"Copilul trebuie "dresat" pavlovian ..." (2)

olympia spune:

De fapt parintele cauta un diagnostic ca vede/simte ca ceva nu-i in regula in comportamentul copilului si da, de multe ori problema nu-i la copil, venita asa din eter, ci la parinte si el o are in "bagaj" de ani buni.

Chuny spune:

Iar de alte multe ori copilul are dificultati reale si nue nici vina lui, nici vina parintelui. Iar dificultatile acelea nu trebuie negate si nici ignorate.

olympia spune:

N-as vorbi de vina, vina e cand e ceva constient, intentionat, de cele mai multe ori nu-i. Ci de cauze si consecinte...
Am scris un pic mai inainte un caz. Ar fi de mare folos daca ati scrie parerea voastra. Cum credeti ca sunt acei copii, crescuti in acel mod, deveniti azi parinti?

accept92 spune:

olympia eu cred ca oamenii au constiinta de sine si nu sunt prizonierii mediului familial. De aceea n-am nicio parere despre cum sunt acei parinti, din partea mea pot fi cei mai buni parinti. Educatia predispune dar nu dispune! Tocmai pentru ca intervine constiinta de sine.

lucialu spune:

Ei chiar ca m-am rasturnat cu cracii in sus!Si nu de ras!
Sa cauti dignostic cu lumanarea ca parinte numa pt ca simti ca nu esti pe aceeasi lungime de unda cu propiul copil, deci vina sigur e la el! Accept, chiar ca ai intins coarda.
Uneori am senzatia ca la PSI in special suntem ca intr-un turn Babel, fiecare vorbim pe limba ei, dar dc ne-am si asculta, am vedea ca spunem aceleasi lucruri cu unele exceptii(ca cea de mai sus), desigur fiecare se raporteaza la copilul ei, la felul lui de a fi.
Alteori asa de usor se pun etichete, numa cabinet PSI nu este, oricine de aici poate deveni "un caz" in baza a catorva cuvinte scrise aici. Si daca as avea nevoie de ajutor, categoric nu as intra aici sa-l cer, desigur ca nici nu e de asteptat, dar atatea prejudecati, zel de a pune la colt pe careva, de a-l desfiinta, de a-i arata ca el e undeva jos, la capatul lantului trofic... nu cunoasteti vietile nimanui de pe forum dar aveti unele o indrazneala ca stiti mai bine decat ei insusi ce traiesc si cine sunt?!?!!!
AP asa cum e flturat ca niste chilotei in varf de bat e o porcarie. Dar se subintelege ca pui mai presus de orice binele copilului, nu am nevoie de denumiri si definitii pt asta, este ceea ce simt eu ori de cate ori imi privesc copilul si nu numai atunci!
Iar dresajul dupa cat il vad eu expus de voi(ca asta mi-a luat timp sa inteleg WTF vreti sa spuneti) este atat de nuantat de voi, mai ceva decat rogvaivul.... pai asa suntem toti niste dresati, pe sistemul orice nas isi are nasul, iar cine respecta regulile si se supune lor(alea de trai in comunitate) sunt niste foci aplaudoare.

accept92 spune:

Nu pentru ca nu esti 'pe aceeasi lungime de unda'. Ci poate pentru ca esti ca parinte, ca om de fapt, extrem de anxios, de perfectionist, de agatat de constante, de rational - sa zicem. Si ca in functie de factorii astia care tin de parinte si nu de copil, la o criza a copilului de dat cu fundul de pamant io pot sa dau din umeri ca ma depaseste si astept sa treaca iar altu sa se apuce sa caute explicatii prin cartile de specialitate. Se poate sau nu sa reactionam si sa percepem diferit?

Chuny spune:

eu la subiectul asta am reactionat cu inima si nu ma pot detasa pt ca ceea ce traiesc ma face sa fiu astfel; dupa ani in care am citit discutii intre parinti in cautare de raspunsuri, sunt SEMNE care imi sar in ochi si imi vine sa strig: ATENTIE mamico, incearca sa nu inrautatesti lucrurile!

Oricat dresaj ai face cu un copil pt ca el sa devina copilul la care visai, uneori el nu se va schimba si dificultatile lui vor ramane aceleasi.

Chuny spune:

... eu cred ca fiecare copil va deveni in functie de cum si-a trait si simtit copilaria. Nu cred ca vor urma automat comportamentul unui singur parinte, ci vor lupta in permanenta cu cele 2 tendinte: acum sunt un parinte nepasator, iar maine sunt de foc ( ca tata) si tot asa ... iar in functie de personalitate una din tendinte va domina.

lucialu spune:

Cand devii parinte e pt ca ai un copil, iar acel copil al tau e cel mai cel indiferent de ce iti vor spune altii. Eu imi sparg capul cu mine cand nu ma inteleg cu copilul meu, acum stiu ca sunt si toane de-ale ei, dar in primul rand tot eu mi-s de vina dc nu fac fata toanelor ei, daca nu reusesc sa ajung la ea, sa o multumesc, sa fim in armonie.
Pe de alta parte dc nu e ok copilul, apai cine il cunoaste cel mai bine dc nu parintele, mama in special? Cati doctori nu gafeaza cras in diagnosticari? mai ales dc e vb de copiiAi un sistem interior de alarma, vinje la pachet cu parinteala si e bine sa-l asculti.
Eu nu mi-am visat copilul nicicum, oricum as fi gresit, ca e minunata ea asa cum e ea. Si o descopar zi de zi, ma surprinde in fiecare zi, si cred ca am mai spus candva asta pe forum: din secunda in care am vazut-o tzopaind in burtica am stiut ca e separata de mine, ca e o alta persoana, perfect independenta, cu preocupari personalecare nu aveau nicio legatura cu ale mele chiar dc ne lega un cordon ombilical, chiar daca ma locuia in carnea mea. Efectiv a fost o revelatie si mi-e greu sa cred ca doar eu am simtit asta vazandu-mi copilul la ecograf, ca alte mame nu au simtit la fel.

Chuny spune:

Lucialu, nu poti nega ca nu ti-a visat copilul SANATOS (as adauga si neurotipic). Despre asta e vorba aici, nu despre visatul copilului cu nu stiu ce talente si calitati fizice.