"Copilul trebuie "dresat" pavlovian ..." (2)

Jasmin012 spune:

Eva o sa invete, prin puterea obisnuintei. Deocamdata e atat de mica.

alex_andra spune:

E mica dar precoce.
Si deja stie foarte multe lucruri si ne uimeste zilnic.
Si cu f multa rabdare din partea nostra a inteles ca nu muscam copii in parc, nu-i batem , nu tipam si nu toate lucrurile sunt ale noastre.
Si altele. la altele mai avem de lucrat, la unele mai mult, la altele mai putin.
La partea cu tipatul si cu simtul proprietatii, de exemplu, mai avem de lucrat, mai ales cu bunicii:)
Ca ce facem noi, desfac ei:)
Adica, ei i-ar fi dat acel ciob.(eu i l-am aratat si i-am explicat ca face buba,ca e ascutit, etc...si a inteles, dar la inceput era foarte pornita pe scandal si pe tavaleala, ca ea vrea ciobul, moment in care, bunicii, ca sa nu se tavaleasca si sa se frustrez ebietul copil, i l-ar fi dat).

Dar, da, e mica, dar in fiecare zi relatia se incheaga si mai bine si sunt convinsa ca vom face o echipa din ce in ce mai buna:)


Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

pisigri spune:

Olympia vezi, ai "cazut in pacatul" despre care vorbeam.
Am spus ca ma enervez. Nu ca tip la ea (da, mi s-a intimplat sa ridic tonul, dar s-a intimplat de citeva ori; am tipat, da, dar cind era sau se pregatea sa fie intr-o situatie potential periculoasa), nu ca o bat, nu ca o ignor/inchid in camera etc. Chiar nu am facut asta niciodata si nici nu cred in valoarea educativa a inchisului in camera ei...
Deci da, ma enervez. Uneori. De multe ori, pentru ca am avut si o zi naspa la serviciu, sau am o alta nemultumire, si peste asta se suprapune cite o criza de-a ei: o etapa cu NU, sau o gaseste afirmarea intensa a personalitatii in privinte care nu prea sint negociabile, sau...sau. Cind sint ok, o dam pe gluma si depasim faza; cind ma prinde intr-o pasa proasta, in general tati stie dinainte ca-s "cu fundu-n sus" si intervine el pe post de paratrasnet.
Dar atita timp cit nu "iau masuri" impotriva ei doar pt ca-s eu intoarsa pe dos, atita timp cit singura consecinta a nervilor mei e faptul ca renunt sa "manage" - uiesc eu situatia conflictuala si il las pe tati, nu vad de ce sa fiu pusa la colt ca da, ma enervez si eu uneori.
Ori mamele perfecte (ma rog, categoria aia la care m-am referit eu cind m-am jeluit) nu se enerveaza niciodata si spun mereu ca "nu e corect" sa ne enervam, pt ca copilul e mic, nu stie, nu vrea, are 10000 de explicatii pt comportamentul sau. Si eu nu neg toate astea, dar m-am si saturat de tendinta asta de a culpabiliza pe mai toata lumea.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

AgnesLuca spune:

pisigri, eu simt ca tu esti prea sensibila/ vulnerabila la faza asta cu "mamele perfecte" si suprareactionezi. toata lumea recunoaste ca se enerveaza, este normal sa fie asa ca doar suntem oameni si este si benefic pentru copil sa ne exteriorizam; doar ca uneori intrecem masura si atunci e corect sa ne cerem scuze. masura asta e in functie de firea noastra si de felul nostru de a fi ca familie, uite imi amintesc ca denizel (sper sa nu gresesc) chiar zicea undeva ca da, la ei se si tipa, ca-s toti colerici.
de fapt in sinea ta si tu recunosti ca nu e "corect" sa ne enervam pe copii, scri ca se petrece pe fondul "pasei proaste"; eu cel putin asa te percep
pentru tatal paratraznet; am observat chiar ieri cu barrbata-meu ca si la noi cind unul colcaie de furie, celalalt e calmul intruchipat si salveaza situatia. cred ca e foarte bine pentru copil si ca asa functioneaza un "cuplu perfect"

alex_andra spune:

Si noi ne "salvam" unul pe celalalt

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

olympia spune:

...nu-s ok sa ma enervez pe un copil de 2 ani" (si asta chiar nu stiu de ce, ca e dreptul meu sa ma enervez cum e si al ei sa "aiba draci" si atita timp cit nu imi descarc nervii pe ea nu vad care e problema)...

Pisigri nu am vrut sa te culpabilizez ci doar sa-ti arat ca "dracii" tai si ai copilului nu-s tot aia. Sau nu ai tai ci ai oricarui parinte, ca sa nu crezi ca-i doar cazul tau. Copilul de ce are voiesa aiba toane, draci si tu de ce nu... cam asta pricep eu din ce ai scris.
In primul rand copilul cere de la parintele adult ce-i lipseste si e firesc asa. Copilul are "nervi" cand nu primeste si cere si mai insistent si iar e firesc si sanatos. Si adultul echilibrat gestioneaza situatia fara sa lezeze copilul, pentru ca acel copil nu-i vinovat si n-are nicio legatura cu motivele nervilor adultului si o iesire nervoasa a adultului marcheaza copilul. Rezolvarea problemelor copilului e la parinte, rezolvarea problemelor parintelui e la un alt adult, niciodata la copil.
Daca intelegi asta, nu vei mai fi in pericol sa te enervezi aiurea alaturi de copil sau din cauza copilului, cu sau fara tati-paratrasnet alaturi.
Nu intra in "fisa postului mamelor" sa fie nervoase sau reci fata de copil, orice ar face copilul si orice greseala a copilului e mai usor de corectat cu intelegere.
Ceea ce la nervi pare de neacceptat de obicei e ceva minor ce are o rezolvare simpla si logica.

Am revenit ca nu stiu cat am fost de clara. O actiune a copilului poate obtine un raspuns bun sau unul gresit din partea parintelui din cauza unor lucruri ce n-au nicio treaba cu bietul copil, lucruri care l-au enervat insa pe parinte. Si aici cred ca esti de acord ca asta nu-i nici corect, nici sanatos. Nervii parintelui sunt la fel de periculosi in relatia cu propriul copil precum e alcoolul pentru un sofer. Il impiedica sa actioneze corect.

AgnesLuca spune:

io-s deacord ca nu e ok sa fiu nervoasa pe copil, da nu-s de acord ca nu e ok sa ma enervez. cel putin atita vreme cit nu e vorba de ceva sistematic adica o situatie conflictuala care se repeta si devine distructiva. ideal ar fi sa pot zice "stai ca sunt nervoasa, rezolv problema in citeva minute dupa ce ma calmez" da nu cred ca functioneaza la copiii foarte mici asa cum e al lui pisigri

olympia spune:

Agnes tu tocmai ai dat la subiectul celalalt un exemplu foarte bun. Daca in loc sa explici, sub presiunea urgentei catelului te-ai fi enervat si ai fi comandat sau ai fi luat pe sus copilul, fara sa-l bruschezi dar evident in alta stare decat cea calma, stare care s-ar fi transmis si copilului, crezi ca ar mai fi cooperat?

AgnesLuca spune:

multumesc, da, asa mi-e mult mai clar
ce am vrut eu sa spun e ca un raspuns negativ genereaza o resolicitare din partea copilului si deci sansa de a te corecta (asta in lipsa interventiei salvatioare a tatalui); rau este cind raspunsul negativ se repeta si solicitarea dispare (aparent), de fapt imbraca alte forme; si chiar si in acest punct te poti corecta, numai ca e mai greu de recunoscut "cauza", punctul de plecare.
De aia zic eu ca o enervare "ocazionala" nu-i asa un capat de tara; eu zic ca aici e punctul sensibil de unde pleaca discutia cu pisigri.
Ideea centrala insa este ca ai dreptate, nu e corect sa ne enervam pe copii.

AgnesLuca spune:

olympia, multumesc. eu asta traiesc zi de zi cu copilul meu, experienta ca coopereaza extraordinar daca i se explica si daca este luata in serios.