Al doilea copil!?

Am un copilas de 1 an si doua luni, sunt insarcinata si la inceputul lui August il asteptam pe bebe 2.

Inca de mica mi-a placut sa am mereu "temele facute", pt ca asa ma simt stapana pe situatie.

Prin acest subiect, intentionez sa "imi fac temele" cat de cat (incerc sa caut si ceva bibliografie de specialitate) inainte de nastere.

Ca sa nu o mai lungesc: sunt convinsa ca aici pe forum sunt muuuuulte mamici care au copii de varste apropiate (cum vor fi ai mei). M-ar ajuta mult orice sfaturi si experiente aveti in acest sens.

Il iubesc pe Timi ca pe ochii din cap, si nu as vrea sa sufere cand va veni bebe 2 (sau sa-i produc eu suferinta, facand greseli pe care le-as putea evita).

Am in minte doar doua exemple (deh, neuronul gravid... ) citite de curand:
- nu este indicat ca tata sa il ia pe copil la maternitate sa o vada pe mama si bebe, pt ca va pleca trist de acolo, cu sentimentul ca a lasat-o pe mama la spital - un loc urat, oribil, etc.
- este bine ca tata sa tina bebele nou-nascut in brate pt a-l aduce acasa, iar mama sa aiba bratele libere pt copilul cel mare, care oricum i-a simtit foarte mult lipsa.

Astept cu mare interes postarile voastre.

---

Mami de Timi nazdravan si 13+ cu Fantomas

Fomalhauti spune:

Oricum ai face bebe 1 va avea ceva "nemultumiri" cand vine bebe 2. Tu te vei ocupa si de bebe 2, il vei alapta si bebe 1 te va dori numai pentru el.

Dar daca vrei "reguli":

-Cand te ocupi de bebe mic discuta cu cel mare: "asa erai si tu", "si tie iti dadeam lapte de la san"....

-Incearca sa-i arati celui mare aspectele prin care ii este superior lui bebe: "bebe nu stie sa mearga", "bebe nu mananca mar ca tine, nu are dintisori, nu poate sa manance decat lapte", "bebe plange fiindca nu stie sa ne spuna ce-l supara", "il imbracam pe bebe cu hainutele tale vechi, care tie nu iti mai trebuie ca te-ai facut mare"....

-Roaga-i pe cei care vin in vizita sa nu se napusteasca la patul lui bebe si sa se mire ce minunat este. Sa discute intai cu cel mare; probabil el le va spune "avem un bebe" si atunci sa intrebe "mi-l arati si mie". Sau, daca cel mare nu spune de bebe sa spuna "Am auzit ca aveti un bebe, mi-l arati si mie?"

-Roaga-l pe cel mare sa te ajute: "Da-mi, te rog, servetele umede....Multumesc, ce bine ca am un baiat mare care ma ajuta."

-Plange-te un pic: "Bebe nu m-a lasat sa dorm. Nu e usor sa ai un bebe". Cel mare va fi, in sufletul lui, de aceeasi parere, ca nu este usor.

-Foloseste atunci cand vorbesti de bebe expresia "fratiorul tau/surioara ta". Inainte de a naste arata-i bebelusi in parc si spune-i "Asa un frate/o sora o sa ai si tu." Vezi sa fie bebelusi foarte mici.

-Fie renunti in urmatoarele luni la carut fie cumperi unul de gemeni - exista si carucioare pentru frati de varste diferite. Adica, cel mare sa nu simta ca nu il mai plimbi pe el cu carutul ca trebuie sa-l plimbi pe cel mic.

Burtocika spune:

Am deschis si eu un subiect asemanator acum cateva luni si am cam fost mustrata ca ma stresez inutil ... ca ar trebui sa iau lucrurile cum vin si sa nu incerc sa le pregatesc ... Si eu ,ca si tine, vreau sa fiu cu temele facute, asa ca astept cu interes sa vad ce raspunsuri o sa primesti.

*****************************
www.goblenpartner.webs.com" target="_blank">mai coase cineva goblen ?
www.dealemele.webs.com" target="_blank">cartile copilariei mele

Gabi_K spune:

e binevenit un cadou din partea lui bb2, dupa nastere.
Bb1 poate sa mearga cu tine la ecograf, poti sa-i arati ca ai un bb in burta. Chiar daca nu va pricepe mare lucru, macar se va obisnui cu ideea.

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert

Roxxy80 spune:

Intre copilasii mei e diferenta de 1 an si 10 luni. La fel ca tine am facut tot ce se scria la carte si baietelul meu (el e cel mare) tot a suferit si sufera. Nici noi nu l-am adus la maternitate, cand am venit acasa a primit un cadou frumos de la surioara lui, nu am intrat eu cu ea in brate, in timp ce alaptam vorbeam non-stop cu Matei, ii citeam povesti. Cand Maria dormea stateam numai cu el, il implicam in cresterea lui, il laudam etc.....degeaba. Tot era gelos, tto simtea ca mami si tati nu mai sunt 100 la suta din timp ai lui. Acum are 3 anisori si Maria are 1 an si 4 luni. Din pacate nu se inteleg deloc. El este foarte gelos. Eu inca astept cu nerabdare sa vina vremea cand se vor juca impreuna, ca se vor pupa, iubi.

Sfatul meu e sa fii naturala, sa nu te mai gandesti la ce se scrie in carti, poarta-te normal si cu iubirea de pana acum. Sarcina usoara isi doresc!

Marina spune:

intre copiii mei este o diferenta de 1 an si 7 luni si am trecut prin fix aceleasi dileme. Cred ca Fomalhauti a punctat cam tot ce era de spus , inclusiv comentariul ca bb 1 tot o sa aiba comentarii si nemultumiri. Eu recunosc ca i-am acordat mai multa atentie lui bb1 in aceea perioada, m-am si simtit extrem de vinovata ca in timpul sarcinii am avut probleme si nu am putut deloc sa o iau in brate, sa o dragalesc sa ma joc asa cum se cuvenea facut cu bb de 1 an asa ca am recuperat dupa. Copiii mei sunt maricei, 6,5 ani si 8 si se inteleg foarte bine. nu mai au neaparat preocupari comune, au prieteni diferiti dar se iubesc mult. Fie-mea e genul rece, nu e genul mamos , pupacios (cum e baiatul) ,e un copil foarte linistit, nu mi s-a intamplat odata sa se certe sau sa se bata cu copiii in parc pentru interesele ei. Insa am vazut-o cand avea vreo 3 ani sarind efectiv la un baiat mult mai mare care il batea discret pe cel mic, l-a luat de mana si i-a strigat sa nu mai dea in fratiorul ei ca chiar daca e mic are o sora mai mare care il poate apara. am plans o saptamana dupa, desi nici eu nu sunt genul plangacios. Cred ca daca ii tratezi in mod egal si cu aceiasi dragoste, daca gestionezi micile conflicte de la inceput gen deranjatul jucariilor etc, comparatiile de orice fel, o sa vezi ca e o super placere sa ai 2 copii apropiati ca varsta.

Experienta placuta!

Tala spune:

..draga de ea...

Smaranditza, iti urez sarcina si apoi nastere usoara. Nu ma bag la dat sfaturi pt ca nu sunt in situatia asta. Am doar un baietel si cred ca de teama sentimentelor lui tot aman hotararea de a mai aduce un bb in viata noastra (desi el tot cere asta de pe la 3 ani si putin). Am observat insa in alte familii si cum au spus fetele mai sus, temeri in sufletelul primului copil tot apar pt ca apar si schimbarile.
Nu mai stiu unde am citit (cred ca tot aici pe DC) ca parintele perfect este cel ai carui copii (mai multi decat unul adica) cresc cu convingerea ca fiecare este defapt preferatul (cred ca e greu, dar poate nu imposibil).

http://tabloute.blogspot.com/
Bucurie!

Orhidee23 spune:

Chestia cu preferatul a fost la noi in fam,si crede-ma ca n-a fost bine deloc!Nu cred in zicala aceasta!Sora mea mai mare este bolnava,si era si primul copil,deci logic se credea,se simtea,si se autointitula "copilul preferat".Apoi a urmat frate-meu,baiatu'lu'mama.Asta a fost toata viata lui,si inca este la 29 de ani,foarte atasat de mami,si nimeni nu-l putea convinge ca nu este el copilul preferat.Ei in imprejurarile astea,dupa 6 ani,am aparut eu.Copilul cel mic,luat in brate,dragalit si alintat de toti.Si sa indrazneasca numa sa-mi zica cineva ca nu-s eu eu preferata!Si cand ne apucam sa ne contrazicem,care pe care,se lasa cu bataie si tras de par.
Deaceea cred ca nu este bine sa-l faci pe fiecare copil in parte sa se simta preferat,tocmai invers.Copiii trebuie sa inteleaga ca sunt egali,sunt iubiti la fel si neconditionat.Cel care invata mai bine,sa fie la fel de apreciat ca cel,care nu poate atat,dar exceleaza in alte domenii.

Orhidee23 spune:

Si aprorpos,si eu sunt insarcinata,am 5 saptamani,si inca o fetita de 1an.La inceput cred ca va fi putin haos,dar lucrurile se vor aseaza in timp,si ne vom acomoda toti.Asa a fost si la primul copil,nu?

marimar spune:

Fiecare copil trebuie sa se simta iubit pentru ceea ce este el, pentru ca este unic. Oriciti frati ar avea , fiecare e unic in felul sau, fiecare este special. Daca se crede preferatul incep invidiile si certurile si dezamagirile....

smaranditza spune:

Multumesc mult pentru raspunsuri!


Fomalhauti, foarte interesante si de folos sfaturile tale. Stiu ca tu ai experienta cu copiii. Daca iti mai aduci aminte cate ceva, mai scrie, ca eu notez tot.

Burtocika,

Gabi_K, mai citisem undeva de cadou, dar am uitat. Acum mi-am notat. Mersi. La ecograf l-am luat de fiecare data pana acum.

Roxxy80, stiu ca nu se poate sa dispara complet gelozia de la copilul cel mare. Insa, la fel ca tine, imi doresc sa reduc cat mai mult cauzele ei. Sunt sigura ca peste ceva timp, cei doi copilasi ai tai vor fi prieteni si parteneri de joaca.


Marina, mi-ai dat speranta ca se poate totusi... Ce faina faza ai povestit!

Tala, da, si eu am observat in alte familii, ca indiferent de varsta copiilor, tot apar gelozii. Chiar si atunci cand "cel mare" e destul de mare si isi manifesta dorinta de a avea un frate sau o surioara.

Orhidee23, sarcina usoara si apoi nastere usoara!
La fel cum a punctat foarte bine si marimar, si eu cred ca fiecare copil e unic, iar rolul nostru de parinti este sa-i descoperim acea unicitate si sa o valorificam.


Mai astept pareri, sfaturi, idei.

---

Mami de Timi nazdravan si 13+ cu Fantomas