"Copilul trebuie "dresat" pavlovian pana la 3 ani"

denizel spune:

Foarte de acord cu tine!! :)

Numai ca fortat si neautentic e sa joci singura Piticot ca sa fortezi copilul sa faca ceva ce nu-si doreste.
Si tii neaparat sa-l fortezi, fiindca fabrici tu o mie si unu de scenarii in care copilul va fi o povara pentru societate fiindca nu vrea sa se dezbrace singur la 3 ani .



~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

denizel spune:

Cu alte cuvinte, tu nu vrei sa fii fortata, dar iti fortezi copilul in numele a diverse cauze pe care le consideri bune, nobile, marete si alte epitete....

~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

calipso_zeus spune:

Denizel eu i-am luat carti cu numere la patru luni.......pana am vazut ca le roade si-i plac ..gustoase..apoi am renuntat si i le-am dat abia la 8-9 luni.......cu poze....
Intotdeauna ca parinti vrem ca ai nostri copii sa fie cei mai atri dar pana la urma isi aleg ei singuri ce vor sa faca....cand eram mica ceream eu sa merg la muzeu..la ala arheologic din Constanta....dar imi placea istoria...mica adica la vreo sapte ani.Mi-a trecut la opt cand vroiam doar delfinii....bine pe vremea lui Ceasca nu erau atatea posibilitati ca acum.

simali spune:

Programul cu cartile de citit si muzica de ascultat este minutios documentat, Denizel. NU programul zilnic. Iar documnentarea este ceva ce-mi face o deosebita placere. Cand pun o piesa de Mozart si vad cu coada ochiului impresi deosebita pe care o produce copilului, cand vad cu el insusi cere sa o mai asculte inca odat si inca odata, sunt fericita ca un arheolog care dupa luni de sapaturi gaseste mormantul lui Tutancamon. Uneori insa dau gres si el imi spune: "Plictisitor!". Ei, asta e!

Si toate activitatile descrise nu au loc, evident, intr-o singura zi. De multe ori nici macr intr-o singura aptamana. Tine de timp (teme, scoala, etc.) dar si de entuziasmul copilului (ca doar nu-ti imaginezi ca-l tarasc ca nebuna pe unde nu vrea sa fie. Sau da?)

Dar daca te ajuta sa te remarci in carera de super-eroina casnica, fie si-un lup mancat de-o oaie.

simali spune:

Si al meu si e foarte OK si asa.
Mi s-a intamplat sa-mi spuna si ca nu vrea la scoala astazi, ca e obosit, si am stat amandoi acasa si ne-am jucat. (dar stie ca e o exceptie)

calipso_zeus spune:

Revin ca fiica-mea vroia sa lipeasca plastilina pe televizor.

simali spune:

Daca m-ai cunoste ai sti ca sunt cat se poate de autentica. Cred insa ca pentru valorile sau modul tau de perceptie sunt neautentica. Problema ta.

Chuny spune:

Simali, ai scris de multe ori pe acest forum de baiatul tau. Desi spui ca nu e pe spectru autist de multe ori ai amintit dificultatile lui : o mare rigiditate (asculta orbeste de reguli pt ca nu vrea sa aiba probleme), angoase f mari ( ca cea in care spuneai ca nu se poate relaxa la muzeu pt ca ii e frica sa nu se inchida si sa ramaneti blocati inauntru), nu prea decodeaza coduri sociale ( povesteai ca nu intelege jocul colegilor de clasa in curtea scolii), interes obsesiv pt anumite lucruri (asculta acelasi CD de nenumarate ori si cu greu il faci sa asculte altceva), problemele de motricitate fina ... eu am retinut doar o parte din ce ai povestit pt ca m-a interesat.

Tot ceea ce am enumerat mai sus sunt dificultati reale, indiferent daca a primit un diagnostic aceste dificultati raman si le va avea toata viata. Cu timpul va invata sa mascheze unele dificultati, insa cred ca TU ar trebui sa iei o pauza. Am impresia ca faci mult prea mult si ca e atat de obositor pt copilul tau. Faci atat pt ca ti-e frica sa ramai doar tu cu el, fata in fata, tu -mama lui si el- copilul cu dificultati ( reale, dar nu tragice si nici dezatruase; insa REALE). Ti-e frica sa dai ochii cu el asa cum e, ti-e frica sa il accepti. Si atunci iti/ îi umplii timpul cu un program super incarcat, te zbati in continuu si nu ii dai timp sa fie asa cum e si sa creasca in ritmul lui. Faci mult prea mult! Si esti plina de regrete ca nu ai facut destul cand, de fapt, unii copii vin altfel pe lume fara ca noi sa avem o vina si fara ca ei sa aiba o vina.

Dificultatile lui nici macar nu sunt catastrofice, va putea trai la un nivel bun cu ele si va avea un loc in societatea noastra. Catastrofica insa e atitudinea ta si frica de a te regasi fata in fata cu copilul tau asa cum e. Catastrofica e atitudinea ta de a-i arata in permanenta ca nu esti multumita, ca ai vrea sa fie altfel decat este.

Stiu ca il iubesti. Dar undeva te-ai pierdut ... declari ca esti multumita, insa in realitate nu esti, esti doar o lupta si va trebui sa te opresti la timp pt ca poti sa il ajuti fara sa lupti cu el in permanenta.

Am scris acest mesaj aici si nu pe PM pt ca poate ajuta si pe altcineva.

accept92 spune:

Si relaxarea ce ar fi pentru tine simali? Un lux pe care nu ti-l poti permite?


Eu sunt sigura ca baietelul tau are mai multe avantaje decat dezavantaje din stilul tau de parenting, dar nu te cred cand spui ca pe tine nu te oboseste.

inaioana spune:

No offence, dar "psihologul" Ovidiu Brazdau, ex-membru MISA, care declara ca Aliodor Manolea este un ins "calificat,integru, ok"?!? N-ar trebui sa luam cu putina sare teoriile pe care le inventeaza el?

Eu am mai multe amintiri foarte exacte, detaliate, demonstrate ca fiind de la 1 an si cateva luni.Dar nu vad legatura cu subiectul si nici de ce anume daca cineva nu are "constiinta de sine" asta ne legitimeaza in a-l trata nedemn cu umanitatea din el.Pentru ca orice conditionare asta este, dupa parerea mea.Si nu, nu sunt perfecta si mai "scap" uneori in astfel de "metode" dar nu incerc sa le legitimez cu "teorii" asupra incapacitatii copilului de a pricepe altceva. Este doar incapacitatea mea de a reactiona intotdeauna constructiv si corect.
M-a deranjat imaginea ridiculizata a "mamei AP", eu cred ca tu Alice ai o opinie superficial formata despre ceea ce este AP, dar nu e aici locul sa vorbim despre asta si probabil oricum ar fi inutil.