregatesti inca de pe-acum pentru venirea unui fratior, exista carti despre subiectul asta, sau ii poti arata bebei pe strada si explica. Daca o vei implica si pe ea in ingrijirea bebelusului va fi foarte fericita, de ex sa-i aleaga hainutele, sa iti dea pampers, sa te ajute sa-l speli etc. Asta o va face sa se simta importanta si sa-i indeparteze eventuala gelozie.

In rest sint exista carucioare pentru toddler si bebe, ii pui pe amindoi si nu e o problema sa te deplasezi unde ai nevoie. Fetita se va obisnui cu faptul ca mai este un bebe care necesita atentia ta si va invata sa accepte ca sint momente cind nu poti veni in secunda in care doreste ea. Toate se invata cu timpul, e o perioada de acomodare ptr toata lumea.
Sper ca ti-am fost de folos cu ceva.

pisigri spune:

Trecind peste "nu il vreau, ma gindeam sa il dau", pe care nu vreau sa le comentez nicicum, pentru ca probabil mi-ar fi inchis contul , ce pot sa iti spun este ca:
- esti exagerat de protectoare cu fetita ta si asta nu ii face nici un bine. Imi amintesc de discutia de la clubul scutecelor (nostru) in urma careia te-ai retras, referitoare la joaca in noroi si tropaiala prin balti.
- fetita ta poate de fapt sa faca o multime de lucruri; tu esti cea care o limiteaza; daca te porti cu ea la fel cu cum te purtai cind avea 6 luni, si ea iti va "raspunde" exact la fel. Dovada faptul ca poate sa manince singura dar prefera sa intinda mincarea pe pereti.
- eu am "dansat" cu fata in brate ca sa o adorm pina la 1 an si 8 luni cred, cind EU am decis ca NU MAI POT si m-am asezat cu ea in patul nostru. In timp a invatat ca asa dormim; in prima noapte s-a foit doua ore, in a doua mai putin... Acum dormim toti 3 in pat (ceea ce imi place dar nu-mi convine), probabil pina voi trece peste niste reminiscente horror dintr-o perioada cu probleme medicale recenta.
- gradinita este UN MARE PLUS. Maria oricum se va imbolnavi cind va intra in colectivitate, fie ca o face anul asta, fie ca o face la 5 ani. Cred cu tarie ca daca o inscrii la program scurt (si ilalaptezi pe bebe2) seva schimba mult in bine.

Indiferent de ce simti tu fata de bebe2, relatia dintre tine si Maria nu e ok, este o dependenta bolnavicioasa. Justificarea pe care o ofera trecutul nefericit si sarcina atit de dificila este perfect intemeiata si de inteles, dar nu va face nici un bine, niciuneia.
Poate ca bebe2 este tocmai ajutorul de care aveti nevoie amindoua ca sa normalizati relatia voastra. Atasamentul securizant este bun, dependenta este rea.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

chatonel spune:

Maya, nastere usoara si multa seninatate iti doresc
Cit despre iubire, stai linistita, ea vine in timp, nu trebuie sa o ai gata pregatita acum, pusa la cald pt cind vine BB.

Ai sa ai in brate un pui de om, puiul tau, care va avea nevoie de tine, sa il ocrotesti... si cu un pui de pisica/catel lasat la usa ta tot asa ai face... dar apoi cu al tau copilas?

Nici eu nu am dorit copil, nu iubesc copiii si, totusi, am facut unul la 40 de ani... si nu imi pare rau deloc. Iar dragostea a venit incet-incet, cu fiecare scincet, cu fiecare zimbet. E atit de mic si de fragil un bebelus incit nu poti decit sa ai un instinct matern primar pentru el, la inceput: sa il hranesti, sa ii dai ce are nevoie pentru a fi multumit. Dar cind se uita profund in ochii tai, in timp ce il alaptezi (la sin ori la biberon) si ai impresia ca te divinizeaza, ce poti face decit sa ii raspunzi la fel?

Curaj