Trenduri in parentingul de azi si de "ieri"
Raspunsuri - Pagina 3
natalia_nica spune:
Of, cum ma regasesc in acest subiect!
Sunt confuza, nu mai stiu ce e bine si ce e rau in educatia unui copil! De fapt, copilul il educam sau nu? Nu stiu ce reactii trebuie sa am la diferitele lui rebeliuni, mai ales ca am un copil... vulcanic, incapatanat, e in stare sa insiste ore in sir sa-i dau/fac un lucru anume pe care il vrea si nu are voie...
Laura25 spune:
Eu am o dilema la care am dat un raspuns dar nu sunt prea sigura ca e bun.
Copilul x, mama y. Copilul mai zavapaiat, face prostioare si acasa si la gradintia, mai musca copii, se mai ia la bataie, face crizute de plans si trantit, nu imparte jucariile, ci se cearta si de la ale lui si de la ale altora (genul asta de prostioare). Mama adepta pedepselor (pus la colt, bulina neagra, interzis desene/calculator, interzis desert , mai scapat si o palma la nervi maximi) - dar in rest o mama care isi iubeste mult copilul, petrece timp cu el, fac tot felul de activitati impreuna, se dragalesc si comunica bine. La gradinita, educatoarele sunt adeptele pedepselor (pus la colt, pe scaunelul de la catedra, dat bulina neagra etc, tipat la copil, trimis la grupa mica sau pe hol ... din astea). Dilema mea este: acel copil are comportament de "copil obraznic" in ciuda pedepselor si daca nu ar fi pedepsit ar face mult mai rau? Sau acel copil are atitudine asta fata de cei din jur DIN CAUZA pedepselor si a modului in care este pus la punct? Sau pur si simplu asta e firea copilului, o sa creasca si o sa-i treaca, important e sa ramana si el si parintii intregi la cap pana atunci.
Am marfa la bazar umanitar DC
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
Lali spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui alex_andra
Lali , toate lucrurile astea le-am facut:) toate lucrurile astea le fac zilnic. eu imi cresc fata cu zambetul pe buze, transform mereu o situatie tensionat intr-una cu glume, facem baie impreuna mereu, facem curat impreuna mereu, spalam vase impreuna, ca avem 2 cuve, etc... Eu ma refeream chiar la acel moment, in care, dupa 100 de momente de genul asta, exista 1 moment in care mi-as dori sa nu mai fac pe clovnul ca sa ma inteleg cu ea:) In momentul acela, mi-as dori si eu sa am un copil "cuminte". Noi ne intelegm foarte bine, in general, dar eu sunt o fire vulcanica si din cand in cand trebuie sa ma ascund undeva, sa urlu, sa dau afara si apoi sa revin cu zambetul pe buze si cu bateriile incarcate. De cele mai multe ori reusesc. Eu ma refeream la acel moment, cand nu ma pot retrage in baie, sa urlu:) Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009) BAZAR UMANITAR |
Nu am dorit sa spun ca nu ai facut asta, doar ca pentu mine a fost un moment placut cand am inceput sa nu ma mai iau tot timpul pe mine insami in serios.
Dar poate ca acel "copil cuminte" nu exista, de fapt.
Poate ca e doar momentul in care trebuie sa ne bucuram de ce avem si sa trecem peste asa cum ai sugerat si tu.
natalia_nica spune:
Laura, un copil care mai face prostioare am si eu (nu e violent, dar e f zvapaiat, le vrea pe toate in felul lui, in rest e f iubaret si sensibil), iar eu NU sunt adepta pedepselor. Fac totul cu vorba buna, cu multe explicatii, de mii de ori. Si totusi... nu merge. Nu e un copil care nu intelege, din cotra e f inteligent (memorie de elefant, stie sa citeasca si sa adune chestii simple, stie alfabetul, e f curios si pe toate le stie pt ca asa a vrut el, noi n-am insistat sa-l invatam nimic din toate astea - are 4 ani si 8 luni). Trasatura lui de nezdruncinat e incapatanarea. MAXIMA! Deci, faptul ca totul a decurs cu vorba, fara pedepse, se pare ca nu a dus la un copil calm si ascultator... CAre e concluzia de aici?... Cunoscandu-mi copilul, nu cred ca ar fi mai cooperant daca ar fi pedepsit, din contra, cred ca ar fi si mai incapatanat...
Lali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Laura25 Eu am o dilema la care am dat un raspuns dar nu sunt prea sigura ca e bun. Copilul x, mama y. Copilul mai zavapaiat, face prostioare si acasa si la gradintia, mai musca copii, se mai ia la bataie, face crizute de plans si trantit, nu imparte jucariile, ci se cearta si de la ale lui si de la ale altora (genul asta de prostioare). Mama adepta pedepselor (pus la colt, bulina neagra, interzis desene/calculator, interzis desert , mai scapat si o palma la nervi maximi) - dar in rest o mama care isi iubeste mult copilul, petrece timp cu el, fac tot felul de activitati impreuna, se dragalesc si comunica bine. La gradinita, educatoarele sunt adeptele pedepselor (pus la colt, pe scaunelul de la catedra, dat bulina neagra etc, tipat la copil, trimis la grupa mica sau pe hol ... din astea). Dilema mea este: acel copil are comportament de "copil obraznic" in ciuda pedepselor si daca nu ar fi pedepsit ar face mult mai rau? Sau acel copil are atitudine asta fata de cei din jur DIN CAUZA pedepselor si a modului in care este pus la punct? Sau pur si simplu asta e firea copilului, o sa creasca si o sa-i treaca, important e sa ramana si el si parintii intregi la cap pana atunci. Am marfa la bazar umanitar DC Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005) Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi 'Cos what I feel is the only truth for me |
Copii percep diferit pedepsele si nu cred ca exista un raspuns universal. Dar cred cu tarie ca trebuie incercate si alte metode mai ales atunci cand cele de mai sus (cu o parte nu sunt de acord) nu functioneaza. Schimbarea metodelor duce si la raspunsul la intrebarea ta daca acel copil are comportament de "copil obraznic" in ciuda pedepselor si daca nu ar fi pedepsit ar face mult mai rau? Sau acel copil are atitudine asta fata de cei din jur DIN CAUZA pedepselor si a modului in care este pus la punct?
Persistenta in metode care nu functioneaza este gresita.
Despre eventualele "urme" in psihicul copilului poti eventual sa ai o mica idee gandindu-te daca e un copil sensibil sau nu si discutand cu el despre pedepse. Dar garantii ca aplicarea unor metode dure nu lasa urme nu cred ca exista.
In legatura cu firea copilului se pot afla niste orientari discutand cu bunicii lui. Deobicei copilul mosteneste o parte din comportamentele unuia din parinti. Asta e din observatiile mele asupra copilului meu si discutiile cu mama mea si cu soacra mea despre cum am fost noi copii la diferite varste. Asa am concluzionat eu (sper ca nu am gresit) ca anumite comportamente pe care incercam sa le combat dispar pana la maturitate sau se pot transforma in atuuri.
Laura25 spune:
Nu e vorba de copilul meu, dar am sesizat acelasi "tip" de copil la 2 cunostinte de-ale mele care au acelasi 'tip' de raspuns de 2-3 ani de zile si copilul ramane la fel de "obraznic". Ceea ce pe mine ma (... nu stiu cum sa exprim exact) uimeste/nedumireste este ca ambele mame aproba si chiar cer educatoarelor exigenta si pedepse. Una din mame a cerut in sedinta cu parintii sa se aplice buline negre drept pedeapsa (educatoare dadea doar buline 'pozitive"), cealalta ii aproba educatoarei pedepsele aplicate fiului ei, o singura data a luat atitudine cand a venit copilul plangand acasa si a spus ca nu mai vrea la gradinita din cauza tipetelor si felului in care se poarta cu el una din educatoare.
Dar ambele mame sunt convinse ca fara pedepse nu ar putea tine copilul in frau si sunt consecvente in aplicarea lor (ambii pushti au 5-6 ani)
Lali, unul din copii (pe care il cunosc mai bine) este sensibil. L-am vazut incepand sa planga pt ca ii facuse mama lui o observatie de fata cu noi. Mama i-s spus ca doar i-a explicat, nu e suparata pe el, iar copilul a intrebat "atunci de ce ai fatza asta?".
Am marfa la bazar umanitar DC
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
olympia spune:
Laura eu zic ca ar trebui procedat exact invers. Vazut ce anume vrea de fapt si de ce repeta anumite lucruri desi stie ca-s gresite si vor fi si aspru amendate. El posibil sa vrea sa se afirme cumva, ca acasa sau chiar si la gradi e cumva prea bagat la cutie si simte nevoia sa iasa in fata. Cred ca parintii ar trebui sa-i acorde mai mult timp, sa-si dea seama ce-i lipseste de fapt, pe copiii care fac asta ii roade ceva, sunt tensionati, au ei o framantare si un motiv. Nu-s pur si simplu agresivi si incapatanati, asta e doar o cale prin care atrag atentia, sunt mai vizibili asa, dar daca nevoia e tot neimplinita, problemele continua.
Monnvas spune:
La faza cu pampersul am raspuns si la club. Al meu de cel putin 6 luni ma alearga prin casa cand e vorba de imbracat. Imi lua si cate juma de ora sa ne pregatim pt iesitul afara. Acum nu alearga decat in pat, se arunca de colo-colo si se asteapta ca eu sa il pup, sa il gadil, sa il ciupesc... Deci cumva am ajuns la un compromis (el a cedat din teritoriu, ca nu mai alearga prin toata casa, ci doar prin pat, iar eu la pretentia sa stea intr-un singur loc) prin conturarea unui joc. Acum nush ce joc ai putea sa inventezi cu pampersul, jocul "vine oitza si papa pulpitza", ma rog, nush ce tine la voi.
Pentru usi: stiu ca nu rezolva problema de fond (aia cu "regulile"), dar ai putea sa pui peste geamuri niste banda adeziva, ca sa fii sigura ca si daca se sparge geamul nu sar cioburi. Si pun pariu ca daca ai pune niste protectii de cauciuc sau de plastic, trantitul ar deveni brusc neamuzant.
Am constatat ca la noi tine cand ii zic: "acum vorbim serios, nu ne prostim, nu radem, nu ne jucam" - asta o aplic, de pilda, cand traversam strada, ca sa nu il apuce trantitul pe jos in mijlocul strazii. Sau daca trebuie sa ne imbracam repede ii zic "acum nu ne jucam de-a imbracatul, ne asteapta jos masina/Rares (prietenul lui)/bunica" sau cine ne-o astepta si atunci chiar ma lasa sa-l imbrac, fara sa se mai arunce prin pat. Bine, nu functioneaza prea tare daca e obosit si are chef de ras si de prostii 
CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3
alex_andra spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Monnvas La faza cu pampersul am raspuns si la club. Al meu de cel putin 6 luni ma alearga prin casa cand e vorba de imbracat. Imi lua si cate juma de ora sa ne pregatim pt iesitul afara. Acum nu alearga decat in pat, se arunca de colo-colo si se asteapta ca eu sa il pup, sa il gadil, sa il ciupesc... Deci cumva am ajuns la un compromis (el a cedat din teritoriu, ca nu mai alearga prin toata casa, ci doar prin pat, iar eu la pretentia sa stea intr-un singur loc) prin conturarea unui joc. Acum nush ce joc ai putea sa inventezi cu pampersul, jocul "vine oitza si papa pulpitza", ma rog, nush ce tine la voi. CRISTIAN (7.03.2009) -------------------------------------- Where there's a will there's a way cioburi de viata in 3 |
eu imi pun pampersul in cap, sau strig hotzul sa vina sa-i ia pampersul ca eva nu-l vrea:)
rade si isi ia pampesrul repede ca nu cumva sa ramana pe post de palarie pentru mine, sau doamne fereste sa plece hotul cu el:)
bine...asta dupa ce ne maimutarim.
Si la noi mai merge faza cu : acum suntem seriosi si facem treaba nu ne jucam.
Mai ales, intr-adevar, afara, cand traversam.
Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)
Lali spune:
Eu cred ca acel copil sensibil este deja afectat de educatia mai dura din reactia de plans la o simpla observatie si din replica lui. Iar daca purtarea si expresia fetei mamei il afecteaza atat de tare probabil ca ar functiona si metode mai blande.
Desigur eu vorbesc doar din experienta proprie si nu am pretentii ca am toate raspunsurile sau ca macar cele ce le am sunt corecte.