Un cabotin.Sau cum si de ce mi-am inselat sotia(2)

a_alinta spune:

babyblue, eu nu sunt ofensata de ce spui tu, desi recunosc ca ai trecut calul de multe ori, sunt mirata ca nu ai inteles ca intr-o poveste in 2 exista probleme la amandoi, tocmai pentru ca tu ai cunoscut numai persoanele rele.
eu, pana sa imi cunosc sotul, am cunoscut barbati pe care am crezut ca ii iubesc si carora le multumesc ca m-au parasit.
fara nici un alt limbaj la adresa lor, pentru ca daca am trait in aceea relatie am trait pentru ca eu am decis asta.
si din fericire pentru mine , ei au decis sa iasa din relatiile dupa care eu am suferit degeaba.
dar de aceea crestem, ca sa invatam unii din greselile altora.
ideea este ca nu toti barbatii sunt demoni , asa cum nu toate femeile sunt ingeri.

babyblue spune:

1. Eu nu am cunoscut doar persoane rele, din contra, 99% au fost barbati super ok.
2. Vina apartine amandurora, DAR modul de exprimare mitocanesc si abuziv si violent, nu are nicio justificare in vina reciproca. si acest mod de exprimare al barbatului, eu nu l tolerez si l blamez cel mai tare pe lumea asta.


tocmai ca sa nu mai sar calul, va las linistite sa va desfasurati cum vreti la aceasta sectiune.


_

Babyblue va pupa pe toti!!
17+ cu
Doamne Doamne, te rugam ai grija de noi....
2 IAD nereusite (prima cu Dr. Marinescu, a doua cu Dr. Albu Dragos 2009-2010), 1 FIV neureusit, sept 2010- Dr. Albu Dragos, AMH=0,4, ovarectomie stanga, sotul cu oligoastenospermie moderata, in decembrie 2010 neasteptat, test de sarcina pozitiv. Sarcina obtinuta natural.

witeflower spune:

Undeva, intr-un film, era o replica, ce mi s-ar parea si mie absurda, asa, scoasa din context:"Iubirea e un act de vointa"...
Totusi, daca se intampla ca cineva sa fi vazut acelasi film (al carui nume nu mi-l amintesc), s-ar putea sa aiba o alta perceptie.
Si nu intamplator, Un Cabotin, imi amintesti de acest film.

Cert este ca subiectul tau este o lectie de viata - pentru mine, dar si pentru tine, se pare. Ca ai inceput sa scrii pt noi, femeile inselate, dar iti iei si tu lectia, in multe raspunsuri - si mie imi pare ca o iei la modul constructiv.

Cineva imi spunea"Tu nu ai puterea sa-l schimbi. Poate nici el nu are puterea sa se schimbe. Numai Dumnezeu poate face asta".
Si, acum, citindu-ti raspunsurile, ma gandesc ca ai dreptate: "nenorocitul, lepra, afemeiatul, mincinosul - se pot schimba"... Dar mai cred ca, atunci cand e vorba de un caracter si nu de o stare situationala - schimbarea e muuuult mai putin probabila. Totusi, (in ambele cazuri), daca schimbarea se produce, e bine sa fii recunoscator pentru sansa pe care ai primit-o. Iar daca nu crezi in Dumnezeu, incearca totusi sa-i multumesti, in eventualitatea ca exista. Cred cu putere ca nu oricine si nu in zadar cineva primeste o astfel de sansa. Ma bucur ca tu ai folosit-o si pt noi, nu ai tinut-o pt tine...

Si, ca sa inchei cu un zambet (apropos de stresul tau din perioada aceea): ii povesteam unei prietene ca al meu sot are 2 "amice", si ca se poarta aiurea in ultima vreme. La care ea zice"Doamne,2 amante, plus nevasta!Iti dai seama ce stres pe bietul om?"

aylui spune:

Cabotin,
Desi sunt membra in acest forum de mult timp, n-am scris aproape deloc, prefer in general sa citesc, si o fac destul de des, asa ca pot spune ca sunt la curent cu subiectul deschis de tine, pe care il apreciez.
Scriu acum dintr-un singur motiv...am o curiozitate. Vreau sa te intreb ceva si stiu ca imi voi lua multe critici din partea femeilor. Dar imi asum riscul. In definitiv nu dau cu bata.
Vreau sa-mi spui, daca se poate binenteles, daca te-ai gandit vreodata cum ar fi fost viata ta daca sotia nu te-ar fi iertat, daca ai fi ramas cu amanta. Si daca iti pare vreodata rau ca ai renuntat la ea, la clipele acelea minunate pe care spui ca le-ai trait alaturi de ea. Nu tanjesti niciodata dupa ele? Nu stai niciodata cu ochii deschisi in tavan, retraindu-le?
Dupa ce imi vei raspunde, daca o vei face, o sa-mi permit sa-ti spun si parerea mea legata de subiectul acesta. Dupa care probabil voi reveni la tacere.
Si nu, doamnelor, nu e ceea ce ganditi...nu sunt in postura de amanta, sunt doar o sotie normala, cu o familie normala, intr-o lume un pic anormala!

Un_cabotin spune:

Whiteflower ,

Cred in Dumnezeu.
Stiu ca este (mai) "Fericit cel ce crede, fara sa vada!"... insa eu sunt dintre cei care au avut sansa 'sa vada' lucrarea lui Dumnezeu in noi.
Altfel de unde sa fi avut sotia mea atata forta morala incat sa lupte zi de zi, pana ce am revenit cu trup si suflet ACASA?!
Cum de mi-am dat seama intr-al doispezecela ceas ce era sa fac (divort), si am revenit ACASA?!

Din pacate nu o sa raspund la intrebarea ta, Aylui.
Nu cred in presupuneri de genul:
Ce ar fi fost daca reusea atentatul impotriva lui Hitler sau ce era Romania daca Ceausescu nu ar fi fost ales secretar general al PCR...

Dar ca sa incerc totusi o idee, cred ca nu as fi fost niciodata fericit, stiind ca mi-am parasit familia, sotia, copilul, pentru o alta viata.
Poate fiindca provin dintr-o familie care nu a cunoscut divortul, insa chiar si numai ideea de a divorta mi se pare ingrozitoare...

Nu pot sa generalizez, fiecare cuplu are viata lui.
Eu am descris mereu doar ce simt si ce am trait eu.

UC

Adela99 spune:

mai erau si alte intrebari pe langa "ce ar fi fost daca ..."

si io m-am intrebat asta, mai ales ca mi s-a parut ca subiectu' asta sau poate ai mai deschis unu' cu "ce sa fac daca ... o intalnesc, zaresc" era mai mult ca voiai sa vorbesti despre ea si nu cum sa procedezi sa nu-ti superi nevasta. zic si io, da' poate n-o fi asha.

si daca o fi asha (nu ca iti pare rau ci ca mai visezi cateodata cu ochii deschisi si-ti amintesti cu placere de ea), mie mi se pare normal. doar timp de doi ani ati impartit clipe placute, vi-ati facut planuri (doar erai pe picior de divort); vor ramane intotdeauna o parte din viata ta, ca si suferintza produsa tuturor (ca io cred ca ati si suferit toti trei, nu doar sotia)

Un_cabotin spune:

Asa este, toti am suferit, in primul rand din cauza mea !!!

In ceea ce priveste amintirile, nu numai cele la care faci referire aici, Adela, ci dintre toate amintirile mele, incerc sa le pastrez doar pe cele frumoase.
Poate si de aceea iert destul de repede pe cei ce-mi gresesc.

Si mai e ceva, daca ramai cu amintiri despre clipe frumoase, cred ca si sufletul iti devine mai bun, mai "frumos".

Va doresc noapte buna!

UC

aylui spune:

Multumesc pentru raspuns (fie chiar ca incercare).

Asa cum am promis... Este interesant subiectul deschis de tine, util si foarte realist. Iti apreciez sinceritatea si curajul de spune E VINA MEA, A FOST VINA MEA. Rar am vazut, ca in astfel de cazuri, cel inselat sa recunoasca acest lucru cand e mult mai usor sa tipi: "ea m-a determinat sa fac asta, nu ne mai intelegeam, nu ma intelegea, aveam nevoie de apreciere si ea nu mi-a oferit-o".

Nu condamn parerile celorlalti vis a vis de cazul tau, fiecare are modul lui de a vedea lucrurile, eu consider ca totusi nu e drept sa judeci un om prin prisma unei singure actiuni (buna sau rea). Cred ca sotia ta a fost inteleapta, cred ca pus in balanta si alte fapte -bune- ale tale, pentru ca, daca probabil ai fi "chinuit-o" si in alte moduri, fii sigur ca nu te-ar fi iertat, cu toata dorinta ei de a salva o familie, nu cred ca e totusi masochista (cu toate ca sunt o gramada de astfel de femei).

Imi aduc aminte o intamplare de cand aveam vreo 20 ani. M-am asezat pe o bancuta, intr-un parc, langa o batranica, am intrat in vorba si am tot vorbit vreo ora. Am aflat ca era vaduva de ceva ani si mi-a povestit de sotul ei ca fusese un om bun, chiar daca mai "scapa" la femei cateodata, dar de fiecare data cand se intorcea din bratele alteia, mereu ii aducea flori, bomboane si cadouri. Era modul lui de a-si cere scuze, si mereu il ierta pentru ca nu avea nimic altceva sa-i reproseze, o trata extraordinar de frumos tot timpul. Fiecare sa inteleaga ce doreste din povestea asta! Eu am inteles multe si am actionat ca atare.

Si in loc de incheiere...
A GRESI E OMENESTE, A IERTA E DUMNEZEIESTE!

Cu drag, Aylui

fecian spune:

Buna, buna..am vazut topicul, la inceput interesant si util in a vedea si cealalta perspectiva. (cum si de ce ai inselat)

Dar acum nu mai inteleg despre ce e subiectul, pe bune.

Ei, acum v-ati impacat, viatza merge inainte...si tu, un cabotin ce faci acum?
Dai sfaturi inselatilor cum sa actioneze in caz ca X-lescu il/o inseala?
Pe bune ca nu prea mai inteleg care e ideea acum.

Vad ca toti se aprind pe aici, replici dure...pentru ce?

Ma asteptam poate sa mai vad si altii ca tine la acest subiect.





Felicia,de pui (Gabriel) si 20+ cu bulina (Mihai sauAnamaria???)
Nasterea lui Gabriel
_

Simply happy!

michelle-usa spune:

am aflat de tine cand ai scris la mesajul lui white flower la SC.

Aici nu am citi toate paginile scrise decit poate prima si cateva la sfirsit.
ce vreau sa-ti spun e parerea mea ca inca esti pe un teren minat.
atita timp cat inca mai ai "nostalgia acelei dragoste".
Eu cred ca in sufletul tau nu realizezi pacatul facut si nu te-ai pocait cu adevarat.
Da, te-ai intors la sotie si copil dar oare te-ai intors la Dumnezeu?

Orice pacat care il facem nu este doar impotriva celor din jur sau a propriei persoane, este si importriva lui Dumnezeu.

Dumnezeu e bun si ne iarta cand ne pare cu adevarat rau si nu mai facem.
Dar pt mine expresia ca te gindesti cu nostalgie si nu cu dezgust ...ma face sa cred ca nu iti pare rau de ce ai facut.

Poate gresesc si te rog sa ma scuzi. Dar fii sincer cu tine insuti.

Ce nu inteleg toti cei care inseala este ca Dumnezeu este sus si vede. Vede toata durerea provocata celor din jur.
Casatoria a fost lasata de Dumnezeu si este un pas important care trebuie facut cu intelepciune.
Toti care o incalca se pun impotriva lui Dumnezeu si nu au frica de El.
Cine cred ei ca le da dreptul sa strice viata atitor persoane din jur doar ca s-au indragostit de alta persoana si vor divort?

Sfatul meu este sa ai grija totul porneste de la un simplu gind. Stii foarte bine ca asa a inceput si la tine si poate sa revina oricind. Roaga-te la Dumenzeu sa fi iertat pt ce ai facut si realizeaza cu adevarat si nu te mai gindi cu nostalgie.
Aceea dragoste a fost ceva cumplit, nu dragoste adevarata. Ai provocat durere lui Dumnezeu si familiei prin actiunile tale.
Nu a fost absolut nimic frumos si bun si pur asa cum ar trebui sa fie o dragoste.
Pacatul ia uneori o imagine frumoasa care duce lumea in eroare...asta e si scopul.
Citeste Biblia si vezi cum a fost dusa Eva in eroare cand "fructul i s-a parut frumos la vedere si bun la gust". Asa este pacatul!

Eu ma bucur pentru tine ca te-ai intors la familie dar m-as bucur si mai mult daca te-ai intors si la Dumnezeu.


michelle