"Copilul trebuie "dresat" pavlovian ..." (2)

Ilinca_M. spune:

Doamneeeeee...sa ai un copil de 1 an si 4 luni care plange pana se-nvineteste si lesina si care se da cu capul de pereti pana pica pe jos si sa vii de la doctor cu diagnosticul "alint" si recomandare "palma la fundulet"!! Si sa mai fii si asa de incantata de rezolvarea "medicala" incat s-o recomanzi tuturor Asta e SF sau ce?
Pai prefer sa vad nu o singura "mama perfecta"(cum vezi Doamne peiorativ li se spune!) ci o mie, calarind forumul si propovaduind INTELEGEREA si RESPECTUL fata de copii! Ce-i asa de greu de indurat, ca nu inteleg?
Eu, daca as veni sa marturisesc ca am urlat la copil (si pentru cele care cred ca si eu "ma dau mare" si ma auto-proclam "perfecta": da, s-a intamplat, foarte rar dar s-a intamplat si un club intreg al scutecelor mi-e martor ca mi-am recunoscut greselile!!) mi-ar face mult mai bine o scuturatura gen "calmeaza-te, femeie, daca stai rau cu nervii du-te dracului la psiholog" decat o consolare prietenoasa "dar n-are nimic, e normal sa urli la copil, ca ei altfel nu inteleg, poti chiar sa-i si dai la fund, altfel nu razbesti!"

Ilinca_M. spune:

Oh, acum am vazut ca cineva "n-a reusit sa dea militaria jos din pod" la timp...nasol, nasol...

pisigri spune:

Jasmin, ce spui tu cu ascultatul copilului este teoretic ok. Doar ca uneori urechile-s infundate de prea multe griji/stress, chiar daca intentiile sint bune.
Alteori nu exista interes sa asculti copilul.
Si atunci...mai degraba citesti carti (preferabil BUNE) de psihologia si cresterea copiilor....

Anca_a, nu am citit linkul dat de tine. Ca stiu si eu oribilitati scrise pe forum; din pacate mi le amintesc din vremurile in care nu aveam copil si nu intelegeam/nu ma dadeam in vint dupa discutii de-astea.
Spun doar ca "perfect" nu exista. Si ca exista parinti (ca mine) care incearca sa fie cit mai buni, dar care nu mai au nici o chemare sa dezbata niste chestii, cind stiu ca imediat se sare cu gura pe ele, li se rastalmacesc spusele, sint acuzate de diverse oribilitati...
No, sa zic ca si mie mi s-a intimplat sa urlu la fiica-mea? Sa zic ca mi s-a intimplat sa simt ca-mi porneste mina spre pampers (dar m-am oprit in timp util)? Sa zic ca la un moment dat mesele devenisera o teroare pentru amindoua, si imi venea mai bine sa ma duc pe cimpii cind stiam ca se apropie "ora de masa"? Sa zic ca exista "crizute" pe care imi vine greu sa le gestionez, pentru ca NU STIU CUM ar fi mai bine pentru ea sa reactionez? Sa (mai) zic? Iaca nu-mi mai vine, ca am mai incercat si am fost acuzata mai mult sau mai putin pe fata ca imi place "metoda comunista", ca "nu-s ok sa ma enervez pe un copil de 2 ani" (si asta chiar nu stiu de ce, ca e dreptul meu sa ma enervez cum e si al ei sa "aiba draci" si atita timp cit nu imi descarc nervii pe ea nu vad care e problema), ca "o vreau robotel" etc.

Iar o sa vina cineva sa spuna ca o fac pe victima si nu am intelegere decit pentru parinti. Nu o fac pe victima, dar chiar cred ca unele sfaturi/norme de comportament parintesc etc pot fi spuse (si repetate de cite ori e nevoie) si frumos, si calm, si fara aere de superioritate si de "eu mi-s perfecta". Ca cine vine si cere un ajutor nu are de unde sa stie de cite ori anca_a (sau altcineva) a dat raspunsul respectiv si ca s-a plictisit sa tot repete. Ceea ce iar e de inteles.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

olympia spune:

...nu-s ok sa ma enervez pe un copil de 2 ani" (si asta chiar nu stiu de ce, ca e dreptul meu sa ma enervez cum e si al ei sa "aiba draci" si atita timp cit nu imi descarc nervii pe ea nu vad care e problema)...

Exact asta e problema. Tu esti adult si ea e copil. Copilul nu se poate poate stapani sau controla si nici apara de ceea ce-i transmite adultul si va fi marcat de asta altfel decat tine, care doar ti-ai descarcat nervii pe moment. Copilul invata de la adult. La topicul citat mai sus, Miss Parker a explicat foarte bine:

"Din pedepse, certat, incuiat in camera, lasat singur sa zbiere si sa se tavaleasca pe jos va invata in primul rand sa se teama de a mai fi el insusi si va invata cu siguranta urmatoarele lucruri: ca mama lui nu-l ia in serios cu dorintele lui, ca nu are voie sa ceara altceva decat i se permite, ca va fi pedepsit cand indrazneste sa se manifeste asa cum doreste el, deci ca nu i se da voie sa fie asa cum este el etc. Si va creste amputat sufleteste."

alex_andra spune:

....si daca dupa fiecare tavaleala va invata ca primeste ceea ce a cerut, nu va invata niciodata sa ceara frumos, pentru ca e mai simplu si mai rapid sa primeasca in urma tavalelii.

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

anca_a spune:

Si iar o luam de la capat...




Pisigri, sigur ca mi s-a intamplat sa ridic vocea la copil. Dar dupa ce m-am calmat, mi-am recunoscut fapta cerandu-mi scuze de la copil si asigurandu-ma totodata ca a inteles ca vina a fost a mea si numai a mea. N-am venit pe forum sa caut aprobari si validari pentru asta, aruncand raspunderea pe copil si plangandu-ma ca uite ce copil neascultator am, de-aia am tipat.


Orice om greseste, doar ca "mamele perfecte" nu dau vina pe copil, ci isi asuma raspunderea si inteleg (spre deosebire de alex_andra, de exemplu) ca educatia copilului se face incepand cu ele.

Jasmin012 spune:

Cred ca tavaleala tine de varsta. Odata ce s-a depasit perioada critica nu va mai fi cazul sa vedem tavaleli. Lucas a avut perioada lui de tavaleala pe la 1 - 2 ani, spre 2 ani jumate. Acum, la 3 ani, ca vorbeste orice, nici nu mai poate fi vorba de crize, ne intelegem foarte bine, pentru ca poate sa spuna in cuvinte ceea ce doreste. Chiar nici nu-mi amintesc de cand nu am mai avut conflicte, desi multi cunoscuti il numeau rasfatat si preziceau ca o sa avem mari probleme cu el.

olympia spune:

Incepi prin a te apropia, a-l mangaia si a intelege "ce anume cere " de fapt. Poate cere un anumit lucru, interzis sa zicem, sa se joace cu el si atunci tu ii oferi altul si pe tine ca tovaras de joaca. Daca-l asculti si mangai inainte, intelege ca tu ai vazut ca-i suparat sau trist sau plictisit si iei masuri si accepta de obicei fara probleme varianta oferita. Poate fi o alta activitate , o iesire afara la joaca, depinde de programul zilnic al fiecaruia. Daca raspunsul mamei e "nu" cu nervi si simte ca vrei de fapt sa scapi de el, va insista si e firesc si sanatos s-o faca.

alex_andra spune:

Da, Jasmin si eu cred ca tine de varsta.
Acum eva are o tendinta de a cere rastit ceva, eu o rog frumos sa-mi ceara frumos, ea zambeste si-mi cere frumos.

Oricum ,ea stie ca daca tipa si urla nu primeste ci doar daca vorbeste frumos.
La noi tavalelile nu tin.
A, pot sa o iau in brate sa o linistesc, dar obiectul tavalelii nu il primeste decat daca il cere frumos.
Pentru ca poate sa-l ceara frumos, pentru ca are un vocabular bogat.
Si bineinteles daca nu e periculos pentru ea.
ca daca cere un ciob, normal ca nu i-l dau. (da, a cerut).


Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

alex_andra spune:

Sunt perfect de acord cu ce ai scris

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)