Vesti despre barbye
Raspunsuri - Pagina 4
mihaela77O spune:
of,doamne...prin cate ti-a fost dat sa treci,nu cunosc povestea ta in amanunt,dar cred ca esti o puternica si-ti doresc toate cele bune si multa putere si de acum inainte!
MIHAELA 
DE 
ANDREEA(03.04.1997) SI 
MIHAITA(25.09.2003)
Blogul lui Mihaita
Vreau Sa Nu Mai Fiu DIFERIT
A&M
Viata...
rall spune:
barbye, pune, te rog, felicitarile tale la bazar, sunt tare frumoase si vreau si euuu 
ada_coman spune:
Mirela, multa sanatate si putere iti dorim!
Mamica de Daria-Ioana 15.08.2007 si 
Karina-Nicole 29.12.2008
Daria
Karina
POZE
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=8352f415656e1fa1594ae5&source=category&category_id=12" target="_blank">FILMUL NOSTRU
MAI SUNT 4 ZILE SUSTINE ORASUL IASI
barbye spune:
(continuarea)
A venit si ziua implantului. Operatia era programata de dimineata, ora Chinei, emotiile erau puternice si ma straduiam din greu sa le ascund, cu atat mai mult cu cat mi s-a adus la cunostiinta riscurile la care ma supun si credeti-ma erau redactate negru pe alb pe vreo 4 coli A4,( imi pare rau ca nu pot sa vi le arat) de la paralizii cerebrale, nevralgii, edem pulmonar, coma si chiar deces, era destul sa te faca sa te gandesti de doua ori inainte de a-ti da acordul si semnatura.Plus ca trebuia sa semnez ca doctorii nu isi asumau nici o vina in caz de complicatii. Dar eram acolo, dorinta de a ma repune pe picioare era mai puternica decat previziunile sumbre post operatorii. Am intrat in sala de operatie cu frica, era o sala rece, prea putin dotata..iti lasa un gust amar, dar si cu dorinta de a ma reintoarce …in timpul operatiei tensiunea imi scadea contin la 6 cu 5 m-au inchis ….simteam cum ma sting …luptam ..dar lupta era prea mare …era peste puterile mele…..simteam cum ma sting usor ….plangeam in acelasi timp …poate pentru ca ma durea cumplit, poate….imi era frica ..pentru ca realizam ca tocmai am facut pasul vietii mele, pasul ce va urma sa aduca schimbari benefice in viata mea dupa 2 ani de chin. Aceasta interventie a constat in implantarea unui numar de 1.000.000 de celule ofalctive si 2 000 000 000 celule embrionale in locul unde aveam leziunea, implant care s-a facut pe cale chirurgicala printr-o incizie de 5-6 cm de-a lungul coloanei. ....Mi-am renenit un timp…am cerut sa vorbesc acasa ..am avut puterea sa spun: M-am trezit!Tin minte ca mi au pus o perfuzie cu ceva galben, cand am intrebat in ce consta au spus ca vitamine...dar eu incepusem sa casc..din ce in ce mai des ...am spus sa mi o scoata ca ceva nu e in ordine. Si apoi am adormit iar…..am vazut –o pe cea cu coasa ….venise dar eu nu eram pregatita …viata mea nu se putea termina aici…erau multe lucruri ramase nerezolvate …Au urmat 3 zile in care am fost semicontienta din cauza medicamentelor, calmantelor, aveam dureri mari in jurul gatului, nu imi puteam misca capul aproape deloc, iar pe masura ce anestezia se risipea durerea intepatoare ma trezea din nou la viata, a fost oarecum reeditarea momentelor ce au precedat accidentul din urma cu 2 ani. Nu am putut manca nici bea lichide, orice incercam sa fac varsam inapoi. A trebuit sa trec iar prin tot...nu ma puteam intoarce, nu ma puteam ridica....M-au taiat iar pe spate...iar acelasi dureri....si ce dureri.....Ma durea , ma durea la orice miscare....Au trecut 3 saptamani cat 3 luni, cu bune si rele, conditia mea fizica si medicala permitea acum sa ma ridic din nou in scaunul cu rotile, sa ma misc prin spital, sa ma bucur de toamna timpurie in gradina spitalului printre lastarii de bambus.( ajutata ca nu am voie pana nu se prind muschii, se inchide taietura, de abia mi au scos firele)In timpul sederii in spital,am avut parte de recuperare, imobilizari pasive , electrostimul#259;ri cu ace în mu#351;chi. A#351;a îmi testau energia rezidual#259; r#259;mas#259;. Este un proces foarte dureros. Apoi am f#259;cut acupunctur#259; tradi#355;ional#259;. Am f#259;cut #351;i terapie cu bioenergie, cu un doctor pe care l-am numit “doctorul Durere”, pentru c#259; te strângea cu mâinile foarte tare de locurile corpului pe care voia s#259; le trateze” Normal mai trebuia sa stam o saptamana , dar urma sa ne mute la un hotel pana plecam. Acolo soseau pacienti ca pe banda. Am preferat sa sun in tara sa schimb biletul de intoarcere, ca oricum ieseam mai ieftin. Eram infometata si satula de mancarea chinezeasca, complet nesatioasa pentru un european obisnuit cu supe si ciorbe.Norocul meu este ca am plecat din tara cu 20 supe instant .In ultima zi a sederii mele la clinica mi s-a permis sa parasesc incinta spitalului pentru un tur al Beijingului. Astfel am avut sansa unica sa vizitez stadioanele Olimpice…si am ramas puternic impresionata de cele vazute, de civilizatia si cultura chinezeasca. externata…….. am simtit o bucurie imensa si o eliberare. Paraseam un spital care a insemnat pentru mine speranta..in ciuda tuturor lucrurilor neplacute. Ma astepta un drum lung spre casa imi era frica , daca voi rezista ...la intoarcere am facut 22 de ore..cand am ajuns in tara am crezut ca ma va lua salvarea de pe pista..Eram proaspat operata, aveam dureri...imi venea sa plang, ca am ajuns cu bine, aveam dureri...dar mi atrecut repede cand la aeroport ma asteptau vreo 50 de prieteni.Am plecat cu 2 galeti de flori..acasa..a am uitat sa spun ..ca la cat eram de obosita , totii s-au asezat in sir indian ...sa ii pup.
ada_coman spune:
Si care au fost rezultatele operatiei?
Mamica de Daria-Ioana 15.08.2007 si Karina-Nicole 29.12.2008
Daria
Karina
POZE
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=8352f415656e1fa1594ae5&source=category&category_id=12" target="_blank">FILMUL NOSTRU
MAI SUNT 3 ZILE SUSTINE ORASUL IASI
polux spune:
Nu am cuvinte. Pentru puterea ta de a trece cu fruntea sus prin aceste incercari.
Liliana
Poze- martie 2008 ; Poze 1 ; Poze 2 ; Poze 3 ; Poze 4
ellablue5 spune:
Mirela :
.
danielac spune:
Mirela ma bucur ca ai scris aici si ca ai ramas in continuare o luptatoare!iti doresc numai bine!
doinabita spune:
Mirela, cand povestesti...traiesc din nou ce am patit in China cu Dan.
Esti puternica caci prin ce ai trecut ...se poate scrie o carte si face un film.Dar viata ta bate orice film!
barbye spune:
Dupa ce am revenit, a trebuit sa stau in pat sa mi se inchida operatia..tot ce recuperasem inainteam piardusem. Dupa vreo 2 luni am inceput din nou cu exercitii la partea superioara( maini) pasiv...of ce greu era. Imi trebuia o recuperare dura, drastica, imi trebuia o bicicleta performanta , imi trebuiau atatea lucruri.. In recuperarea mea as avea nevoie de multe aparate medicale. Pentru ca nu am am un mijloc de transport...nu pot merge la spital ambulatoriu in fiecare zi. Iar de kinetoterapeut sa il chemi acasa ....trebuiesc banii in plus. Si va spun sincer ca din venitul meu lunar nu imi ajunge nici de medicamente, pampersi ... Dupa atata timp de la accident am fost la toate spitalele de recuperare, la unele platesti intre 330-600 ron pe o perioada de 14 zile, plus ca aceeasi suma o platesti si pentru insotitor.( pe chitanta), iar despre atentii astai alta poveste. Stai la rand la programare intre 6 luni si un an. La noi recuperarea e apa de ploaie, cateva spitale au mai ramas si ca institutie ci ca mai gasesti cativa kinetoterapeuti care te trateaza ca om..Medicii. kinetoterapeutii sunt plictisiti de atata suferinta, ei nu practica din dragoste.La noi nu stiu decat sa ceara banii multii ca de restul ii doare drept undeva.Daca ai banii si le indesi in buzunare e ok...daca nu...nu ii intereseaza.
Eu nu vreau apa de ploaie, vreau mai mult ..vreau sa vad cum imi revin usor usor ..nu conteaza timpul ..Nu conteaza anii..ce vor trece..Imi vreau binele.Uneori ma intreb de unde am atata putere sa merg mai departe ca de sunt si eu om pana la urma...Si am hotarat sa merg in Franta la o clinica vestita,aici aveau aparatura cum nu vezi decat in filme, nu am fost decat de 2 ori, pentru ca ....nu ma mai ajutat nimeni, toti dau vina pe criza. Iar familia cat sa te ajute , daca si ei de abia isi traiesc viata de pe azi pe maine. Poate va intrebati ce am realizat? Tot ce realizezi realizezi prin munca si prin sudoare, plin lacrimi...dar merita. Revin ..