"Copilul trebuie "dresat" pavlovian ..." (2)

narcisam102 spune:

Daca avea fetita din ex de mai sus mai mult de 2 ani at cred ca stia cand ii vine sa faca kk/pisu si cand nu. Adica eu imi aduc aminte de ala mic al vara-mi care at cand facea venea fuga si ii spunea tinandu-se de fund.
Mie una mi-e si teama sa ridic vocea la copilul meu. Mie frica, ca se va inchide in el si poate nu voi mai ajunge la sufletelul lui prea usor.
Atat de mult ma abtin incat at cand vine sotul meu normal ca toate frustrarile mi le vars pe el din te miri ce....nici asa nu e bine cred eu...dar inca nu am gasit alta cale...
De asta tot incerc sa gasesc o cale de mijloc....dar cine stie care este aia...nu vreau nici sa cad in extrema cealalta si sa fie prea rasfatat sa creada ca totul i se cuvine.
Care este calea de mijloc oare....

AgnesLuca spune:

Alex_andra eu nu cred ca fetita ta se dezbraca pentru ca i-ai tot zis tu, ci pentru ca a vazut ea ca asa face toata lumea cind intra in casa si vrea sa fie independenta. Chiar daca tu nu i-ai fi zis niciodata, tot ar fi facut-o.
In legatura cu olitza sunt de aceeasi parere cu Laura25, cu sau fara ciocolata este dresaj atita vreme cit copilul face pt ca il pui pe olitza si nu pentru ca simte el ca urmeaza sa faca si se cere singur.

alex_andra spune:

Laura, dar eu am zis ca e dresaj faza cu ciocolata si olita:)
Si am zis ca eu nu am facut si nici nu am de gand sa fac asa ceva:)

dar asta sunt eu. pot accepta ca exista si alte metode, insa, chiar daca nu sunt de acord cu ele - vezi cazul de fata.

Si nici eu nu sunt adepta bataii, tipetelor (desi mi se intampla sa mai ridic si tonul) si nici al bulinelor (desi la un moment dat mi s-a parut interesant).

Eu spun doar, ca mamele care nu pot fi mereu cu zambetul pe buze si super calme in orice, orice situatie si care gasesc si alte metode decat cele vehiculate pe aici, adica orice vrea copilul , sa i se dea, pentru ca altfel va fi frustrat, sau mai situ eu ce.....toate aceste mame, daca nu sunt exact cum am scris mai sus, pot fi si ele mame la fel de bune pentru copii lor iar copii pot fi la fel de veseli si fericiti ca cei care sunt crescuti cum spuneam mai sus.

Eu nu sunt de acord ca trebuie sa ii dai copilului absolut tot ce vrea, absolut atunci cand vrea.
Dar fata mea este un copil fericit, fara traume, iubit si mega rasfatat.

Ei, cum vine asta totusi? CA nu-s AP:) - in sensul in care ziceam mai sus.

AgnesLuca spune:

Nicidecum nu trebuie sa-i dai copilului tot ce vrea el, ci ceea ce are nevoie, aici e marea diferenta si punctul de discutie. AP sustine satisfacerea nevoilor copilului, cel putin asta am priceput eu pe-aici.

Laura25 spune:

Alex_andra, A.P. NU inseamna "ca trebuie sa ii dai copilului absolut tot ce vrea, absolut atunci cand vrea." Nu stiu de ce aveti impresia asta. AP nu inseamna ca nu sunt limite pt copil, nu inseamna ca ii dai tot, indiferent cand/cum/ce cere. Difera modul in care se stabiliesc si se 'impun' (de fapt ideea e ca nu se impun, pt ca nu poti sa impui ceva unui egal al tau si copilul este egalul tau, nu e cu nimic mai prejos) aceste limite. Limitele se pot stabili cu respect pt copil, cu explicatii si in colaborare cu copilul, nu cu atitudinea "eu sunt ma'ta si am zis pana aici, altfel te trosnesc/te imbuilinez de nu te vezi". Despre asta e vorba. Si s-ar putea ca tu sa fii mai 'AP' decat vrei sa crezi

Si ce am zis eu mai sus era conversatie fara sa fie 'cu adresa' la persoana ta. Adica nu te-am 'categorisit' pe tine in tabara 'alora rai'. M-am adresat tie pt ca am plecat de la chestiuni scrise de tine, dar nu am zis ca 'tu, care faci asa'.

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

alex_andra spune:

hai sa vad dau un caz concret, referitor la ce am spus mai devreme, ca eu nu sunt de acord sa-i faci pe plac copilului mereu, pentru ca ii poate dauna.

de vreo 2 saptamani, cand ii cade fie-mii ceva din mana, la picioarele ei, deci nu intr-un loc greu de ajuns, se uita la mine zambind si zice: "ajuta, mami!"

Asta, pentru ca bunica-su face tot in locul ei. O cara in brate de la baie la bucatarie, ca asa vrea ea, a juta sa faca lucruri pe care ea le poate face si singura, dar nah...el se gandeste sa o ajute...

Bun, ea spune sa o ajut sa-si ridice lucrul care i-a cazut la picioare, iar eu ii raspund, tot zambind: mami, ia-l singurica, ca poti!
Si ea se apleca si-si ia lucrul respectiv.

Daca poate face un lucru, un lucru atat de simplu, de ce sa ma prostesc si sa fac in locul ei?
O ajut atunci cand se catara pe ceva, de exemplu si nu reuseste.
Atunci ,da.

Vine la mine si zice: mami, uti(suzeta).

Si eu ii zic: mami, e la tine in camera, pe masuta cu creioane.
Se duce si o ia.

Eu cred, de fapt sunt convinsa ca fac bine asa.

alex_andra spune:

Laura stiu ca nu asta inseamna, in realitate.
Dar aici, asa este nuantat.
Nu aici, la acest topic, ci in general.

In realitate, este posibil ca eu chiar sa fiu AP
Dar, in "realitatea DC", eu fac parte din categoria "parintilor abuzatori".

Banuiam ca nu te refereai la mine, am vrut doar sa subliniez, totusi, in varianta in care totusi nu intelesesei exact ce doream sa zic:)

corap spune:

daca e o nevoie, e musai sa i-o satisfaci (neaparat pe aceea si neaparat atunci "cand vrea").
daca e numai o dorinta - he, aici intervine limbajul (in toate formele lui - inclusiv cele non-verbale - copiii inteleg foarte bine limbajele non-verbale.) daca copilul iti cere 20 de ciocolate, de ex, raspunsul pe care-l asteapta nu e "nu-ti dau 20 de ciocolate ca ti se face rau, nemultumitule, tocmai ai mancat 5 bomboane si tot mai ceri, ce tot vrei de la mine, ti e strica dintii, ma auzi? uita-te la mine cand vorbesc cu tine, mai copile (furiile adultului cresc exponential pe parcursul monologului) ". (este un raspuns inspirat de realitate, dar nu reprodus fidel)
- probabil asteapta sa-l intrebi: de ce vrei 20 de ciocolate? ciocolate de care fel? toate la fel sau diferite? daca ai avea 20 de ciocolate ce-ai face cu ele? (raspunsurile sunt de cele mai multe ori surprinzatoare si sunt exprimarea unei nevoi reale pe care acel copil nu a stiut sa o verbalizeze, de ex - "sa le impart copiilor in parc ca sa se joace cu mine" )

PS - eu nu-s AP, stiu destul de aproximativ "cu ce se mananca", oricum prefer solutiile individuale atata vreme cat ele respecta fiinta umana (atat adultul - care are mecanisme proprii deja formate de aparare la agresiune - cat mai ales, oamenii in formare )

AgnesLuca spune:

Alex_andra, daca fiica-mea mi-ar cere sa o ajut, eu as ajuta-o pentru ca mi-ar place sa cresc un copil care sa stie sa reactioneze la nevoile celorlalti.
Eu cred ca in situatia voastra ea provoaca tocmai reactia ta, pentru ca este altfel decit a bunicului. Eu pur si simplu i-as explica dupa ce am ajutat-o ca eu o consider un copil mare si mi-ar place sa faca si singura anumite lucruri, asta daca-i place si ei. Daca zice ca nu-i place, as investiga sa vad de ce.

AgnesLuca spune:

foarte fain explicat, multumesc