Vesti despre barbye
Raspunsuri - Pagina 3
Raza de soare spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui barbye As fi vrut sa vad si eu PM , sa vad cine si ce stie despre mine..( bine as ruga fetele care au primit sa le posteze aic sau sa imi dea mie PM) |
PM-ul respectiv contine numele blogului si pentru ca exista dorinta de a sti si alte persoane despre tine, am cerut acordul de a-l afisa (si multumesc inca o data userului DC care m-a contactat).
Ma bucur ca ai revenit pe forum!
Daca poti si vrei...povesteste-ne. Noi nu te-am uitat! Suntem aici, pentru tine...

barbye spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel Hei, bun revenit, Barbye!! Uite, incep eu cu intrebarile :). Cum te simti dupa operatia din China? Este vreo imbunatatire? Recuperarea te ajuta sa consolidezi ceea ce ai obtinut dupa operatie? Marius, oamenii nu sunt ca vrabiile. Mor o parte iarna, altele se nasc primavara, important e ca "vin si vin si vin" altele si avem tot timpul ciripit de vrabii la fereastra. Fiecare om este unic si niciodata golul lasat de plecarea unui om nu poate fi umplut. ~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~ |
Marius ai dreptate..
Am ajuns in China, nu prin rresurse proprii ca nu aveam cum ...au contribuit multi...Sper sa nu evit unele evenimente.. daca se intampla ma trageti de maneca.. Drumul pana acolo a fost destul de greu..tinand cont de conditiile de la economic din avion..Am plecat insotita de o prietena era kinetoterapeut. Am plecat cu dreptul cum se spune..dar cand pana acolo am trecut prin peripetii drumul a fost Bucuresti..escala Londra...China.Este foarte frig de la AC. Am mancat putin, m-am jucat la Tv chiar am atipit putin, intre timp eram ingrijorata ca sonda permanenta. Am verifiat-o de cateva ori si am constat ca nu functioneaza, drept pentru care trebuia sa mi-o scot si sa ma sondez .Organismul meu un rezista fara sa ma sondez .. Asa ca imi pregatesc strictul necesar pentru mica interventie. Trebuia sa stau undeva intinsa, asa ca hotarasc sa ma intind, prietena mea inceara sa ma acopere. Nu mi-e rusine, nu ma feresc; e viata mea in joc....bine ca am puterea si pregatirea sa actionez chiar daca o fac pentru prima data. Intr -un final incerc sa o scot era blocata de reziduri, cariere de piatra numai Dumnezeu stie... .Tinand cont de conditiile din avion a fost destul de incomod.Si dupa 22 de ore totul se sfarseste si ajungem la Bejing …………raman muta de imensitata aeroportului .....Dupa ce trec cu trenul pe sub terminale ajung sus unde sunt intampinata de un angajat al aeroportului ce imi transmite ca s a pierdut bagajul. Era prea frumos ma gasise tocmai pe mine...era acolo tot ce aveam nevoie schimburi. medicamente..dar cel mai important erau sondele si pungile de urina....restul de schimburi nu imi faceam probleme.Singurul lucru de care intrebam era si carutul meu exista..... Ma pune sa completez o cerere ..ca mi sa pierdut bagajul..si urma sa mi l aduca ei. . La terminalul Sosiri am dat peste soferul clinicii care venise sa ne ia de la aeroport,dar cu totul alt nume pe pancarda.,, stiam ca mai avem 50 de Km de parcurs pana la clinica din districtul Badachu undeva la periferia Beijingului. Probabil eram extrem de obositi si surescitati din cauza drumului, din cauza fusului orar cu 6 ore diferenta fata de ora Romaniei, dar prima impresie, primul contact cu clinica a fost dezastruos. Am cazut psihic, nu imi venea sa cred ca asta era clinica mult visata, o combinatie de Spital Judetean de provincie romanesc cu un Spital Militar Comunist, am intrat in spital si mirosul de spital mi-a invadat narile, era mirosul saraciei, mirosul de spital, de mancare ieftina, mirosul suferintei, pe coridoarele decorate cu lampadare si simboluri chinezesti. Ne-a preluat o asistenta simpatica care probabil era de garda, toate chinezoaicele pe langa numele chinezesc mai aveau un nume englezesc mai usor de retinut, ne-a 'cazat' in rezerva destinata mie , ne a deschis cu cheia o asistenta le tin inchise ca sa doarma altii in ele sa fie curate ...( nu stiu ce inseamna curat la ei)si nici nu am apucat sa ma fac comoda, sa ma spal, si sa ma bag in pat ( ca a trebuit s atrimit prietena sa cumpere solutii galeata bureti ca sa faca ea curat)ca s-au si prezentat multi medici pentru interviu. Aici ni s-au luat pasapoartele sub pretextul ca vor fi verificate la politie ..de parca nu am fost verificati pana atunci. Daca nu faceam plata interventiei din Romania ma intorceam inapoi chiar daca poate asteptam ani la programarea pentru operatie la alta clinica dar in civilizatie. Imi pare rau ca nu am cum sa va pun poze sa va minunati..(Dar incerc sa pun pe blog si revin cu likk)
Intrebari...astept...( o sa inerc sa scriu cate putin ...ca sa nu emit ceva)
Gata; http://uningercuaripilerupte.blogspot.com/2008/09/despre-vestita-clinica.html
Daca nu am voie sa pun likk rog moderatori sa ma ierte, dar vreau sa stie cei care vor mai merge ..conditii...sa nu ramana socati cum am fost eu...
marius spune:
E totul Ok. Hai povesteste cand poti...
Ai si un PM de la mine cand ai timp.![]()
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
anangel_lexi spune:
Barbye, eu te-am intrebat pe blog daca nu te-ar interesa sa vinzi niste martisoare si felicitari...Dar nu mai gasesc unde am postat acel comentariu.
(nu ma descurc deloc pe bloguri...) Asa ca te mai intreb o data aici. Eu chiar nu am de unde sa cumpar martisoare aici si tare as vrea sa ofer si eu cateva ![]()

de
Maria Cornelia (20.09.2006)
Din ce in ce mai mare
Si primele perlute
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Vesnic cu Emma in suflet
barbye spune:
angel ai PM cand ai timp.
Si acum voi continua cu povestea; ( partea 2)
A doua zi,( dupa ce am ajuns la spital) fiind joi ne-am putut odihni, acomoda si familiariza cu noul mediu in care nimeriserem. Erau tot felul de familii romani, olandezi, americani… deja se numarau printre pacientii clinicii, asadar aveam o mica comunitate romaneasca acolo in inima Chinei. Unii aveau probleme dupa operatie, aveau infectii, nu li se inchidea operatia.Nu raspundeau la antibiotice, sunau prin tara sa le fie trimise. Numai ce vedeam si auzeam ma inspaimanta, vroiam sa fug acasa. Acolo ma astepta mama si sora, tata decedase la 1 an de la accident..Am fost informati si avertizati ca urmeaza cateva zile de foc, de analize si teste complexe dar si foarte dureroase pana la operatia propriu zisa, deja imi simteam inima in gat...
Vineri a navalit toata comisia medicala in rezerva mea pregatiti si utilati pentru a imi testa calitatile, integritatea si capabilitatile fizice, medicii mei personali care se ocupau de cazul meu si o grupa intreaga de asistente guralive si extrem de curioase. Au urmat zile de teste si analize una mai dureroasa ca alta, m-am supus unor teste la care cu greu as fi visat, dar ma mana un singur gand: 'Dupa suferinte si dureri va veni si bucurie'. Strangeam din dinti atunci cand imi bagau prin muschi o gramada de ace legate la un laptop pentru a imi testa energia reziduala ramasa in muschi, teste respiratorii ( unde am lesinat...al doilea test am refuzat sa il mai fac,vroiau sa stie cat la % mai fuctiona respiratia toracala si abdominala)), analize sanguine, RMN ( desi venisem cu el din tara), teste pinprick si arhivare foto si video pre si post operator( mama ce ma enervau cu bliturile si cu camera...ma simteam ca un cobai). Urmaream ca fiecare ac, seringa pe care il foloseau sa fie steril, sa mi se desigileze in fata. Din pacate spitalul nu dispunea de RMN (Rezonanta Magnetica Computerizata) astfel incat a trebuit sa fiu transportata undeva la 50 de Km la un alt spital care dispunea de un astfel de aparat. Se pare ca aceasta regula se aplica pentru toti pacientii care aveau nevoie de un film RMN, problema nu era transportul in sine, ci conditiile de transport - o ambulanta veche fara utilitati, fara targa, fara elevator, plina de praf cu geamuri murdare(in interior nu stiu daca am vazut la noi asa ceva) si in care erai urcat cu tot cu scaunul rulant( ridicata de fapt de 3 persoane) dar nici asta nu ar fi fost de fapt o problema grava dar ambulanta in sine prin dimensiunile ei reduse nu oferea siguranta si conditiile de transport necesare, unei persoane cu dizabilitati pentru ca ajungeam cu capu in plafon am fost nevoita pe toata durata transportului sa stau cu capul lasat, incovoiat,. Toata salvarea se misca si scotea tot felul de sunete, de ziceai ca se rupe in doua. Era mai degraba un sport extrem, cu toate astea eu radea, ma enervant dar si amuzant si faceam haz de necaz, un ras tremurat, nervos; eram la capatul rabdarii dar greul era doar la inceput. In fine, am trecut si peste acest eveniment, mi-au facut RMN-ul, m-am reintors cu bine la clinica unde eram internata si ma aflam cu un pas mai aproape de implantul cu celulele mult asteptate. Dupa rezultatele primare ma trezesc cu 2 cardiologi .…motorasul meu este defect , apare o bataie in plus ….pierderea inertiei simpatice catre inima in leziune deasupra lui T6….. .Mi se aduce un aparat sunt conectata cu vreo 8 fire lipite pe mine...Ce senzatie am avut, imi aduc aminte si acum...imi dadea impresia ca sunt mult mai defecta decat arata exteriorul, aparatul care in urmatoarele 24 h imi va inregistra activitatea cardiaca si va trebui sa notez orice miscare pe care o fac . Ei uite ca numai asta nu am mai facut pana acum. Aveam carnetel si scriam;ora.. am mancat,m-am schimbat.. m-am plimbat, a venit asistenta si m a enervat..ca se deslipise firul ( erau un fel de electrozi ). Dupa citirea datelor, se da verdictul: daca ma supun operatiei, exista riscul sa trec in lumea celor dreptii ….Vestea mi a pus capac, cum se spune...cum mai sa ajung in China si sa mi se spuna ca pot muri...si aici...si dupa ce am tras atat de la accident ...Dupa atata timp...Ma framantau tot felul de ganduri..imi venea sa sun in tara sa ii spun sorei. Da na ce sa ii spun ...ca si asa statea si ea pe jar..Intr-un final m-am hotarat si am m semnat …..era prea simplu sa trec …..dupa atata lupta …dupa lupta celor din jur….erau prea multi care ma asteptau la intoarcere…Nu va spun ca m-am interesat aveam asigurare de calatorie ( cum s-o numi) daca patesc ceva ..ajung macar ambalata in tara...Ziceam; Daca e sa mor . macar sa mor in tara.
Sunt suparata, poste va intrebati; De ce? Cum sa vin in alta tara sa descopere ca e o problema la motoras. Dar medicii nostri ...Oare ce au investigat ei in urma accidentului? Ei nu au privit spre alte probleme minore( coaste rupte, fractura bazin; fractura picior...si cate au mai fost nu mai stiu..) Ci doar fractura de coloana. Oricum decizia lor a fost ca voi ramane la orizontala toata viata...de dar eu nu am aplecat urechea la ce au spus ei....eu vreau mai mult de la viata ..eu am incredere in Dumnezeu ...e singurul care ma mai poate ajuta. ( va urma)
mychydutza spune:
prin cate poate sa treaca un singur om! putere multa si sanatate iti doresc. m-a impresionat povestea ta!
d'ale lui Andrei: "mancarea care vorbeste nu se mananca!!!!"
Raza de soare spune:
barbye... 
A! Cand ai timp, te rog, da-mi un pm cu detalii despre martisoare+felicitari. Si eu sunt interesata.
lulu77 spune:
Si eu vreau detalii despr emartisoare si felicitari! 
Alina, mamica lui LUCA GABRIEL (20.08.2007)
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...”
Pablo Neruda.
Poze Mos Craciun DC
bazar umanitar
