"Copilul trebuie "dresat" pavlovian ..." (2)
Raspunsuri - Pagina 13
narcisam102 spune:
O data pe acest forum la un alt topic cineva m-a acuzat de faptul ca incerc sa-mi dresez copilul in incercarea mea de al invata cu olita in joaca, sau de a strange jucariile aruncandu-le intr-o cutie. Atat de vehementa a fost incat m-am dus la sotul meu care se juca cu bb si l-am intrebat "tu crezi ca eu incerc sa-l dresez pe asta mic?" la care el calm, asa cum este mereu, m-a intrebat "de ce? ce stie sa faca?" ...pai nimic... i-am explicat ce si cum, iar el mi-a explicat ca bb nu o sa stea niciodata pe olita doar ca il pun eu 1min si apoi o ascund la spate ca sa nu inceapa sa se joace cu ea. Avea bb cred ca vreo 7-8 luni.
Acum are aproape un an...si bineinteles ca nu sta pe olita. Si bineinteles ca de cate ori o vede vrea sa se joace cu ea. Ieri in timp ce eu eram la toaleta (cu usa deschisa normal) a venit singurel si s-a pus pe oala. Imi tineam respiratia dar din nefericire nu a durat decat o secunda si s-a ridicat incercad sa-i smulga desenele de pe ea. 
Si eu ma enervam repede dar niciodata nu mi-am varsat nervii pe copil in schimb sotul....numai el stie saracul....
In mintea mea copilul nu e vinovat pt nimic...el nu poate discerne ce e rau sau ce e bine. Tu. Parintele, esti cel care trebuie sa o faci pt el. Daca a spart un pahar...pai de ce l-ai lasat la indemana lui...a rupt o carte, a spart o oglinda...Parintele trebuie sa anticipeze astfel de miscari ale copilului.
Pediatrul copilului mi-a spus ceva, la un control de rutina, care sincer m-a ingrozit....invata sa-i spui nu copilului. In fiecare zi dau cate o trimitere doua la neuro-pshiatru. Nu vreau sa ajungi acolo. Creaza spatiu dar impunei reguli. Reguli de baza, putine, pe intelesul lui. Acum nu avem decat o regula ...nu ne jucam cu mancarea.
Si copilul meu m-a tras de par, m-a muscat, imi dadea palme. Dar eu nu l-am muscat inapoi ...cred ca e cea mai mare absurditate...
De vreo 2 zile a inceput sa ma mangaie pe par e atat de dulce! Eu il mangai mereu pe par inainte de culcare. Cred ca si el incerca sa faca acelasi lucru dar miscarile lui nu erau bine coordonate. Sau poate s-a convins ca indiferent cat ma trage eu nu o sa-l trag pe el si s-a plictisit.
Articolul in sine este o mare tampenie. Dar Simali a renuntat prea usor. A impune reguli simple pe care copilul sa le si inteleaga nu inseamna dresaj. Inseamna a incepe educatia.
Traim intr-o societate bazata pe reguli. De la ati face dus ca sa nu puti, pana la a traversa strada pe la trecere, a manca, a te controla(pui mana la gura cand stranut, casc etc), toate sunt reguli.
Reguli de bun simt, reguli care ne ajuta sa traim intr-o societate.
Ilinca_M. spune:
Narcisa, eu eram bestia respectiva care te acuza de dresaj, asa-i? M-ai facut sa caut in arhiva sa vad daca am exagerat sau nu; parerea mea e ca nu. Sa vedem niste citate:
1)"Iar educatia copilului incepe de la 7 luni. Mie mi-a spus doctora dar am ignorato pana acum la 8-9 luni cand au inceput crizele de personalitate.
Fratele meu este doctor psihiatru pt adulti bineinteles dar mi-a spus si el. daca il vei mai da tot ce vrea el doar pt ca plange nitel pe la 2-3 ani nu te vei mai intelege cu el si o sa alergi cu lingurita de mancare prin casa ca sa-i dai sa manance.
Copilul meu nu face urat prin magazine, nici afara, nici cand eu conduc. In general ii dau o jucarie si e ok. daca il doare gingia s-au altceva si este mai plangacios ii cant...nino nino danonino pana ajundem la destinatie si el e fericit iar eu numai am saliva.
Acum eu ma chinui sa-l invat sa inceapa sa puna lucrurile la loc de unde le-a luat.
Copilul mic este cel mai hot...te incearca in permanenta ...cat de repede ii dai ce vrea cat de repede il iei in brate etc."
2) "Oricum ce vroiam sa spun este ca aceste crize s-au rarit. Ultima a fost acum cateva zile si a fost oarecum provocata intentionat. Fratele meu mi-a spus sa avem grija ce vorbim despre bb cand e si el de fata pt ca copii inteleg tot chiar si de la o varsta asa de mica. Bineinteles ca nu am crezut. E prea mic sa inteleaga. Asa ca in timp ce ne jucam i-am luat o jucarie si i-am spus ca o punem sus ca nu e voie. A fost oarecum ok. Apoi ne-am mai jucat un pic si am luat alta jucarie si am ascunso la spate el a inceput sa maraie si i-am spus "nu vreau" sa ti-o dau. Atunci s-a declansat criza. Deci a inteles diferenta. Poate a fost doar o coincidenta poate nu.
Nu spun ca s-a terminat cu astfel de crize..."
3) "Aoleu!! :) Am vrut sa vad daca face diferenta... daca intelege ce imi bat eu gura toata ziua vorbind ca radioul prin casa. Poate nu a fost cea mai inteligenta metoda de a afla dar este primul meu copil si imi fac o multime de griji esti si tu mama doar sti cum e...
Acum sunt tare ingrijorata pt ca nu a inceput sa vorbeasca desi are 9 luni. Adica nu zice chiar nimic...in afara de iiiiiiiiii..... nici silabe nimic... peste tot in toate revistele de specialitate scrie ca ar trebui sa zica si el ceva acolo. De asta ma si tot uit pe aici ... doar doar deschide cineva subiectul si aflu si eu mai multe :)"
4) "Nu stiu daca doctora a zis doar asa sa ma linisteasca pe mine... ca oricum nu m-a linistit...la 9 luni nu zice nici macar ma ma ma ma ...da da sau altceva orice!
In afara de nesfarsitul ala de iiiiiii.... nimic.
Ei bine nu stiu scuza-ma daca imi fac griji pt copilul meu dar imi fac"
Nu am pus citatele sa despicam firul in 4 ci fiindca poate acum vei vedea mai clar de ce facusem noi (cel putin inca alte 10 forumiste iti spusesera acelasi lucru ca mine, dreptu-i ca eu am fost mai vehementa ca m-a shocat cand ai povestit cum ai amenintat vecinul ca-i dai cainelui un picior in burta de-l omori:))) atata tevatura, caci chiar am remarcat la tine o schimbare de optica in bine, deci cred ca pana la urma forumul ti-a fost si tie de ajutor, nu?
alex_andra spune:
narcisa, simali a renuntat la acest topic, pentru ca a fost lovita mizerabil sub centura, pentru ca i-a fost atacat copilul.
Culmea, chiar de o persoana care ar fi trebuit sa discearna altfel.
Dar, probabil ca atunci cand viata te loveste, poti sa devii foarte rea si sa vrei sa lovesti in cei din jurul tau, de parca asta ti-ar alina suferinta proprie.
Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)
narcisam102 spune:
Da, Ilinca, ai extras niste citate. Pacat ca nu ai dat link-ul sa vedem si contextul...dar e mai comod asa...
Nu ma cert cu tine ca nu am de ce...e parerea ta, nu ti-o impartasesc dar ai dreptul la ea asa cum am si eu.
Ei bine daca te face fericita iti spun ca nu isi aduna nici o jucarie...din toata aceea joaca. Acum ne jucam alte jocuri
Imi aduc aminte insa cat de teama imi era ca nu va vorbi...fratele meu a mers multi ani la logoped...iiiii-ul ala m-a disperat multe luni. Nu zicea nimic nici ma ma ma nici ta ta ta nimic altceva decat iiii...
incepusem sa intru in panica. Poate doar lipsa de experienta in domeniu...
Acum sunt fericita de vreo saptamana a inceput sa zica si el ceva...are aproape un an...nu intelege nimeni ce zice dar sunt asa de fericita cand o face....
Nu cred ca o fiinta umana poate fi dresata fara as pierde personalitatea. Dar cred ca poate fi educata pt a se dezvolta si evolua ca fiinta umana.
Prin jocuri si cu cooperarea copilului nu cred ca faci dresaj atata timp cat nu exista o conditionare, cand nu exista pedepse...
Nu cred ca Simali a exagerat incercand sa-si invete fiul la 2 ani sa se dezbrace singur dar cred ca metoda folosita nu a fost cea mai fericita. E atat de usor sa judeci privind de afara....cand esti calma si linistita in fata calculatorului...
alice2004 spune:
Subiectul initiat de Alice a fost bazat pe dorinta unei discutii civilizate, dar a ajuns iarasi sa capete tendinte extremiste, ca in ultima vreme aici, pe DC, si nu doar la Cabinetul Psi ! Si drept urmare initiatorul ajunge tinta "degetelor acuzatoare", astfel ca propune inchiderea subiectului sau chiar a contului sau, nu doar pentru ca nu ii convin raspunsurile, ci pentru ca isi da seama ca forumul a ajuns sa fie guvernat de un grup de "noi le stim pe toate, cine nu face ca noi a banat forever" !! Cel putin eu asa vad ... si eu am vazut-o mereu pe Alice/Simali drept una din persoanele cu cel mau mult bun simt, ori ce s-a intimplat aici a fost o lovitura urita aplicata sub centura, un atac direct la persoana ei, la familia ei !
Eu am 42 de ani si incep sa cred ca toata generatia mea este una de abuzati, frustrati, numiti-o cum vreti, pentru ca parintii nostri nu cunoasteau nici AP, nici nu citeau frecvent carti de psihologia copilului si nici nu mergeau brusc la psiholog atunci cind odraslele nu isi inchideau sireturile sau nu se spalau pe dinti ... de altfel, daca o sa privim cu totii in urma, o sa ne amintim de "cei sase ani de acasa" (sau erau sapte ? ca acum la ora aceasta chiar nu rememorez exact), nu-i asa ?? Parintii nostri ne-au invatat reguli de bun simt, ori cred ca despre asta vorbea Simali ... nu despre pedepse, coercitie, batai ... nu neg si nici nu aduc in discutie drame personale iscate din copilaria unora, am mai spus-o de o mie de ori ... dar exagerarea ma face sa vad rosu in fata ochilor !!
Eu am un baietel de 7 ani aproape, care nu face mai nimic singur pentru ca stie ca vine mami si il ajuta !! De enshpe mii de ori i-am pus/scos pantofii, eu il imbrac/dezbrac ... la baie merge cu mine ... cine are de cistigat si cine are de pierdut de aici ?? Eu nu ma pling, le fac pe toate cu draga inima, dar chiar atit de mult o sa aiba de cistigat copilul meu daca nu exerseaza si el lucrurile respective ?? Ca atfel nu vad cum le-ar putea invata ... si merge la gradinita, unde educatoarele nu au timp sa faca cele amintite pentru fiecare copil incapabil sa se imbrace/dezbrace singur !! Ati amintit de puterea exemplului, dar ce ne facem cind copilul vede dar imitarea viner cu muuuult mai tirziu decit ar trebui ?? Stiu ca o sa sune "trebui" asta foarte nashpa in urechile perfectionistelor, dar eh, imi asum riscul !!
Si dap, si eu sint pentru scosul pantofilor la intrare si spalatul pe miini obligatoriu, pentru cine nu stie cum arata Romania de azi, o sa ii amintesc ca afara, pe fiecare strada, alee, bulevard exista rahat de ciine si eu una nu as suporta in veci s stiu ca baiatul/fata mea intra in casa cu pantofii dupa ce a bananait pe afara, pentru ca oricit l-as feri io, tot o sa calce in vreun "noroc" !! despre miini nu cred ca mai este nevoie sa dezvolt ...
Una peste alta ... o mare 
pentru cele care au ucis si acest subiect" !! Cred ca in scurt timp forumul va deveni al lor, fara nici o alta idee din afara "agendei" lor care sa deranjeze !
Succesuri multiple ! 
Alice si Andrei
"Seen it all. Done it all. Can't remember most of it"
www.youtube.com/watch?v=DybPQjeBQF0" target="_blank">By an ion
alex_andra spune:
alice,
Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)
narcisam102 spune:
App Ilinca..... sa sti ca mult timp dupa acel subiect nu am mai intrat pe forum, apoi intram citeam ce ma interesa si atat. Sti de ce?!
Pt ca eu vorbeam de temerile si spaimele mele dar m-am simtit luata la misto, si judecata, pusa la stalpul infamiei de o mana de oameni atunci cand aveam cel mai mult nevoie de un sfat.
Probabil ca asa s-a simtit si Simali.
Eu nu am pe cine sa intreb, mama nu are timp, soacra nu e in tara, prieteni cu copii mici nu am f multi iar cei pe care ii cunosc sunt uneori la fel de debusolati ca si mine. Pt asta intru pe acest forum ...nu ca sa pierd timpul sau sa ma distrez. Pt ca nu am efectiv pe nimeni cu care as putea sa vb, sa-i cer un sfat, o parere.
Am vrut sa explic asta ca poate inainte sa judecam pe cineva ne vom gandi de doua ori. E usor sa judeci fara sa te gandesti cat de mult poti sa ranesti pe cineva cu doua vorbe spuse asa...
olympia spune:
Mamele de baieti (am si eu baiat ) pot cadea in pacatul de a fi prea dominatoare (cautati termenul "mama dominatoare" pe google daca va intereseaza mai multe) si acest pacat poate fi scump platit de copil. Ele au tendinta de a reteza pornirile naturale ale copilului si de a impune propriul program, nu neaparat violent(verbal/fizic) dar consecvent, persistent, gen "militaria jos din pod". Nu-s atente la starea copilului si la ce-si doreste intr-un anumit moment, nu-i acorda ragazul, rabdarea, timpul de a se exprima, nu-si ajusteaza propriul program in functie de aceste nevoi. Incerc sa evit cuvantul "dresaj" dar despre asta e vorba de fapt.
Cand incep sa devina foarte vizibile efectele negative ale comportamentului lor, in loc s-o lase mai moale, sa se intrebe cum oare ar putea face mai bine, zic ca e copilul "cumva, altfel", chiar daca nu se confirma la specialist si presiunea continua poate chiar mai mult ca inainte, ca deh, acum au de recuperat, de reparat.
E foarte greu sa le tragi de maneca,orice contestare a metodelor o iau ca un afront personal, ca un atac la ele sau la copil. Sunt motive (in trecutul lor) pentru care fac asta mai mult sau mai putin constient.
Ca o concluzie, daca cineva vine si-mi striga in fata ca-mi arde casa, n-o iau ca pe un atac la linistea mea, nu-i zic ca-i prost, nebun, rauintentionat sau nepoliticos, nu insir cate asigurari mi-am facut sau ce sisteme de alarma am instalat, nu ma iau de el ca nu-i pompier, ci ma duc si verific!
narcisam102 spune:
Olimpya, eu nu pot sa inteleg ce spui aici...adica eu sunt mama de baiat sunt direct interesata...
Nu inteleg de ce as fi eu mai dominatoare ca mama pt baiat si mai putin pt fata (imi doresc si o fata ).
Baiatul meu inca nu se poate exprima dar...e bine de stiut pt viitor...
olympia spune:
Are legatura si cu sexul, dar sunt si mame dominatoare fata de fete (ca in "mama versus fiica"). Posibile surse "de benzina" pentru motorul mamelor dominatoare fata de pruncii baieti sunt : un tata dominator in copilarie, o rivalitate cu un frate, oarece surse de tensiune in relatia cu partenerul.
Uneori, din fericire tendinta de a fi dominator fata de copil, scade la cel de al doilea. Asta am vazut eu in jurul meu, nu-s specialist.
Eu atrageam doar atentia asupra unor lucruri. Impunanind copilului una sau alta, ii scazi increderea in el. Daca esti atenta la copil vezi cand e pregatit si dispus sa incerce lucruri noi si atunci il incurajezi, nu-l fortezi, nu-l critici. El poate ajunge sa gandeasca "orice fac nu-i bine, mama face mai bine, o las pe ea sa faca" , deci renunta sa incerce, sau dimpotriva se lupta sa faca dar sub presiunea fricii de a nu fi acceptat. Cand se teme ca nu face destul de bine sau de repede, dar se lupta s-o faca cu toata deruta si spaima ce-l stapaneste, evident ca nu-i prea iese si atunci va avea o parere mizerabila despre el si se va invinovati mereu "eu nu merit, eu sunt prost, eu nu pot, toti ceilalti pot"... Iar mama poate zice "asa-i el mai ciudat, mai temator, dar ia hai sa-l provoc, sa-l pun in fata unor sitiuatii noi in care sa se lupte, ca sa-si depaseasca frica". Dominarea continua, efectele-s rele, se continua mersul in cercul vicios.
PS Uitasem sa zic ca am si fata.