Prematuri f mici Prettysunshine si ingerasul Lucas

Picky_toto spune:

Pretty mie medicul mi-a recomandat magneziu ptr a intari placenta, a rari contractiile si ptr a reduce riscul de nastere prematura. Plus ca e foarte bun si cand ai probleme cu tensiunea ridicata in sarcina. De la 12 sapt iau zi de zi cate un pliculet de 450 mg de magneziu dizolvat in apa pe langa vitaminele Omnibionta si tot de atunci sunt si in concediu medical. Sa stii ca ajuta foarte mult, pentru ca daca nu le luam o zi contractiile incepeau sa-si faca de cap. Si erau contractii dureroase. Si uite ca usor, usor am ajuns la aproape 33 de sapt chiar daca nu am putut respecta sfaturile medicului de a nu depune efort..ca nu poti cu un copil mic care te solicita zi de zi

Curaj si putere ca sa puteti depasi perioada aceasta critica.

---

Mami de printesuca mica si iubita 05.05.2009...si surpriza 32+ o printesuca mai mica

AMR: 8 saptamani!!!

Buburuza mea******In asteptare...
*********************
Povestea Printesucai
*********************

Marina_1609 spune:

Pretty, mult curaj iti doresc! sa stii ca ne gandim la tine!

--------------------------------------------
Marina23+ & ANA SOFIA (05.08.08)
--------------------------------------------
Copil crescut din suc de morcovi--------------------------------------------Mami Marina's blog

Antoanela23 spune:

Pretty, acum am gasit subiectul acesta. Sunt un pic uimita, pe mine cand m-au internat nu m-au mai lasat sa cobor din pat nici macar pt toaleta, a fost foarte dificil, normal, ma simteam groaznic, dar nu era loc de negociere. Initial mi-au zis ca pana nasc nu pun picioarele jos; apoi dupa o sapt dupa cerclaj am facut primul dus, in rest "sponge bath", imi faceau asistentele zilnic. Pe de alta parte ma gandesc ca daca te lasa sa cobori din pat si nu-ti dau decat utrogestan, atunci e un semn bun, situatia nu e chiar ... la limita, ca sa zic asa. Nu ma intelege gresit, nu zic ca nu e serios, dar cum doctorii isi iau toate precautiile si cum nu le-au luat pe cele mai stricte atunci esti pe drumul cel bun, ai toate motivele sa fii optimista. La ce spital esti? Contractii am avut zilnic, pana-n ziua in care am nascut, cu tot statul in pat si pumnii de medicamente pe care le luam. Ideea e sa se opreasca, sa nu dureze mult. Aveam niste medicamente mai puternice pe care le luam numai cand contractiile deveneau prea dese/puternice/dureroase. Imi dadeau palpitatii dar ajutau, ca m-au scos din criza de fiecare data. Te pup, multa sanatate, curaj si rabdare,

prettysunshine spune:

Antoanela,nu mi-au zis sa stau numai in pat si oricum la toaleta trebuie sa merg.Si am fost invitata sa fac dus,nimeni n-a venit sa-mi faca toaleta.Problema e ca mie de aici nu-mi dau drumul pana nu nasc,indiferent cand o fi asta,asa ca eu zic ca e serios;,mai ales ca nu ne-au dat sperante deloc.Cerclaj au zis ca nu fac,colul e scurt intre 10 mm-15 mm si e deschis pe 1,5 cm.Asa ca nu vad cum ajung departe asa cu contractii continue.Ce medicamente puternice luai pentru contractii?Mie mi-au dat ceva intravenos care mi-a marit foarte mult frecventa batailor inimii,dar numai pentru 48 de ore,mai mult nu se da.Sunt la UZ Gent.

Mami de Cosmin (03.07.1997) si 23+ cu bebe Lucas

My baby

Never take life seriously.Nobody gets out alive anyway.

Antoanela23 spune:

Pretty, da, normal ca e serios si ei te tin in spital sa poata interveni rapid in caz de nevoie si sa dea Dumnezeu sa fie nevoie cat mai tarziu. Stiu cat e de greu sa fii in spital, mai ales ca mai ai un copil acasa. Si stiu cat te poate macina incertitudinea, sa nu stii ce se intampla peste o zi, peste o ora. Dar sper sa te poti relaxa, sa te gandesti ca esti intr-o situatie pe care desi nu o controlezi, tu faci tot ce depinde de tine sa fie bine, asta e cel mai important, sa stii ca faci tot ce depinde de tine, iti iei tratamentul ii asculti pe doctori si speri sa fie totul bine. In rest fa ce te ajuta pe tine sa-ti treaca timpul mai usor, roaga-te, citeste, uita-te la tv; cred ca daca vrei poti sa le ceri un psiholog sa te viziteze sa te ajute cu moralul.
Imi pare rau dar nu mai tin minte numele medicamentului, nu erau injectii, erau pastile. Luam zilnic utrogenstan, adalat (nifedipine) si magneziu si faceam injectii cu clexane ca sa nu fac tromboza de la lipsa de miscare. Iar medicamentul acela "minune" il luam efectiv numai cand nu se mai putea altfel. Adica de cate ori incepeau contractiile mi le notam si daca vedeam ca se indesesc, ca trece o ora si nu se opresc sau sunt mai dureroase ca de obicei, atunci il luam. Am avut nevoie de el de vreo 6-7 ori. Mi l-a dat dr sa-l am acasa, dupa ce m-am externat. La vreo 10 zile dupa cerclaj doctorul mi-a zis ca daca stau cuminte ca-n spital imi da drumul acasa, desi cand m-am internat mi-au zis ca stau acolo pana nasc. Si m-am dus acasa, dar aveam listuta cu spitalele unde pot sa ma duc, in functie de varsta lui bebe, ca nu toate spitalele pot primi bebelusi de 25 de sapt. Sotul isi facuse traseele spre spital, stiam pe unde se intra, unde te parchezi, etc. Si apoi am stat si am numarat fiecare zi care a trecut. Venea o moasa de 2 ori pe sapt sa-mi faca monitoring si o kinetoterapeuta o data pe sapt pt masaj si exercitii, prescrise de doctor. Injectiile mi le facea sotul. M-am instalat in sufragerie ca sa nu urc scarile pana la dormitoare, noroc ca aveam canapea convertibila. Scuze ca m-am intins cu amanuntele , , sper ca nu te-am zapacit de cap. Te pup,

prettysunshine spune:

Antoanela,multumesc mult pentru detalii,imi place ca te-ai intins
Eu iau utrogestan 600 mg pe zi si de ieri si magneziu si vad ca nu mai sunt contractii.Nifedipine mi-au spus ca il pastreaza ca ultima solutie.Nu mi-au dat clexane,vine doar un fizioterapeut si-mi maseaza picioarele in fiecare zi.Au trimis deja un psiholog,dar e o fata asa tanara,cred ca n-are decat vreo 25 de ani,a fost draguta,dar nu stiu cat m-a ajutat ca mai mult m-a aprobat.
Nu cred ca ma trimit acasa daca nu-mi fac cerclaj si nici vorba de asta.
Si neonatoloaga a venit sa ne explice cum e cu prematurii si sa ne intrebe daca-l punem la incubator in caz ca se naste acum,pentru ca ei il pun automat doar de la 26 de saptamani.Intre 24 si 26 e hotararea parintilor.
Si numar si eu zilele exact cum ai spus tu si nu mai pot de frica la fiecare durere cat de mica.

Mami de Cosmin (03.07.1997) si 23+ cu bebe Lucas

My baby

Never take life seriously.Nobody gets out alive anyway.

Doloress spune:

Prettysunshine multe incurajari din partea mea! Se poate, se poate sa ajungi cat mai departe, daca nu chiar si la termen, eu sunt un exemplu!
Uite semnatura mea, mi se pare neverosimil ca maine fac 39 de saptamani, adica de fapt peste 3 ore. Si miercuri imi induce nasterea pentru ca bebe refuza sa vina si am diabet, deci trebuie provocata inainte de 40 de saptamani.

Am ajuns aici cu col deschis din saptamana 27! Am stat in spital in repaus total la pat (numai toaleta si dus de doua ori pe saptamana) de la saptamana 27 pana la 34. Aproape 2 luni. A fost greu, in fiecare seara ma culcam cu gandul ca va fi ultima seara cu burtica si uite-ma unde am ajuns! De saptamana trecuta ma misc continuu, am facut si gimnastica (mi-e cam frica de inducere) si nimic, nimic, nici macar o contractie, desi din saptamana 15 am tot am vut contractii la greu. Dar statul in pat si tratamentul cu progesteron m-au ajutat. Deodata s-au oprit si acum ma rog sa am regulate si degeaba (am cate una din an in Paste).
Colul meu e sters demult si dilatatie am 2, am pierdut si dopul si tot n-am nascut.

In spital am vazut nenumarate exemple, chiar colega mea de alaturi, cu doua gemanute, a fost internata la 20 de saptmani, cu col de 15 mm, cu contractii si uite a ajuns acum la 27 de saptamani, e bine, merge inainte. O alta, statea din septembrie, tot de la 20 de saptamani, si ea cu gemeni, a nascut in decembrie la 37, provocat.

Vorbeste mult cu puiul din burtica, tine-l in brate, ca si cum ar fi afara (eu nu-l prea mangaiam ca asta imi cauza contractii) dar puneam mana pe el si-i vorbeam. Spune-i ca este un luptator si un curajos, ca ai incredere in el si ca totul va fi bine!

Eu pe primul l-am nascut prematur, la 32 de saptamani. Au incercat sa-mi opreasca contractiile cu magneziu, insa am facut o reactie urata, nu mai puteam respira. Asa ca au intrerupt magneziul si n-au mai putut impiedica nasterea. De asta la al doilea n-au mai riscat si m-au internat imediat. Colul meu avea 1,7 cm inchis, cand m-au internat si dupa 2 luni avea 1 cm, deci prea tare nu s-a mai deschis.

Eu luam fiecare zi pe rand, refuzam sa ma gandesc mai departe, ce va fi peste o saptamana, doua, sau trei. Refuzam sa-mi dau termene, sa fac socoteli, sa numar, pur si simplu traiam clipa de clipa, zi de zi. A fost greu ca nu aveam internet, eram singura cu cartile mele, scriam mult, tot ce-mi trecea prin minte, mai faceam goblen, mai vedeam un film.
Ma mai prindea descurajarea si mai si plangeam (eu nu cred in gandirea pozitiva impusa, ci in exprimarea sentimentelor, chiar negative nu in sensul sa-ti plangi de mila toata ziua, dar sa fii autentic cu tine insuti si sa nu fugi de emotiile, chiar negative care te bantuie si care oricum se vor refula sub alta forma). Imi trecea si mergeam mai departe. A fost greu ca mi-am lasat piticul acasa, de care nu m-am despartit nici macar o zi de cand l-am nascut. Si care e inca mic si are nevoie de mine, atat de mult. Dar... a trecut, avem timp acum sa ne revenim si sa recuperam timpul pierdut. Pentru el plangeam cel mai mult, dar in acelasi timp, imi dadeam seama ca asta e viata cu doi copii, trebuie sa jonglezi intre ei, trebuie sa te imparti, sa te gandesti si la unul si la celalat.

Of, m-am intins prea mult... Atat voiam sa-ti zic, ca se poate ajunge departe, chiar in situatii care par disperate, si in spital am vazut nenumarate exemple. Cheia zic eu e repausul la pat, cel putin in cazul meu asta cred ca m-a ajutat sa ajung pana la capat.

Mult succes!!!

---

prettysunshine spune:

Doloress,ma bucur atat de mult ca mi-ai scris cum a fost la tine,eu am citit povestea ta la vremea respectiva la Mladite si mugurasi,dar nu reuseam sa-mi amintesc exact detaliile,am incercat sa gasesc unde ai scris,dar n-am reusit,asa ca ma bucur foarte mult ca ai scris aici.
Sper din tot sufletul sa aiba si la mine final fericit,in afara de col sters si deschis,banuiesc ca am pierdut si dopul,pentru ca s-au intensificat secretiile foarte mult din momentul deschiderii colului,mai am si o infectie care nu cedeaza la antibiotice si medicii nu stiu unde e localizata,si un fibrom urias pe peretele exterior al uterului.Si sa nu uit,doua fibroame mai mici in interiorul uterului.Acum astept analizele de sange de maine sa vad cum mai e cu infectia,nu mi-au mai luat sange de joi si ecografia sa vad ce face bebe.Nu mi-au mai facut ecografie de cand am venit la spital si mi-e asa de teama,sper ca creste bine cu tot stresul asta din jurul lui.
Eu am acces la internet,insa mi-e teama sa stau la masa,iar in pat e pozitia foarte incomoda,asa ca nu prea pot sta mult timp pe internet.
Inteleg cate griji ti-ai facut pentru cel mic,al meu are 13 ani si tot nu mai pot de grija,noi suntem in Belgia doar de 4 luni si el nu e obisnuit aici.
Iti multumesc mult pentru incurajari si iti doresc nastere usoara!

Mami de Cosmin (03.07.1997) si 23+ cu bebe Lucas

My baby

Never take life seriously.Nobody gets out alive anyway.

emanouela spune:

hai curaj pretty...curaj, multa incredere si calm....vezi ca sunt multe cazuri asemanatoare, asa ca ai incredere, hai mamy ca poti

prettysunshine spune:

Multumesc,emanouela!

Mami de Cosmin (03.07.1997) si 23+ cu bebe Lucas

My baby

Never take life seriously.Nobody gets out alive anyway.