O sa am al doilea copil si sunt ingrozita

Maya25 spune:

Rall, sunt din Arad.

Maya25 spune:

Nemora, sfatul cu psihologul e binevenit, stiu ca as avea nevoie doar ca nu am cand sa o fac, mai ales acum pe ultima suta de metri din sarcina (de marti ma internez ca sa fiu in spital sub observatie pt ca e pericol sa mi se rupa cezariana, la fetita am scapat la limita ca eram acolo cand a cedat, nu s-a rupt dar a fost f aproape). Apoi o sa vina si celalalt copil asa ca nici o sansa sa mai merg eu altundeva decat la plimbare cu copiii. De aceea sunt f binevenite sfaturile voastre, de aceea am scris aici.
Ai dreptate, Maria a umplut partial golul lasat de primul copil, dar durerea e inca acolo si locul acelui copil in sufletul meu nu il va lua nimeni niciodata. Ii voi spune Mariei despre surioara ei care nu mai e dar la o varsta cand va intelege, deocamdata e devreme la 2 ani sa vorbim despre lucruri atat de grave daca nu e absolut obligatoriu.
N-am sa ma pot compara niciodata cu o mama careia i-au trait toti copiii, care a dus sarcina normal, a carei viata nu a fost atat de incercata ca si a mea in privinta copiilor. Sunt anxioasa, e adevarat, dar nu pot sa fiu alfel dupa tot ce am trait, cu atat mai mult ca primul copil a murit din cauza neglijentei si incompetentei cadrelor medicale de la noi, nu ca s-ar fi nascut cu ceva boala incurabila. Nu vreau sa intru in detalii, nu au legatura cu subiectul si ma deprima si pe mine si mai mult.
Pe copilul care va veni stiu ca il va afecta faptul ca nu l-am vrut dar... sunt atatia copii nedoriti, chiar si la mine in familie, si ei stiu despre asta. Cred ca e ceva destul de des intalnit.

Maya25 spune:

Imi place mult cum incepe mesajul tau, nici eu nu sunt deloc optimista.
Iar imi place comparatia cu vulturul, cred ca e mai potrivita fata de cum zice sotul meu ca reactionez ca o closca care isi protejeaza puiul cand e ceva problema cat de mica cu fetita.
Cu siguranta nu o voi alunga din pat si nici nu voi acorda mai multa atentie celuilalt, ma tem ca voi fi o mama partinitoare dar in favoarea Mariei, nu a celui mic.
Nu stiu ce varsta au copiii tai dar stiu ce-i in sufletul lor cand sunt bolnaviori si cauta alinare si un pic de rasfat in bratele parintilor. Eu sunt singura la parinti si am dormit intre ei pana la 10 ani cand am considerat eu ca sunt pregatita sa dorm singura in camera mea, ca sunt suficient de mare sa ma desprind de parinti. S mi-a fost foarte bine asa.

Sabina spune:

maya, sfatul meu ar fi sa nu faci previziuni pe teremn lung si sa iei fiecare zi de la Dumnezeu asa cum e data. Cred ca asta iti va potoli mult anxietatea.
Frica este de fapt proiectia necunoscutului. Nu te aventura pana departe, fii multumita cum gestionezi situatia de la o ora la alta.
cred ca doar asa te vei linisti si implicit se va linisti si fetita cea mare.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Maya25 spune:

Nu i-am indepartat pe parinti, ei m-au averizat inca inainte de a ma marita ca daca o sa fac copii ei nu o sa ma ajute, desi sunt singura la parinti, deci nu faptul ca ar fi napaditi de nepoti ii face asa. Iar socrii... ce sa zic, ei mai au 2 nepoti pe care ii trateaza cu aceeasi indiferenta, nu-i vad, nu le vorbesc, ce mai, sunt niste oameni egoisti si dificili. Dar cat timp nu ne incomodeaza si ne lasa in pace e ok.

Sabina spune:

Mai e ceva, faptul ca in primele luni relatia cu sotul nu era buna a contribuit mult la epuizarea ta. Ar trebui ca macar acum la al doilea bebe sa se mobilizeze, de exemplu, sa se trezeasca noaptea, sa schimbe bb etc etc si sa ti-l aduca strict la alaptat, si lucruri de genul asta. Sa mearga mult cu cea mare in parc, etc etc.
Tot ce se poate ca tu sa dormi cat mai mult.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

pearljam spune:

Maya, eu am un baietel de 2 ani si urmeaza sa vina bebe2 zilele acestea. Si eu sunt ingrijorata cum o sa ma descurc singura cu 2 copilasi, pentru ca nici eu nu am nici un sprijin de nici un fel, ma ajuta sotul, dar el merge si la munca si timpul lui e limitat. Noi ne-am dorit sa avem copiii de varsta apropiata si am stiut ca va fi greu dar tot am zile cand ma gandesc ca nu o sa fac fata.
Am observat ca atunci cand ma relaxez si cred din tot sufletul ca pot face fata situatiei si sa nu mai consider situatia apasatoare totul merge extraordinar. Baiatul meu e destul de independent pentru varsta lui, doarme singur in camera sa de la 1 an, nici eu nu l-am privat de prezenta mea de cate ori a cerut-o, dar din momentul in care am stiut de bebe2 am incercat sa il incurajez sa fie independent, putin cate putin. Acum vrea sa ma joc cu el in permanenta, nu mai vrea nici sa manace singur, dar e doar o perioada.
Cred ca daca ai reusi sa ii oferi putina incredere fetitei tale ca poate face unele lucruri singura o sa iti fie mai usor si tie si ei.

Mami fericita de si my baby

Maya25 spune:

Pearljam, nastere usoara si un copilas sanatos iti doresc!
Am incercat sa o incurajez de exemplu sa manance singura in scaunelul ei cu masuta din bucatarie si eu de ex sa spal vasele, bineinteles supraveghind-o mereu. Mananca putin si apoi daca nu stau langa ea, arunca mancarea pe jos, pe pereti, pe masa, etc si nu mai mananca nimic. Unde mai pui ca dupa ce arunca toata mancarea din farfurie (odata am lasat-o sa vad pana unde merge), cere sa-i mai dau. Ca ea de fapt e flamanda dar vrea sa-mi capteze toata atentia numai pt ea. Daca stau pe scaun in fata ei poate manca aproape tot singura, cere sa-i dau cateva lingurite asa, de alint dar de descurcat se stie descurca. Doar ca ma vrea mereu langa ea.
Cu jucatul e la fel, ma coopteaza mereu in joc, mama sa faca asta, mama aialalta, degeaba ii spun ca jucariile sunt pt ea si ca ea ar trebui sa se joace cu ele, nu mama, nu vrea.
Deocamdata nu isi doreste independenta, oricat incerc eu sa o incurajez.
Va fi greu.
Ma bucur ca esti mai increzatoare decat mine.

pearljam spune:

Maya, asa facea si baietelul meu, dar i-am aratat mereu cum sa manace cu furculita sau lingura, dar tot cum vrea el face, uneori mananca cu mana, alteori da pe toti peretii, dar nu ma stresez, asa o sa se invete, eu zic ca esti pe drumul bun.
Baiatul la fel face, nu vrea sa se joace singur, decat foarte rar, dar incerc sa petrec cat de mult timp cu el. Oricum treburile casnice au cazut pe locul 2 de la inceput.
Eu zic ca totul tine de cum vezi tu situatia, incearca sa te relaxezi, o sa vezi ca o sa faci fata, oricum alta solutie nu ai. (la fel si la mine). Incearca sa il implici pe sotul tau pe cat posibil in activitatile cu copiii. Eu cred ca e normal sa iti faci griji, cred ca fiecare mama isi face. Un al doilea copil o sa ne solicite mult si e normal sa ne intrebam daca o sa fim mame bune pentru copiii nostri, dar cred ca dragostea pentru ei ne va da putere. Ai incredere in tine. Sarcina usoara in continuare.

Mami fericita de si my baby

danangie spune:

MAYA am citit doar prima postare a ta. Nu am cand sa citesc si restul postarilor, dar am sa o fac. Vreau doar sa te uiti la semnatura mea si cred ca-ti vei pune mainile in cap. Zambesc da. Zambesc deoarece stii cum se zice: draq nu e asa de negru pe cat pare. E naspa insa daca tu deja pleci spre aceasta frumoasa aventura cu frica in san. Sfatul meu e sa fii mai "nepasatoare". Pun in ghilimele acest cuvant deoarece stiu ca pare dur. Dar ceea ce vreau eu sa-ti spun e ca te inteleg pana in maduva oaselor. Hihi imi si vine sa zambesc ca parca citeam despre primul meu copil Alessio, cand citeam ce scriai la prima ta postare.Exact asa a fost si Alessio. Al doilea copil Mattia a fost multttt mai linistit decat Alessio. Nu intr-atat pe cat as fi visat, dar era bun si atat. Al treilea copil Marco...care are acum 3 luni ii intrece pe toti. Deci vreau sa-ti spun ca acum dorm mai bine noaptea.....acum ca am 3 copii, decat atunci cand aveam doar 1 copil. Este o balanta. Trebuie sa fie schimbat al doilea copil. Perioada de inceput va fi grea deoarece i se spune perioada de acomodare. Tu, ca mama, sa te obisnuiesti cu al doilea copil, cu ritmul de a ingriji 2 copii si mai ales cu organizarea. Fetita ta, sa se obisnuiasca cu un "membru nou" in familie.Sotul la fel, (nu stiu cum e al tau)sa faca fata la cerintele tale, ale fetitei si celui de-al doilea copil deasemenea.Deci inceputul va fi greu. Nu va fi floare la ureche dar nu va fi imposibil. Adica, singura vei invata sa te organizezi, sa iti dai seama care sunt prioritatile.La varsta care o are fetita ta, deja e usor. Ptr ca intelege multe ce-i spui. La 16 luni cat avea Alessio , atunci cand l-am nascut pe Mattia.....e greu tare. Alessio era si un copil rebel tare. Si norocul meu sincera sa fiu a fost ca il iubeste pe tatsu la super nebunie.Deci nu am avut probleme din acest punct de vedere.Adica se putea ocupa sotul de Alessio atat timp cat aveam grija de bb Mattia. Cand spun ca te inteleg pana in maduva oaselor, e ca si eu am trecut prin sentimentul de mamos. Mattia. Am avut probleme cu el ca dormea numai cu mine. Nu vrea la sot sub nici o forma.Am inceput insa sa ne preocupam.Ca ce se facea sotul cu el atat timp cat eu eram in maternitate.Si aici iti povestesc din experienta mea poate va fi de folos. Am inceput sa il invatam pe Mattia sa adoarma cu tati. Jale mare. Dar cu J mare. Am esuat de nu stiu cate ori. Plangea in hohote pana ma duceam eu in camera sa-l adorm. Pe urma, mai faceam pauze...pe urma o luam de la capat. Se chinuia mult Alin ,sotul, sa-l adoarma. Pana cand Marco, al treilea copil a decis intr-o seara ca e momentul sa vina pe lume. si uite asa, in prima seara lui alin i-au trebuit 2 ore sa-l adoarma pe MAttia. Azi asa maine asa si pana la urma timpul s-a scurtat. Deci parerea mea e ca trebuie absolut sa "tai cordonul obilical". E dureros stiu....dar iti va fi mult mai usor ca fetita sa fie obisnuita si cu tati. Mai ales daca vei alapta. Eu si de asta am decis sa nualaptez pe Marco. Mi-ar fi fost imposibil sa "merg inainte" in acel ritm. Asa eu noaptea ma ocupam de Alessio si Mattia , iar Alin de Marco. Faceam oricum cu turele. O noapte eu cu Marco, o noapte sotul. Deci e foarte fain sa nu fii legata de copil. Stiu ca suna dur, nu vreau sa incurajez alimentatia cu laptele artificial dar mie mi-a fost de ajutor. Ce sa-ti mai zic? Curaj. ai sa vezi ca dupa ce te inveti cums a te descurci, iti faci o rutina, totul va fi usor. Mai ales cum ti-am mai zis ca fetita e maricica si intelege. Si sa stii ca e si spre binele ei sa o mai obisnuiesti si fara tine.Nu va suferi atat de mult "despartirea". Ma rog, sa o inveti sa fie mai independenta.
Un sfat ce l-am primit de la o prietena draga. Mamica si ea de 3 copii. Cum eu am mereu problema timpului...imi est egreu sa gasesc timp ptr mancare. Si uite ca prieena asta draga mi-a zis ca atunci cand a nascut al treilea copil, ea din timp isi gatise diferite feluri de mancare si le-a pus la congelator. Asa sotul ei doar dezgheta. Si e superrrrr cool.Ah daca as fi stiut de acest lucru cat m-ar fi ajutat.Si mi-a zis ca facuse mancare cat sa-i ajunga si ptr 2, 3 sapt dupa ce se intorsese de la maternitate.Deci exact ptr perioada de acomodare care iti vorbeam mai inainte. Asa tu doar dezgheti si gata.Si oricum se pastreaza super mancarea la congelator. Asa tu nu vei mai avea si STRESUL gatitului care crede-ma e o super problema!! Cel putin ptr mine e.
Sperand ca ti-am fost de folos, iti doresc sa te linistesti, sa capeti curaj si nastere usoara ca un fulg. Ne mai "auzim".

---

Alessio Michele (2 ani si 11 luni) , Mattia Gabriel (1 an si 7 luni) plus un ghiocel de primavara Marco Andrei (3 luni) ! .

Pozici cu noi