"Copilul trebuie "dresat" pavlovian pana la 3 ani"
Raspunsuri - Pagina 16
simali spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui buli
serios? e posibil asa ceva? deci pot sa visez  |
Si eu.
denizel spune:
| Citat: |
| Eu sunt genul acela de mama cu copilul la muzee in fiecare sambata, cu programe de citit minutios puse la punct, care atunci cand copilul nu intelge ceva cauta ore in sir pana gaseste o metoda de a explica la nivelul lui, care de lectii de engleza in fiecare sambata de dimineata, etc. |
Si asta nu e ingrozitor de epuizant?
Stii ce ai facut tu?
Ai eliminat "epuizarea" data de imbracarea/dezbarcarea copilului si alte cateva nimicuri, pentru a o inlocui cu epuizarea de vreo doua sute de ori mai mare data de activitatile despre care vorbesti.
Na, acuma nu pot sa nu ma intreb: dar putin timp pentru tine cand mai ai?
~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~
buli spune:
denizel, esti mortala! :)))))
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui bird70 Simali, diagnosticul in sine nu are importanta, ce conteaza este ca fiul tau are anumite dificultati. Daca are probleme cu motricitatea fina, te-ai gandit sa-l stimulezi intr-un mod placut lui? Un joc pe calculator de exemplu? |
Normal ca da. Mai ales ca el se necajeste foarte tare cand nu-i reuseste ceva si insista si plange... La imbracat-dezbracat a vrut el in prima faza dar nu a putut si s-a necajit rau. Am confentionat materiale didactice dupa cartile Mariei Montessori si am inchis-deschis in joaca o groaza de capse, nasturi si arici.
Jocurile pe calculator, pregatitul retetelor impreuna (extraordinar gatitul pentru copiii cu problema asta), soldatei marunti de aranjat pe tabere, construit cu tati casuta de pasarele, casa in copac, gradinarit in propria gradinita de morcovi, etc.
Acum nu mai sunt mari probleme. Face cu tati macheta din "Mari corabii" si este foarte entuziasmat de proiectul lor. L-am vazut lucrand cu lipici, pensule, foarfeca si sunt chiar impresionata de progresele facute. Abilitatile practice de la scoala sunt iarasi mina de aur. Plus ca e mult mai stabil, nu se mai irita cand nu-i iese ceva din prima.
Legat de imbracat-dezbracat eu cred ca nu trebuie pierduta nicio ocazie ca sa-si puna manutele la lucru. Daca se imbraca-dezbraca singur, daca se spala pe maini inainte de masa si se sterge singur la toaleta asta nu inseamna ca nu face si activitati placute lui.
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui lorelaim buli - la ultima ta intrebare poate gasesti raspuns citind despre "feral children" (http://www.google.ca/search?hl=en&lr=&q=feral+children+cases&btnG=Search&aq=f&aqi=&aql=&oq=) |
Total de acord cu faptul ca nu se poate ca un copil sa creasca fara iubirea familiei lui. Am scris si eu in preambulul la articol ca autorul in teoria lui face abstractie de acest aspect, ca scrie de pe pozitia omului de stiinta lipsit de sentimente, ca dragostea de mama da copilului mai mult decat pare el sa priceapa.
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buli denizel, esti mortala! :))))) |
pai, na :)).
daca pe mine m-ar obliga cineva sa merg in fiecare sambata cu copilul la muzeu, sa-i fac program minutios de citit
si sa fac in fiecare sambata si engleza cu el (asta dupa ce vin de la muzeu, nu?), apai l-as sufoca cu perna cu cineva-ul ala :)) - gasesc eu un prilej... :)))))).~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~
calipso_zeus spune:
Daca nu te-ar sufoca copilul inainte....
buli spune:
mai, copilul meu are weekenduri cand imi zice sa nu-i fac niciun program - nici macar de distractie - vrea doar sa se joace cum are chef, cat are chef si sa se miste liber. mi se pare ataaaat de normal!
viviana spune:
Concluzia:
e de ajuns sa fii o mama buna.
e sufocant sa fii o mama perfecta.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel [quote] Si asta nu e ingrozitor de epuizant? Stii ce ai facut tu? Ai eliminat "epuizarea" data de imbracarea/dezbarcarea copilului si alte cateva nimicuri, pentru a o inlocui cu epuizarea de vreo doua sute de ori mai mare data de activitatile despre care vorbesti. Na, acuma nu pot sa nu ma intreb: dar putin timp pentru tine cand mai ai? |
Nu, pentru mine nu este.
Este tocmai ceea ce incarc sa-ti spun de ceva vreme, ca ceea ce tie ti se pare o bagatela mie poate sa mi se para greu si ca ceea ce me mi se pare o bagatela este posibil sa ti se para tie greu.
Fiecare parinte daruieste ceea ce simte ca poate darui cu bucurie si placere si orice fel de ingradiri sau fortri pe zona aceasta duce in final la relatii fortate si neautentice.