Copil crescut din suc de morcovi!

L-am cunoscut pe Virgil in martie 2007 la insistentele Florinei (pe atunci sefa mea).Zicea ca s-a saturat sa ma auda vorbind doar de reuniuni intre fete, iesit in oras doar cu fete si vorbind cu tot felul de amanti virtuali pe messenger…. In final a organizat ea o intalnire la masa intr-o vineri dupa servici. Mie mi-a zis ca el nu stie nimic despre mine, lui i-a zis ca eu nu stiu nimic despre el….(fraier cel care o crede). Dupa aceasta intalnire au mai urmat cateva dar mie nici gand sa-mi treaca prin cap ca s-ar putea infiripa ceva. Ma gandeam numai la licenta care urma. Am avut o vara grea, plina de examene care mai de care dificile, ce mai, o vara decisiva pentru mine. Nici n-am apucat sa-mi dau seama bine cand a trecut toata aceasta perioada, examenele au trecut, cu Virgil m-am tot intalnit si la un moment dat m-am pomenit mutata cu catel si purcel la el. Deja a inceput sa-mi vorbeasca despre casatorie si copii, eu radeam sec (de unde era sa stiu ce va urma?).Bineinteles ca nu era nici o graba, abia ce ne cunoscusem, planuiam sa mai stam o vreme sa vedem cum decurge treaba, sa facem niste vacante impreuna, si poate peste vreo 2 ani asa cine stie…..
Intr-un minunat we ma gandeam eu ce mai atata protejare…hai sa vad ce o iesi si fara….ca doar atata lume se chinuie, n-oi ramane eu din prima insarcinata, nu exista asa ceva…..si….da-i si presteaza….
Si uite ca a venit si sarbatoarea de Mos Nicolae. Dimineata, inainte sa iesim pe usa spre servici, Virgil ma intreaba ce-ar fi daca ne-am casatori. Eu ma benoclez la el, nu zic nimic si imi vad de drum. El imi da timp de gandire pana seara. Seara eu ajung inaintea lui acasa, ma apuc de facut ordine,spalat vase, pregatit cina. In scurt timp apare si el, intra pe usa si sprijinit de tocul usii ma intreaba daca m-am gandit. Eu:”?” si spal farfuriile in continuare. El: “bine, daca nu merge asa , incercam altfel!” scotoceste ba intr-un buzunar, ba in altul si intr-un final scoate cutiuta miraculoasa. Sa mor nu alta! Stau eu si cuget un pic si am zis ca nu am nimic de pierdut, poate doar de castigat :D. Zic DA , accept inelul, topai de fericire, dau mesaje, telefoane.
Buuuun, a doua zi imi dau seama ca a trecut cam mult timp dar ciclul meu nu mai apare. Complet relaxata, intru la farmacie si cumpar un test de sarcina fiind convinsa ca in 10 min dupa ce il fac apare si ciclul (asa se intampla de obicei). Plec la birou, intru in toaleta…..si imi vine sa nu mai ies de acolo! Ce credeti ca vad in fata ochilor mei, pentru prima data in viata? 2 liniute! Ma intreb: oare asa trebuie sa arate? Poate e o greseala….
Astept sa mai treaca putin timp, nu ma pot linisti si pe la pranz da-i si fugi iar la farmacie, mai iau 2 teste, intru in baie, le fac pe amandoua. Ambele cate 2 liniute! BUZZ BUZZ pe messenger la cea mai buna prietena. Zic: am in fata mea 3 teste de sarcina, unu mai pozitiv ca altul si ca vreau sa ne intalnim cat mai curand. La birou groaznic de multa treaba, eu albita la fata ma ridic brusc si zic ca nu mai pot sta, trebuie sa plec. Sefa:” cred ca nu esti prea bine, cam palida….Tu nu cumva……?”(si cu un ranjet tamp pe fata). Eu:”ee nuuuuu, da de unde? De la Sfantul Duh?”. Ma intalnesc cu prietena mea, intram in prima farmacie, cerem un test. Farmacista:de care ca sunt mai multe feluri? Noi: care e mai bun? Ea: toate sunt bune, trebuie sa aveti incredere doar! Mergem la ea, fac testul…ce mai….2 liniute. Asta e, am puso! Zic: ee, mica surpriza care mi-a facut-o el mie ieri, sa vezi ce surpriza ii fac eu lui! Irina (prietena mea) impacheteaza frumos testul, ii pune o fundita de cadou, vine Virgil sa ma ia acasa. In masina ii dau CADOUL, el il desface. Eu asteptam sa se intample ceva, sa intre intr-un copac, sa franeze brusc…ceva acolo asteptam… El nimic, mai mult decat atat ma intreaba: “ce-i asta?” , il miroase…. Ma mir ca nu l-a gustat! Nu-i zic nimic. Zic sa se mai gandeeasca. Dupa minute de tacere zice : te pomeni ca o fi test de sarcina….Eu:da… El: “si ce zice?” Fraaaaaate, cum ce zice? Daca nu zicea nimic i-l mai dadeam? In urmatoarea jumatate de ora a condus pana acasa cu gura pana la urechi de fericire dar fara sa scoata un cuvant.

Dupa cateva zile hotaram sa mergem la medic sa ne confirme sarcina si sa punem la punct ceea ce va urma… Bineinteles ca imi aleg drept medic sotul unei colege de servici, ne cunosteam foarte bine, ne intelegeam bine. Mergem la el la “clinica particulara” , imi face eco si zice : “da, intradevar, exista sarcina, apreciez faptul ca vreti sa pastrati acest copil dar cel mai bine e sa faci avort!” parca mi-a picat un bolovan in cap! Cum asa? De ce? Nu a avut nici un argument serios si spun ca orice ar fi, mergem mai departe. In cateva zile a inceput sa-mi fie foarte rau, varsam non-stop…. Dupa o saptamana de stat cu degetul in gat mergem de urgenta la “super clinica” si stau pe perfuzii sa nu ma deshidratez. Dimineata ma prezentam acolo si seara mergeam acasa deoarece clinica nu era in regim 24/24 iar perfuziile care mi le administra in 8h trebuiau administrate in 24h. deci parca eram drogata. Urmam un tratament shoc si imediat in clipa in care eram deconectata de la ace mi se facea incredibil de rau. Dupa inca vro 2 saptamani de astfel de chinuri , intr-o seara ne cheama la el sa vorbim. Mergem repede la clinica, ma ia doar pe mine (???) intr-un salon si incepe sa-mi spunca ca din asta se moare, ca sa nu ma joc cu focul….ca trebuie avort de urgenta. Eu eram ca o carpa de bleaga si ii spun, fie, faci cum crezi tu ca e mai corect! Striga medical la anestezista, asistenta, le pune pe roate, imi da mie sa ma imbrac in halat….(asta pe la 10 seara) iar Virgil astepta ca fraierul pe hol fara sa stie ce se intampla. Ii zic medicului ca totusi ar fi bines a-i cerem si lui parerea. Medicul imi zice ca fraiera sunt daca stau la mana lui…dar se duce el sa discute ca intre barbati. Bineinteles ca Virgil nici n-a vrut sa auda!
Intre timp, noi am trimis analizele la Cluj, la dr.Stamatian, un renumit medic si foarte bun. Ma suna in seara respectiva si imi zice sa nu ascult prostiile medicului meu, sa fug cat pot de repede de la el si sa merg la dr. Pelinescu la Medlife ca a discutat cu el si ma asteapta. In noaptea aia totusi am ramas in clinica…eu si sotul meu….singuri cuc, cu usa incuiata….si a stat toata noaptea la capul meu sa-mi schimbe perfuziile in conditiile in care in viata lui n-a mai vazut si nu a facut asa ceva!
A doua zi la prima ora eram la Medlife, internata, tot pe perfuzii,diferenta era ca toata lumea avea grija de mine non-stop si eram incurajata din toate partile ca va fi ok. Cu internarile am terminat abia dupa vro 2 luni, cand am reusit performanta de a bea un pahar de suc de morcovi pe zi. Asta era toata hrana mea saptamani intregi. Dupa care mai bagam si o banana pe zi (apropos: n-o sa mai manac banane cat oi fi si oi trai!). Abia pe la 5 luni am inceput sa manac cat de cat normal. Dupa reprizele de greata si varsaturi pana la orele pranzului, puteam sa manac ca tot omul. In toata aceasta perioada am slabit cu aproape 10kg iar la 39 de saptamani abia daca am recuperate ce aveam inainte, cu tot cu bebele din burtica………Ei si ca sa nu ma bucur prea tare, in perioada in care nu am mancat nimic am facut ulcer. Endoscopie nu aveam voie sa fac decat daca era extrem de grav, varsaturi cu sange. Cred eu ca am avut si asa ceva, nu sunt sigura, dar nici n-am mai zis la nimeni. Aveam crize de ulcer ca ma tranteam pe jos, ma faceam ghem ca un arici si urlam de ma auzea tot cartierul. Prima data a trecut dupa juma de ora, a doua oara am chemat salvarea si dupa o injectie mi-a trecut, urmatoarele dati nu mai trecea nici cu injectie si urlam asa cate o ora-doua. Simteam o durere infernala, parca aveam o gaura in spate, nici nu stiu cum sa descriu…dupa astfel de crize nu mai puteam manca nimic cam 2-3 zile. Cat nu se vedea burtica mai puteam sa ma fac ghem dar cand era mai mare nici asta nu puteam, gemeam intinsa… medicul a zis ca nu face nimic pana cand se naste bebe si ca nu am altceva de facut decat sa ma rog sa nu mai am crize pana atunci sau sa fie tot mai rare. Da de unde rare? Au inceput sa fie zilnice! Nu credeam ca o sa supravietuiesc. La un moment dat au disparut (si sper sa nu mai apara in vecii vecilor!)

Cand s-a apropiat termenul, am stabilit data pentru cezariana. Nu aveam indicatie totala pt asta, desi bebe avea circulara, la inceput de sarcina am avut si streptococ…Totusi eu fiind mai fricoasa si mai bleaga am hotarat asa iar medicul cand m-a vazut si asa slabita dupa atatea evenimente nu mi-a dat sanse sa reszist cu brio la un travaliu…mai ales ca eram o mieunata si jumatate.
A sosit ziua cea mare (5 aug 2008). Eram prima la operatie in ziua aia. La ora 8 eram prezenta la receptia spitalului. Nici n-am apucat sa ma emotionez prea tare ca déjà eram internata, eram in salon, abia am facut cunostinta cu cea care urma sa-mi fie colega de salon in urmatoarele zile. Vine o asistenta si zice sa plecam! Eu destul de buimaca o urmez si vad ca ma invita sa intru in sala de operatii. Fac niste ochi cat cepele spre sotul meu. Nu ma asteptam sa fie asa repede. Iar n-am avut timp sa ma emotionez, am zis sa nu fac lumea sa astepte dupa fundul meu.intru in sala, foarte frig…., o tanti imi smulge halatul de pe mine si eu raman in costumul Evei, alta tanti scoate un tampon imens si incepe sa ma zugraveasca pe spate si pe burta cu betadina. Mi se face anestezia, m-au intins pe masa….observ cum intra medicul si toata echipa cu mastile pe fata, se infig in instrumentar gata sa se apuce de treaba. Eu strg:”cred ca lesin!”
-“pai de ce sa lesinati, doamna?”
-“nu stiu, asa pur si simplu…” (poate poate ii mai duc cu vorba….)
-“nu-i nimic, lesinati linistita ca va trezim noi”
Vad eu ca nu merge asa si mi se face rau si strig: vomit!
-“vomitati doamna , nici o problema…”
Si se apuca ei de treaba….
O intreb pe anestezista cat dureaza si ea zice maxim 3 minute! Vai cata bucurie! Dupa vro 2 min, toti medicii prezenti in sala urca calare pe burta mea si incep sa apese din toate partile ca am simtit ca mor! Toate ca toate dar cand impingeau de sus, de la stomac ma durea ingrozitor si am inceput sa tip ca ma doare. Nu ma credeau, ziceau ca nu are ce sa ma doara ca doar am anestezie. In cateva secunde simt o mare eliberare si strig tare sa auda tot Medlife-ul “cred ca-i gata, am scapat!”. Vad in dreapta mea bebelusa plangand in disperare iar asistentele o aspira , o spala….Mi-o aduce langa mine, eu o pup, incep sa plang si-l aud pe medic zicand “haideti sa o linistim putin ca vorbeste prea mult si aiurea…” O asistenta ma intreaba daca as vrea sa dorm un picut sa ma relaxez. Nici nu apuc sa-i raspund ca….mi s-a taiat firul……….M-am mai trezit la ATI…dupa cateva ore apare si doctorul sa vada cum ma simt. Mi-a zis ca tentative lui de a-mi inchide gura a fost un esec. Eu , bineinteles am vorbit si adormita….I-am povestit despre primul medic, despre crizele de ucer, despre reparatiile din apartament si cumparaturile care le faceam si multe alte povesti. Tare uimita am mai fost! Nu tineam minte nimic din toate astea!
A urmat o noapte grea. N-am inchis un ochi, m-am gandit numai la bebelusa mea. Sotul mi-a trimis niste poze pe telefon si asa m-am benoclat toata noaptea la poze pana cand s-a dus bateria… Recuperarea a fost teribil de grea dar in concluzie spun ferm ca A MERITAT! Acum am in fata mea o minune, o bijuterie! Ma si mir cum a putut sa creasca doar din suc de morcovi si banane! Si tot in concluzie, durerile de dupa operatie, asa cum au fost mari…le-as mai suporta de o suta de ori…dar greata nu vreau sa-mi mai fie niciodata!



_________________________________

Marina de ANA SOFIA 05.08.08

POZE

Copil crescut din suc de morcovi

MissJJ spune:

Marina f frumoasa povestea! Multi pupici la printesa sa creasca mare frumoasa si sanatoasa!

de Ari si Ami

musettepink spune:

Marina f frumoasa povestea voastra!Sa va traiasca printesa,sa fie sanatoasa si frumoasa.Si apropo noi 2 cred ca ne-am cunoscut la cursurile de la first bebe

Minunea a venit! de Luca Nicolae

Luca cel frumos

Povestea noastra

diarux spune:

o mamica foarte curajoasa. si uite asa, cu suc de morcovi si banane...a iesit o mandrete de fata! eu am mai ras putin ca unele faze au fost comice. Stiu ca nu si pentru tine..asa ca...sorry daca par insensibila!

Ruxandra,binecuvantata si Andrei Tudor

poezici pentru mamici si pepenasi

www.agonia.ro/index.php/author/0010820/index.html" target="_blank">poezii mai serioase

ANDREI TUDOR- minunea noastra -The Story

AnnaBaby spune:

Marina sa-ti traiasca printesa, sa fie sanatoasa si sa va lumineze viata!!!

Anna de Ioana Maria
printesa noastra poze cu ariciul
povestea nasterii www.totsites.com/tot/ioana-maria" target="_blank">pagina mea web
www.onetruemedia.com/shared?p=676cf86b3431cbc69b663e&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">could this be love

gabitzam spune:

Marina, m-am emotionat citind povestea ta, ai descris foarte bine tot prin ce ai trecut si la sfarsit m-ai facut sa si lacrimez nitel Doamne ajuta sa ai parte de acum de fericire si bucurii si sa ai o puiuta frumoasa si sanatoasa!

Biribu spune:

Marina sa-ti traiasca papusa

Mami de Anna (5.02.2007) si Anthony (27.06.2008)

Bebe Beca spune:

Foooarte frumoasa si emotionanta povestea... Sa fiti sanatosi toti trei si sa aveti parte de o viata minunata impreuna!!!

Ioana 8+ si Rebeca

http://community.webshots.com/user/bebebeca

http://community.webshots.com/user/bebeca2004

maitreyi spune:

am ras cu lacrimi ai povestit foarte frumos ce ai trait sa fiti fericiti, sanatosi, sa cresteti mari, si sa speram ca o sa ii placa sucul de morcovi cand veti intra la diversificare

-------

Cine-ti saruta genele-n somn ?
Si cine-i acolo cand ingerii dorm ?
Toate zanele bune sa te ocroteasca...
Toate florile campului sa te infloreasca...

Minunea de la Doamne-Doamne 17.06.2008

Pozele Alexandrei

www.onetruemedia.com/shared?p=508af3efc5477841c88707&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">THE WEDDING DAY

grati.ela spune:

Marina ai descris minunat cea mai importanta pagina de viatza: nasterea bebelusei tale. Sa fiti fericiti si ai incredere ca Dumnezeu te iubeste!

mami de Ozi (22.05.99) si Tudorash (29.01.08)

http://www.flickr.com/photos/23738993@N08/

Nerantula spune:

Am citit atatea povesti frumoase de nastere incat credeam ca nu-mi va mai stoarce niciuna lacrimi, dar acum imi curg siroaie ...

FELICITARI, MAMICO, ESTI EXTRAORDINARA!



www.flickr.com/photos/30462666@N03/sets/" target="_blank">Gruia - soricel iubit

... once upon a time ...