Trenduri in parentingul de azi si de "ieri"

AgnesLuca spune:

copiii sunt intotdeauna dispusi sa ajute, sa fie luati in serios, din pacate insa adultii nu sunt dispusi sa o faca...

Am si io un exemplu in acest sens:
de ceva vreme a mea cind iesim pe-afara hotaraste daca mergem fara carucior sau daca il impinge ea; nu as mai putea sa o pun in carucior pe coridor fara scandal. Daca iesim tirziu si deja vad pe fata ciinelui ca nu mai poate, ii zic in fata usii : "te pun in carucior, trebuie sa ne grabim ca Emi face pipi, dupa te dau jos si impingi tu"
nu intimpin nici un protest. O fac cu-adevarat numai in caz de urgenta si ma tin intotdeauna de cuvint cu datul jos, chiar daca ea uita si nu cere, o intreb eu.

sorana spune:

Eu am trecut demult de faza pampers, am copil mare.
Ce am remarcat eu este ca trebuie sa te adaptezi copilului si mai ales schimbarilor. Nu cred ca metoda "x" din carte sau de la alte mame functioneaza fara gres la orice copil si la orice varsta.
La noi nu exista pedepse demult. Bine, propriu-zis nici n-au existat dar in perioada aia "critica" de pe la 4 ani cand urla si se tavalea din motive cel putin ciudate (ca de ce nu-i dau ciocolata la 9 seara sau chestii de-astea) am lasat-o pana la urma sa se tavaleasca pana-i trece. Asta a functionat, alte metode n-au functionat (luatul in brate si pupatul n-a mers, nici macar facutul pe plac n-a mers - ca se tavalea mai des din mai multe motive).
Dar ... la noi exista recompense acum. Nu sunt deloc convinsa ca e bine dar pur si simplu m-am lasat ademenita de fi-mea in chestia asta. In sensul ca ea solicita recompensa pentru anumite chestii pe care face. Are 8 ani, nu cred ca ii e foarte clar ca le face pentru ea, pentru viitorul ei, etc, desi i-am explicat de "n" ori.

pisigri spune:

Hmmmm...
Chestia cu "acum vorbim serios, nu ne jucam" a functionat si la noi foarte bine o perioada. Acum i-a trecut . Deci inclin totusi sa cred ca e vorba de o manifestare a personalitatii, de o nevoie de a "prelua controlul" propriei vieti (persoane), de a se afirma ca individ(ualitate). Na, cred ca o sa treaca si asta, sanatosi sa fim...

Eu nu am fost crescuta pe sistemul recompenselor, si nici nu prea sint de acord cu ele. Mi se pare totusi o diferenta intre recompensa = lipit abtibilduri cu Mickey Mouse pe capul patului (noi sintem in faza in care si-ar lipi si in frunte, de asta dau asa exemplu), si recompensa = bani pentru fiecare 10 luat la scoala. Mi se pare riscant si cred ca parintele trebuie sa isi aleaga foooaaaarte bine subiectul si obiectul recompensei, ca sa zic asa

Cumva si mai riscanta mi se pare conditionarea de tip negativ, si ma si surprind folosind-o (sau pregatindu-ma sa o folosesc). Din ciclul "daca nu te incalti ma supar pe tine". Doar ca in faza asta, mai cruda mi se pare "daca nu te incalti o sa racesti si trebuie sa mergem iar la doctor", avind in vedere ca de curind a facut tratamente peste tratamente timp de vreo 3 luni aproape fara intrerupere, si ca ideea de doctor/spital o intoarce pe dos.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

sorana spune:

In mod evident era vorba de scoala. Fi-mea negociaza la modul "daca iau numai fb tot semestrul imi iei xxxxxx?", unde xxxxx e obiect suficient de scump, de genul pe care l-ar capata de ziua ei.
Nu e per nota ci per semestru totusi . Eu am luat-o la modul "s-au desfiintat premiile, o premiez eu".
Eu la varsta ei invatam ca sa iau premiul I . La ei s-au desfiintat premiile si alta motivare n-am gasit .

pisigri spune:

Sorana, dar nu am vrut sa arat cu degetul spre tine (desi tu ai mentionat de recompense), eu am un exemplu mai apropiat, tatal meu in facultate era premiat pentru fiecare examen luat si premiat consistent pentru fiecare 10. Eu ca parinte nu as face asta, mai ales ca se presupune ca in facultate deja "copilul" e responsabil si stie de ce trebuie sa invete...
Chestia cu recompensa la sfirsit de semestru mi se pare oricum mai digerabila decit recompensele pentru fiecare nota




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

anya spune:

Copilul meu mai mare, fara a primi neaparat un premiu/cadou, are in instinct dorinta sa fie primul. Referitor la scoala avem aceeasi problema - s-au desfintat premiile. A avea FB pe linie nu reprezinta nimic pentru el atata timp cat la sfarsit nu exista acea recunoastere oficiala. La sfarsitul anului toti copiii au primit diploma si carticele. Pe el l-a incantat ca a primit diploma la careul scolii - Diploma de participare la concursuri, care e cea mai putin importanta -zic eu.
Pe copilul meu mai mic nu-l intereseaza sa fie primul. Pentru el important e ca doamna, bunica, mami sa-l laude ca e cuminte si sa nu rada cineva de el. Are cu totul alte valori.
Pentru fiecare dintre ei trebuie gasiti stimulii necesari. Dar mi se pare ok sa le fie prezentate consecintele: mergi descult iarna - poti raci (pentru noi doctorii nu sunt bau-bau pt ca n-au avut parte de ei decat la consulturi generale). Daca nu inveti poezia s-ar putea sa te asculte si sa iei calificativ mic. Daca scri urat nu vor intelege ceilalti ce vrei sa spui. Daca vorbesti urat- vor considera ca esti necivilizat.
Faptul ca eu nu recompensez material reusita scolara sau la concursuri mi-a "facut bucata" acum doi ani. Baiatul mai mare castigase un campionat la karate (cu medalie de aur, cupa) facand echipa cu o fetita. Parintii fetitei i-au cumparat un telefon mobil, cadou pt aceasta reusita. Eu nu luasem absolut nimic. Noroc ca pregatisem un concediu in afara tarii si am zis ca e premiu pentru el si fratele lui, pt ca tot anul s-au straduit si merita!

Laura13 spune:

sunt 100% de acord.
pana la urma urmei este de datoria mea ca si parinte sa ii spun ce se poate intampla.
important, cred eu, e si modul cum o spunem copiilor. de ex. ii spun si atunci cand merge frumos la spalat pe dinti ca am bucur, pentru ca daca nu ar fi mers ar fi putut sa ii apara carii de la mancarea ramasa intre dintisori. ii spun si atunci cand nu are chef de spalat pe dinti ca se poate intampla sa ii apara carii daca sarim peste spalat.
deci, nu o spun ca pe o ... amenintare: o sa iti iasa carii daca nu vii la spalat!!!!!! nu. pur si simplu ii explic ce se poate intampla. si da, ii spun ca exista posibilitatea de a nu aparea carii daca astazi sarim peste spalat, dar ca ar fi bine totusi sa ne spalam.




pisigri ma bucur ca ai deschis acest subiect, si eu imi pun periodic aceste intrebari ... cum sa fac, sa il si invat ce e bine/frumos/"permis" de societate, cum sa ii las si libertate, cum sa il aproprii in asa fel incat sa aiba incredere sa vina sa imi spuna oice, sa stie ca poate discuta orice, fara a fi judecat sau condamnat. pentru ca, atunci cand vine si imi spune ca a lovit pe cineva, primul instinct e sa zic ca nu a facut bine/ca nu e frumos/ca lui i/ar placea/etc. si ma abtin si incerc sa vad cum de s-a ajuns la asa ceva, firul evenimentelor si mai ales, vreau sa vad daca copilului mei ii pare rau ca a lovit, fara ca eu sa ii atrag in vreun fel atentia ... si apoi sa pornesc cu pildele/exemplele de la parerea lui de rau ...
ehe ... incurcate-s itele, asa mi se pare de multe ori, stau si ma frasui si ma gandesc daca fac bine, fac rau, e mai bine altfel sau nu ... am avut multe, multe nopti nedormite in timpul crizelor de la 2 ani, acum s-au rarit, sunt sigura ca vor reaparea.
dar, urmaresc cu interes subiectul si poate voi mai invata ceva

Laura lui Daniel - 14.11.2006 si prichindel
Poze Daniel

Mamici din Iasi


Copilul iti ia tot ce ai avut, dar iti da ce n-ai avut niciodata.

sorana spune:

Recompensa pentru fiecare nota e o mare exagerare - poate pentru vreun rezultat deosebit - ceva de gen olimpiada pe tara cred ca ar merita un cadou (Anya eu i-as fi luat ceva pentru concursul ala de karate sa stii ). Iar recompensa la facultate ... e mult prea mult, pana atunci ar trebui sa-si fi gasit deja motivarea proprie.
Eu ma refeream la copii in scoala generala, unde motivatia cu "vei avea cariera pe care ti-o doresti" e mult prea indepartata pentru a fi perceputa.
De principiu nu cred ca e buna ideea "faci asta - primesti asta". Dar un cadou pentru ceva facut din proprie initiativa si foarte bine - nu vad de ce nu. Cadoul poate fi, evident, si sub forma "mergem la film" sau "lipm actibilte".

Simonna spune:

Disclaimer: nu stiu ce e AP ;)

Pisigri, eu am facut al doilea copil la 40 de ani, nu ma mai tin balamalele la Miss ca la Atomix. Asa ca existenta noastra e bazata pe ceea ce functioneaza, pe ceea ce ne tine calmi si fericiti. Fac rabat la multe pe care nu le-as fi admis cit l-am bebelusit pe Atomix, dar mi s-a schimbat optica, atita mi-am dorit copilul asta al doilea ca mi-e egal, pina e sanatoasa si fericita, eu ma simt o mama buna.

Diferenta dintre copii e de 10 ani si, citind subiectul, tocmai constat deosebirea majora intre cum i-am crescut: la Atomix am citit carti in nestire ca sa ma ajute sa fiu o mama mai buna, la Addison mi se rupe de toate cartile, nu simt nevoia sa citesc nimic. Ma uit la ea si vad ca e fericita, o cresc dupa ureche, e rasfatata, plina de fite si talente, ii merge bine, ride, povesteste-n treaba ei, se joaca, se crizeaza, ii trece si vine si ne pupa...

Si "disciplinez", ca sa zic asa, tot dupa ureche, daca tine metoda o repet, daca nu, o schimb. Am citeva reguli inflexibile - nu tragi de televizor ca-ti vine in cap, nu te trintesti de usile din oglinda ale dulapurilor ca 15 operatii estetice nu te fac la loc, observi, legate de securitatea ei (are un an si jumatate, dar merge de pe la 10 luni, erau obligatorii), si reguli elastice, poti sa strivesti mincarea in pumni atita vreme cit n-o arunci pe urma pe pereti, sa zicem, sau poti sa adormi la sin in sufragerie daca nu vrei sa mergem la tine in camera, dar culca-te cuminte. (reguli care pe vremea lui Atomix erau inflexibile si mi-au cauzat o gramada de nervi, dar prin carti zicea sa ii obisnuiesti sa doarma la ei in camera, bla, bla, bla..., rau am facut, mi-am omorit neuronii degeaba).

Daca trece peste regulile inflexibile aplic "Dumnezeu i-a facut pe copii mici ca sa-i iei pe sus si sa-i scoti in afara pericolului", am citit-o si pe asta pe vremea lui Atomix, mi-a placut, am retinut-o. Dupa ce am "scos-o in afara pericolului" la ea in tarc de citeva ori, nici nu mai am nevoie de regula pentru ca n-o mai incalca, nu-i place in tarc :)

Si sint sigura ca o sa se gaseasca cineva, o carte, ceva care sa proclame ca nu e bine ce fac. Si ce daca?! Functioneaza la noi? Da. Pai atunci asa sa fie, cum simt eu, mama ei.

Una peste alta, ia din carti, de la prieteni, din cum te-au crescut ai tai ceea ce ti se pare de bun simt si care se potriveste cu relatia voastra, care va face fericite si pe ea dar si pe tine (f. important!). Restul e apa de ploaie (si pot sa dau un milion de exemple).

O, scriu de juma' de ora... Ma duc spre pat ca Miss are si ea reguli inflexibile, cum ar fi ca Mami trebuie sa fie in forma ziua, sa se joace :)

Pupam sarbatorita de miine! (sper ca am citit bine data nasterii)

Simonna

anamariame spune:

Simt si eu nevoia sa imi exprim parerea vis-a-vis de trendurile acestea, desi in proportie de 80% ma regasesc in ceea ce spune pisigri. Am o singura precizare de facut, insa: de ce cred eu ca tu, la fel cum am fost si eu, nu ai fost afectata de acele fraze aruncate in vant de parinti, la nervi. Pentru ca dincolo de ele, ai simtit o mare iubire venind din partea lor (singura ai spus ca nicio secunda nu ai pus la inima si nici nu ai crezut vreo clipa ca ei ar vorbi serios in acele momente). Ce vreau sa spun de fapt este ca, indiferent de metoda de crestere adoptata (ca e una preluata mai mult din carti sau instinctuala), atata vreme cat este una lipsita de extreme, este cea potrivita cu conditia obligatorie ca puiul tau sa iti simta dragostea pentru el. Pana la urma, acei copii care s-au trezit la maturitate serios afectati de copilaria lor, nu cred ca sufera din cauza ca parintii le-au reprosat candva ca ii baga in mormant, ci sufera din cauza ca nu au avut dovezi evidente de iubire din partea lor, si poate doar au dedus ca sunt iubiti, fara sa fie 100% convinsi de asta.Mi-e greu sa cred ca un copil care se simte iubit si caruia i se acorda atentie suficienta, iti va reprosa mai tarziu ca i-ai spus nu stiu ce la nervi...Ana-Maria, mami de Eva Maria (23 aprilie 2009)