Depresie sau doar suparare?
Raspunsuri - Pagina 28
carolinah spune:
Mie, subiectiva fiind, mi se pare ca sufera de depresie.
Ca sa exemplific subiectivismul, va dau un exemplu.
Mama mea sufera de depresie majora din 2006 (diagnosticata atunci, cred ca o anumita forma de depresie a avut intotdeauna). Cu internari, cand mai bine, cand mai rau...
De aprox 3 saptamani de cate ori o sun ea se pregateste sa iasa sa cumpere ceva sau sa se apuce sa spele rufe si sa faca curatenie. Daca o auzi la tel, pare f hotarata, juri ca asta va face in ziua respectiva. A mers tata la ea in vizita, era cu aspiratorul in mijlocul casei si zicea ca incepe dupa ce pleaca el. Ce a facut de fapt? A iesit 1 data de atunci si i-am trimis eu menajera sa-i faca curat. Nu se poate motiva!!! Nu stiu daca intelegeti asta?! E boala curata care te macina de dorinta, vointa si puterea de a face ceva!
Eu cred ca Selene e in aceeasi faza, de asta zic sa mearga la doctor.
alex_andra spune:
Carolina, e mai simplu sa se arunce in noroi in ea si sa i se spuna ca e lenesa si alintata.
Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)
missdarcey spune:
Dupa atatea pagini scrise si atata sictir din partea autoarei jur ca vorba lui CREANGA e mai valabila ca oricand :Un nebun arunca o piatra in apa si zece cuminti n-o pot scoate .
Selene_Bunny spune:
Ledi, cand eu am simtit ce ai scris tu ca ai simtit atunci, dupa ce ti-ai pierdut orice reper in viata, nu m-am gandit ca este vorba despre depresie, doar despre o durere imensa, care acopera si intuneca totul. Asta nici nu mai stiu in ce an a fost, '99, 2000... Inteleg f. bine, deci, prin ce ai trecut atunci. Nici eu nu aveam niciun sprijin sufletesc.
alex_andra, .
Restul: multumesc, se poate inchide. Ceea ce era de spus, s-a spus.
Blogul meu - de la noi, pentru ei!
NOU - colectia de martie!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii
stockholm spune:
Selene eu sunt workaholika de multi multi ani cred cadinainte de a ma naste si am lupt sa o las ami usor mai moale ca nu se intampla nimik dar nu prea merge ...
O intrebare as avea daca vrei sa -mi raspunzi bieninteles :tu nu te pliktisesti ne -muncind ?ca eu sincer niic in vvacanta nu am deconectez total si pauza cred ca am cateva zile efectiv apoi intru in priza .....
Sa stii ca si eu am avut o depresie urata ,urata si chiar eram decisa sa ma omor insa a trecut . Ceaa ce m - a ajutat cel mai mult sa ies la iveala a fost tot munca , cand am vazut ac nu merge cu pastile nu mereg cu terapie ca ma simtema tot nasol am pus osu al munca si a mers prima zii a fost mai greu pan am re-prins gustul drogului apoi au venit legate
monicabo spune:
Mai la ea intervine si problema Dariei, cu cine o lasa pt a se duce la job de 8 h/zi...
Soacra nu poate, mama ei nu, o bona nu-si permit, la gradinita inca nu merge, gradi particulara costa si nu-si permit, la stat nu se poate pana la 3 ani (inteleg ca o inscriu pt toamna)...
Deci din toamna s-ar cam putea rezolva problema asta, Daria la gradi si ea la job. Pana atunci trebuie gasite solutii pt "iesire de criza".
Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)
Povestea sarcinii si a nasterii Andreei
Povestea nasterii super rapide a Anei Maria
sanziana27 spune:
Selene ai deschis topicul pe 22.02.2011....ce ai facut concret pana azi?
- cate CV ai depus?
- la cate interviuri ai fost?
- cate afise ai lasat cu meditatii?
- ai sunat la vreun anunt legat de bona la domiciliu/menajera...?
- ai facut ordine in casa?
- ai gatit ceva special Dariei?
Eu am serviciu, dar cu salariu de kkt (mai fac si naveta 90 km zilnic dus intors) imi depun zilnic CV si merg la interviuri pt un parte time, fac comenzi pt firme de cosmetice (nu-i mare lucru, dar macar nu ma costa pe mine si famila mea partea de cosmetice)
Si cand cineva spune ca a luat-o de la 0 atunci e zero. (ramas fara casa, serviciu, fara sot....)
Mamica fericita de boboci de toamna:
Dragos Mihai (26 septembrie 2006) si David Gabriel (8 octombrie 2008)
Despre cei doi nazdravani
Gabi_K spune:
Sanziana: asta o intrebam si eu mai sus. Ce dreaq a facut in 3 zile in afara de numarat gandaci si stat cu burta pe tastatura ni nasu-n monitor?
Monicabo: poate io-s mai de la capatul tarii, si nu stiu cum e in alta parte, dar cand am reusit sa-mi prind postul actual, am fost sunata vineri dupa masa, luni dimineata am fugit la cresa, mi-au facut lista cu tot ce trebuie, de acolo fuga la analize, si de marti fiimea a mers la cresa. Avea un an si 9 luni. Deci daca VREI, poti. Plus vorbeam cu o tanti ca in caz de boala sa stea cu fata. Mai statea si mama, dar ea nu putea tot timpul, ca are servici. (apropo, mama are 70 de ani si pe langa pensie mai lucreaza- asa de placerea ei)
Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
Povestea nasterii: Lili si Robert
Leditia spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Selene_Bunny Ledi, cand eu am simtit ce ai scris tu ca ai simtit atunci, dupa ce ti-ai pierdut orice reper in viata, nu m-am gandit ca este vorba despre depresie, doar despre o durere imensa, care acopera si intuneca totul. Asta nici nu mai stiu in ce an a fost, '99, 2000... Inteleg f. bine, deci, prin ce ai trecut atunci. Nici eu nu aveam niciun sprijin sufletesc. Blogul meu - de la noi, pentru ei! NOU - colectia de martie! Bazar general - fiecare implicare conteaza! Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii |
Selene,e o mica parte ce am descris eu si oricum calvarul ala nu se poate descrie in cuvinte,dar am scris pt ca vreau sa intelegi ca tu trebuie sa lucrezi cu tine,ca tu trebuie sa gasesti o motivatie sa te scoata din starea aia,ca un job,interactiunea cu alti oameni,schimbarea locului chiar,te-ar ajuta enorm...
Crezi ca daca stai asa se va duce de la sine?Nu,deloc..dimpotriva,lucrurile se vor agrava si a fi in prag de suicid nu e tocmai ok..
Cum spuneam am trecut prin multe,ca nu intru in detalii nah,ma stii,asa mi-s eu..Si incasez la lovituri intr-una si intr-una,mai cad,mai plang si eu,dar ma ridic...copilul meu are nevoie de o mama vesela,iubitoare,nu de una plangacioasa..
Ce sa fac,asta e viata..stii ce-mi spun eu mereu?Ca se poate si mai rau si sa nu-l manii pe Dzeu sa-mi dea cu adevarat cat pot duce....
O sa fie bine,trebuie sa ai incredere in tine,sa faci cumva sa gasesti increderea aia in tine..du-te la psiholog,la psihiatru,iesi mai mult afara,bucura-te de copila ta,de viata.Cu ajutor specializat,cu sprijinul familiei vei iesi din starea asta..insa daca tu nu vrei nu se va intampla nimic mai departe si vei ramane aici ,unde esti acum..mereu si mereu..
Ai grija de tine,de Daria..si sper ca analizele sa fie bune.Si daca poti,incearca sa vorbesti cu Doru despre toate astea,cu familia ta..si nu te mai gandi la prejudecati si la ce spune lumea..pune familia ta pe primul loc,pe Daria..lucrurile se vor indrepta cumva,dar trebuie sa faci si tu ceva,cu forta nu se poate face nimic..de aia spuneam ca totul pleaca de la tine..iar puterea fiecare si-o gaseste intr-un anumit mod..
Sanatate multa va doresc.
POZE CU NOI
de David Christian
Speranta si incredere pentru David
Poti ajuta si tu!Bazar umanitar pt David si alti copilasi speciali!.
Ilinca_M. spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Selene_Bunny Citeste mai bine ce am scris, referitor la episodul respectiv. De ce anume detalii mai ai nevoie ca sa te mai pocneasca uimirea ca in viata mea se pot intampla atatea? Si eu, cand am citit povestea LaureiNicole sau cand am ajuns sa cunosc povestea Leditiei, cu toate cate li s-au intamplat, am zis ca asa ceva nu se poate, nu se poate ca un singur om, intr-o singura viata, sa se confrunte cu atatea. Dar uite ca se poate. Si reactia ta n-am avut-o. Blogul meu - de la noi, pentru ei! NOU - colectia de martie! Bazar general - fiecare implicare conteaza! Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii |
Draga Selene, desi nu am zis pe nicaieri, o sa zic aici ca am citit toate dramele persoanelor de pe forum, stiu care femei de pe forum au pierdut cate un copil si am plans citind acele tragedii de am fost eu aproape de depresie, mai ales cand am citit totul despre scurta viata a Emmei nu ma puteam opri din plans si ma tot gandeam la calvarul prin care trec parintii ei. Stiu care sunt copiii cu probleme si citesc mereu "din umbra" bucurandu-ma de cate ori intervine un progres in viata lor. Cred ca niciodata n-am scris vreun cuvant celor care au povestit de pierderea copilului lor pentru ca ma blocam, nu cred ca exista "incurajare"pentru asa ceva, ma gandeam mereu ca daca eu, din exterior, simt asa durere cand aflu ce s-a intamplat...un parinte cum poate sa simta?!
In fine, nu vreau s-o lungesc pe tema asta caci chiar mi se pare o impietate sa se aduca in discutie tragedii cumplite pe topicul asta de "suparat sunt, Doamne, tare suparat". Da-mi voie sa NU simt o tristete apasatoare citind ca tu nu mai suporti gandacii si ca sotul tau nu mai are tichete cum avea anul trecut.
Ca te intelegem, ca incercam sa te sustinem, sa te incurajam, sa-ti dam idei, e una. Dar poate sa fie alex_andra avocatul tau cat vrea, tot nu pot sa pun egal intre "depresia" ta si dramele prin care au trecut altii.
Zicand de "intamplarile halucinante" din viata ta ma refeream la REACTIILE tale in fatza lor, doar n-ai crezut ca mi se pare asa iesit din comun ca ai fost jefuita acum nu stiu cati ani?! Wow, ce incredibil, o fetitza a intrat in casa bunicilor si a ciordit niste bijuterii si niste bani,cat de inedit!! Asa o povestesti de parca le-ar fi luat tornada casa bunicilor, ca in Vrajitorul din Oz. Sigur ca nu e bine sa minimalizezi lucrurile (da, e nasol sa ti se fure din casa/ sa ai gandaci/ sa stai prost cu banii) dar nici sa-ti cantam in struna si sa plangem in cor, daaa, ce viatza cumplita are Selene, e normal sa intre-n depresie si sa nu mai vrea sa faca nimic pe lume, caci e cuprinsa de angoase eistentiale si nu mai poate merge inainte!