"Copilul trebuie "dresat" pavlovian ..." (2)

accept92 spune:

Pentru ca la acest subiect asa s-a descris ea...eu sunt mama care ore de citit, engleza, etc...nu stau sa caut, imi cer scuze. Si eu am trecut destul de usor peste si mai departe. Apoi cineva a facut o trimitere la o intamplare de pe blog si am constatat citind si eu acolo ca...stai putin...chiar este mama care...adica descrierea nu era un fapt divers...nivelul este o componenta foarte importanta in viata ei.





Nu vreau sa ma disculp, dar simali a decis sa se retraga inainte de spectacolul forumistic pe care mi-l atribui cumva mie. Inainte de asta cred ca am scris cateva randuri la subiect si alea neluate in seama. Abia dupa reactia ei dura am ajuns si pe blog.

Da, imi pare rau ca s-a suparat, nu conteaza pe cine. Sa stii ca si mie mi s-au spus multe lucruri dure pe acest forum insa nu m-am recunoscut nicicum in ele asa ca pur si simplu n-au miscat nimic in mine.

Chuny spune:

Eu cred ca fiecare dintre noi suntem suma bucuriilor, dar si suferintelor pe care le purtam.

Iar mamicile de copii speciali sunt mult mai incercate, calea spre acceptare e lunga si plina de piedici. De asta nu o pot vedea pe Simali altfel decat ca o mama de copil special.

Ii citesc postarile de mult timp si intotdeauna am remarcat presiunea pe care o pune pe fiul ei. Raman la parerea mea, acceptand diferenta si nearatandu-ti in permanenta dezamagirea ca nu ai copilul pe care l-ai dorit, numai asa iti poti ajuta puiul sa mearga inainte .

Mie mi se pare ca voi credeti ca un copil poate fi frustrat fara probleme in numele unei adaptari la greutatile vietii, dar un parinte nu are voie sa fie tras de maneca si nu avem voie sa-i spunem ca poate se inseala, ca alegerea lui nu e cea mai buna.

Pt un copil ca baiatul lui Simali ar fi nevoie mai degraba de jocuri care sa il ajute sa decodeze codurile sociale, umblatul obsesiv prin muzee si umplerea timpului cu actvitati exclusiv intelectuale nu vor umple golul lasat de competenta sociala deficitara. Cu un asemenea program risti sa obtii eventual un adult f ocupat care comunica cu scopul de a face schimb de informatii, dar singur, iar parintii nu vor fi toata viata acolo ca sa il protejeze.

Si da, am convingerea ca subiectul de fata nu este despre dresaj ...

columbiana spune:

Sybille, cu tot respectul, noi din fata monitorului nu avem cum stii cum e copilul lui Simali, ce i-ar fi mai bine, si care-i sunt nevoile;

Accept un car de bile negre pentru replicile tale, ar trebui un avertisment mai special dat pentru replici mustind de rautate, ignoranta si superficialitate;

citeste despre Asperger ( autismul se masoara pe o scala, exista acolo un prag de la care cumulul de trasaturi autistice te situeaza in diagnostic, dar in acelasi timp poti fi in zona fara diagnostic si te regasesti in multe trasaturi, vezi rigiditatea, disfunctionalitati in armonia dezvoltarii sociale versus intelectuale, fara sa ai pecete de autism);
un individ din gama asperger chiar poate avea acea `foame`` intelectuala care sa-si situeze preocuparile in alte sfere decit indivizii de aceeasi virsta, valabil in special in perioada copilariei cind diferentele ies foarte mult in evidenta, si vei vedea ca ceea ce face ea pentru baiat face pentru ca efectiv de asta are nevoie copilul si nu din motive timpite ca cele enumerate in postarile tale;





http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

Chuny spune:

Pai nu pot sa ma fac ca nu am citit cu atentie mesajele scrise despre baiatul ei de cand e ea pe DC ... si nu sunt pt clipitul suav din gene de dragul de a nu deranja orgolii.

La urma urmei suntem pe un forum public si ea singurica a adus in discutie tot ce a scris pt ca o framantau acele lucruri ...

Si da, poti fi la limita, sa ai doar niste trasaturi Aspies fara sa ai vreodata un diagnostic clar pus vreodata. Si cu atat mai bine pt ca e mai usor de pacalit atunci ...

Si cu asta eu cred ca am terminat si am zis tot ce am avut de zis.

sorana spune:

Cam asa sunt si eu - calea de mijloc. Si noi mergem la muzee (nu stiu daca mult sau putin), la teatru, la cinematograf, etc. Si fi-mea face engleza acasa (in curand si italiana).
Dar are si timp liber - in parc cu prietenii sau pe role si tv, si jocuri la pc si vizite la prieteni, etc.
Mie mi se pare importanta moderatia, calea de mijloc.
Nu e posibil cu un copil scolar sa-l "intelegi" si practic lasi de capul lui, indiferent de situatie. Sunt momente in care pur si simplu trebuie sa spui "stop". Cel putin in cazul fiica-mii practicarea AP si in cazul scolii ar fi un dezastru, ea nu si-ar face nici temele, probabil sa scrie la teste la scoala pentru ca ea niciodata nu are chef.
Cu intarziatul la scoala eu sunt asa-si-asa - adica e scuzabil sa mai intarzii uneori, nu e scuzabil sa intarzii zilnic, daca ai intarziat azi, de maine iti propui sa te scoli mai devreme si sa nu te talalai 20min ca sa te speli pe dinti ....
Cu imbracatul incep sa cred ca sunt mult prea relaxata, pur si simplu m-am gandit ca nu cunosc adult care sa nu stie sa se imbrace singur, deci va invatat ea candva.
Acum se imbraca singura dar nu stie sa faca funda (sa-si lege sireturile) si ma cam gandesc ca ar fi cazul sa o invat ca mi-a zis ca numai ea si inca un copil din toata clasa nu stiu asta.

accept92 spune:

Nu trebuie sa incerci sa-mi explici mie foamea intelectuala a copilului caci eu daca am atacat-o pe Simali am facut-o tocmai pentru ca am convingerea ca acest copil este perfect asa cum este iar problemele sunt in ograda ei. 'Diagnosticul' copilului, sau mai degraba eticheta, a fost infirmat. In general in relatia parinte copil, parintele ajunge sa caute un diagnostic dintr-o dificultate de relationare...am convingerea ca in cazul asta particular dificultatea nu vine dinspre copil.

olympia spune:

Eu am sa va spun o poveste. Trista... Despre o familie cu o mama si un tata cum au fost multi. Copiii sunt azi, privind din exterior niste oameni frumosi, realizati. Cand erau mici insa, mama lor n-a fost tocmai mama pentru ei. Poate era o fire rece, poate in felul asta se lupta cu sotul caruia-i platea o polita reala sau imaginara. Era o femeie foarte frumoasa care s-a simtit prinsa in capcana casatoriei si maternitatii si care a evadat in lumea ei imaginara. Copiii s-au descurcat cum au putut. Numa' usor nu le-a fost. Tatal era invers, vulcanic, activ, implicat, a facut o armata dura cu ai sai copii, sa scoata "oameni din ei", i-a invatat cu strictete ce cat si cum sa faca, cum sa se poarte pana-n cele mai mici nuante, greselile erau pedepsite cu batai grele. Nu se misca-n front. Erau si recompense, hainele multdorite cumparate cu eforturi mari, tatal avea un extra-job pentru a putea asigura asta. El era exemplul clar despre cat efort si autodisciplina trebuie facute ca sa razbati. Si fiind un tip"cu flacara interioara" copiii se incalzeau la ea si-l ascultau oricat de greu le era pentru ca dincolo, la mama, atmosfera era ...polara. Mama nu interzicea, nu facea programe, nu-i apara de batai, mama nu-i vedea, nu existau pentru ea. Au fost dresati de tata, el ler-a deschis aspiratii inalte, le-a vorbit de onoare si datorie si i-a invatat prin conditionari clare si fara sa scape nimic din vedere ce inseamna munca si suferinta.
Deveniti adulti , acesti copii sunt la randul lor parinti. Cum credeti ca sunt? Ce sens are educatia pentru ei, ce caldura au de daruit propriilor copii, cat apreciaza, valideaza si aplica "dresajul"?

Chuny spune:

Aoleu, generalizand aici aberezi la greu ..

accept92 spune:

Aoleu, generalizand aici aberezi la greu ..

[/quote]

Da, ai dreptate. Eu ma gandeam la diagnosticul asta de Asperger. Cand parintele chiar cauta, adica de la medic nu primeste niciun diagnostic.

Chuny spune:

Da, si Asperger nu exista!