Al doilea copil!?

Bee spune:

Trei copii si doua experiente diferite cu fratii mai mari.
Am facut si eu treburile spuse de fete: cadou pt sora/frate, adus bb de tata. Oi fi gresit ca la mezin, i-am adus pe copii la spital? I-am adus, dar era frumos si s-au bucurat.
Cei 3 copii s-au nascut la 1 an si 10 luni diferenta.
Fetita nu a avut nici o problema dupa nasterea fratelui mai mic.
Baietelul insa, mijlociul, a avut un soc. Si ne-am dat seama de asta cam la doua luni dupa ce am nascut. A fost o problema combinata: el e o fire extrem de sensibila si eu l-am si tinut foarte aproape de mine pana am nascut. Practic nu apucase sa se detaseze de mine pana sa nasc. Luni de zile a suferit groaznic. Si gelozia lui nu a fost directionata nici spre bebelush, nici spre mine. Pe cel mic il iubea si-l mangaia, nu a fost niciodata agresiv cu el. Insa se comporta foarte haotic. Incepuse sa aiba stereotipii, idei fixe, tantrumuri. Totul a durat cam 3-4 luni. Am depasit momentul cu totii, nu stiu exact cum.
Acum am 3 copilasi care se iubesc mult. Mijlociul e bineinteles cel mai sensibil si mai atent: "intai bebe bea apa", "copilul e pe pat!" "s-a suit pe scaun!" "plange bebe, ia-l in brate", etc.
In continuare cred ca naturaletea e cheia: trebuie sa-i explici copilului cat mai multe, sa-l implici in actiunile voastre.

Vivela spune:

intre baietii mei e diferenta de 2 ani si 9 luni. teoretic cica mi-am facut si eu temele inainte. aiurea, oricum ai da-o, tot or sa fie gelozii. am citit si sfatul de a scoate in evidenta superioritatea copilului mai mare fata de cel mic. la noi asta n-a facut decat sa accentueze rivalitatea. ba chiar cel mare a considerat ca din cand in cand, in numele superioritatii lui, poate sa-l capseze pe cel mic.
dar cea mai mare greseala pe care am facut-o (si habar n-aveam pe atunci) a fost sa-l intreb daca el vrea un fratior. si acum, cand ma vede obosita de nesomn, imi zice ca e vina lui . daca sunt nevoita sa ma ocup de cel mic (acum are 7 luni jumate) - uneori il apuca furia, tranteste, loveste, se retrage si zice acelasi lucru, ca e vina lui. initial n-am inteles ce vrea sa zica, ulterior am inteles ca in mintea lui, crede ca bb2 a venit ca urmare a dorintei lui.
(plus ca atunci cand eram gravida si eram impreuna, toata lumea se trezea intrebandu-l daca vrea un fratior si daca o sa-l iubeasca ).

bb1 n-a crezut in jucaria de la bb2, mi-a si zis ca el nu crede ca bb2 poate sa cumpere jucarii. si nici nu s-a jucat cu ea.

de-as putea da timpul inapoi, n-as mai face nicio pregatire, i-as zice sec ca mami si tati vor mai avea un copil, respectiv ca el va avea un frate. cel mult as raspunde cat mai simplu eventualelor intrebari ale lui si atat.



Traiesc in Orasul Alandala

Burtocika spune:

Ha, ha, si fii-mea la intrebarea asta raspunde invariabil NU !

Noi am incetat s-o mai intrebam, dar ce te faci cu neamurile si cu bona ? Mai ales ca avem bb2 in pregatire ...


*****************************
13+
www.goblenpartner.webs.com" target="_blank">mai coase cineva goblen ?
www.dealemele.webs.com" target="_blank">cartile copilariei mele

monicabo spune:

La noi este 1 an si 4 luin diferenta intre fete. Asa ca nici nu aveam pe cine sa intreb daca vrea un frate/o sora; insa am vorbit cu ea, ca o sa aibe o sora, ca e in burtica la mami. Spre sfarsitul sarcinii, cand se si vedea burtica, venea (ea avea deja 1 ani - 1 an si ceva), zicea ca e bebe, ii aducea biscuiti, painica, mangaia burtica. A fost putin derutata cand am venit cu bebe mic acasa, ca ea in primele zile tot imi cauta burtica I-am explicat ca ce era in burtica acum este in landou... In fine, in linii mari a fost ok, cred ca fiind micuta poate nu a realizat ce schimbari implica un frate/o sora. Am ramas acasa in cintinuare cu amandoua, mi-a fost greu la inceput, (un bebe mic, si un copil de 1 an si 4 luni - in nov 2008). N-am fost de acord ca fetita cea mare sa mearga o vreme pe la bunici, am simtit ca as fi dat-o la o parte din cauza lui bebe si nu am vrut asta
In rest, si noi am aplicat regulile clasice, bebe venit in landou pe care-l tinea tatal, o jucarie Andreei, luata din partea lui bebe.

Avantajul este ca bebe doarme mult in primele luni de viata si asa ca timpul asta era destinat copilului mare, care usor usor se va obisnui cu bebe in casa


Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

liliana83 spune:

Citind pe aici, pentru ca si noi intentionam in viitorul apropiat sa-i mai afcem un fratior/ surioara baietelului , mi-am amintit de-o faza haioasa . Intre mine si fratele meu mai mare este o diferentade 2 ani si 11 luni. Cand a intrat pe poarta mama cu mine in brate , fratele meu a venit repede si mi-a intins un biscuite. Mama i-a zis " nu-i da mama , ca-i mica , nu stie sa manance " la care replica fratelui meu " proasta! nici un biscuite nu-i in stare sa manance"

OanaRusu spune:

intre ai mei sunt 2 ani fara 8 zile.
Gelozia lui a durat pana cand a inceput cea mica sa se joace cu el - pe la un an jumate. Apoi a inceput sa se estompeze.
Ce am facut inainte: i-am zis ca am un bebe in burtica. In vremea aceea a inceput el sa vorbeasca si tot repeta "Ana" asa ca am botezat-o Ana si i-am spus de multe ori asta - dar la clipe de tandrete intre ei (nu la suparari )
Nici eu nu l-am indepartat de acasa - peste zi mergea cateva ore la bunici pana a facut Ana vreo 6 luni, dar bunicii stau in blocul vecin, eu nu puteam sa ies singura cu ei ca dormeau tot in contratimp (Ana 2 somnici si somnul lui Paul intre cele 2).
Seara de seara i-am culcat pe cat posibil impreuna - iar de cand Ana a devenit mai independenta de fiecare data cand iesim eu sunt cu el si ea cu sotul - uneori schimbam dar prefer sa ma ocup de el cand e si tata de fata. Bine, cu tata are meciurile de fotbal :) si shurubaritul...
Ideea e ca sunt f apropiati acum - ea a imitat tot la Paul, l-a vazut ca model, doar pe la 2 ani si ceva (adica recent) a inceput sa aiba pareri proprii (in general pe principiul "terrible two" adica gica-contra )
E greu primul an - apoi e atat de frumos prima zi la camin a Anei: au intrat pe poarta de manutza si el i-a arata una-alta - unde citim ce papa peste zi, unde mergem la asistenta...

OanaRusu spune:

inca ceva: Ana a mers direct la wc - ca si Paul; a mancat la masa mare singura f devreme - imitandu-l pe el; primul cuvant clar a fost "bapte" adica mi-a cerut sticla de lapte pt frate-sau; el a invatat-o sa numere, sa tina creionul, sa tina lingura, sa se bata ca si cavalerii (Desi ii spune mereu ca ea e printesa deci no... in cazul in care vrea partener de joaca ii aminteste si ca de fapt ea ar tb sa vrea sa fie printesa...) el iubeste papusile ei pe care le "doftoricesc" si hranesc impreuna; Ana a invatat culorile pe care le stie de la el...
multe impreuna daca le pun, ea a fost mult mai atenta sa invete de la el decat de la adulti - asa o fi fost in firea ei sau pur si simplu copii se simt mai atrasi de ceea ce fac copii (nu adultii).

mari_paun spune:

intre copiii mei este o diferenta destul de mare 8 ani jumate insa Ema (autista) are varsta mentala mult mai mica (2-3 ani), gelozia a fost mare ...dar nu de la inceput ci cam pe la 1 luna...avea neste reactii tare ciudate si petreceam mult timp cu ea, acum lucurile s-au asezat il pupa pe fratele ei si-l tine de manuta, il priveste si "vorbeste" cu el

intre mine si fratele meu este o diferenta de 1 an si 4 luni, mama zicea ca-mi dadea lapte de la san cu paharul...fratele meu era somnoros si trebuia sa-mi acorde mie mai multa atentie...ei bine, pana m-am dus la scoala nu stiam ca eu sunt sora mai mare, aveam impresia ca suntem de-o seama ei, alta generatie, alte conceptii..acum sunt f pretentiosi copiii ...de mici

smaranditza spune:

Multumesc mult pentru experientele impartasite.

Bee, si Timi al meu e tare sensibil si atasat de mine. Si pentru eu stau toata ziua cu el, daca lipsesc doar 3-4 ore, repeta intruna: mama, mama si se tot duce la usa din coridor sa vada daca nu am venit.

I-am spus deja ca mami are un bebe in burtica, si daca il intreb unde e bebe, imediat vine si imi arata cu manuta. Insa...nu stiu cat constientizeaza el la varsta asta ce e ala un bebe.

Mi s-a cam zburlit parul pe mine zilele astea cand am luat un ursulet in brate si il mangaiam si il pupam (sa vad cum reactioneaza el) iar el a lasat jucariile, a venit repede la mine, mi l-a smuls din brate, l-a aruncat jos, si s-a cuibarit el. Oare sa ma incerc sa "exersez" cu ursuletul ala? Si sa-i tot explic ca mami il iubeste si pe el si pe ursulet? Sau nu e cazul...


vivela, eu nu l-am intrebat daca vrea sau nu frate/sora, pentru ca oricum nu stie sa spuna inca "da" si "nu" . Bine macar ca de greseala asta am scapat, ca in rest cine stie cate voi mai face.
Chestia cu accentuarea superioritatii celui mare si mie mi se pare putin cu doua taisuri, pentru ca aceeasi "capaceala" de care vorbesti am vazut-o si la nepotii mei. Celui mare i s-a tot spus ca el e mai mare, bla, bla...si exact cum spui, asta a devenit pretext de capaceala si "disciplinare" a sora-sii.


monicabo, foarte similara situatia ta cu a mea. Nici eu nu sunt de acord sa-l expediez pe cel mare pe la bunici (nici macar pt cateva zile!), doar ca sa imi fie mie mai usor cu bebe. Oricum se va simti el detronat, nu vreau sa se mai simta si abandonat.


liliana83, era sa-l trezesc pe kinder cu rasul meu. Ffff tare fratele tau.


Oana Rusu, ce fain povestesti de copilasii tai!
Eu inca nu stiu ce va fi bebe2, dar tare mi-as dori sa fie prieteni buni, parteneri de joaca si nu rivali si mereu pusi pe cearta.
Da, e fain ca in primele luni bebe doarme mai mult si pot petrece timp cu cel mare. Teama si framantarea mea cea mai mare este: ce sa fac cu Timi cand il alaptez pe cel mic? Pt ca pe Timi l-am intarcat "fortat", in timpul sarcinii, avand o sarcina cu ceva probleme si contractii. Iar alaptatul imi provoca si el contractii suplimentare. Ei, de atunci vine aproape zilnic si ma trage de tricou, se uita inauntru , iar eu ii spun: da mami, tzitzi e acolo, dar nu mai are laptic. Sa nu mai zic ca trebuie sa ma feresc mereu de el cand ma schimb, pt ca daca a vazut tzitzi vine sa traga de ele.
Eu sper totusi sa se mai potoleasca pana la vara cand trebuie sa nasc.... si sa uite cumva ca a papat de acolo atata timp.... Of, mi se rupe inima.


mari_paun, .
Ce faina relatia dintre tine si fratele tau. Inseamna ca tie nu ti s-a prea spus chestia cu " tu esti mai mare".



Multumesc inca o data pentru raspunsuri. Cu cat trece timpul cresc emotiile si ma simt tot mai nepregatita.

---

Mami de Timi nazdravan si 14+ cu Fantomas

monicabo spune:

Timi cati ani are acum? Ce diferenta va fi intre copiii tai?

Cu alaptatul, noi n-am avut probleme majore, cea mare era intarcata de la 9 luni (2 luni si ceva de sarcina, intarcare venita treptat, de la natura), si pana la 16 luni cat avea cand s-a nascut cea mica, a uitat...La inceput era curioasa, se uita la titi, cum suge bebe...
Pe urma n-a mai avut treaba deloc cu asta... Toata lumea imi zisese "vai, ce-o sa te faci, o sa vrea sa suga, n-o sa te descurci"

Altminteri, cand dadeam sa suga lui bebe, stateam si cu Andreea pe langa mine, ne jucam atat cat permitea pozitia mea, desenam, imi aducea diverse jucarii, nici nu mai stiu ce faceam exact, am inceput sa mai si uit. Mai nasol era daca imi cerea ea ceva ce necesita deplasare, gen un biscuit, ceva... Ori ma duceam asa, agatata cu bebe, ori mai trageam de timp...

Ei hai ca nu-i dracu' chiar asa de negru!

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria