mamici cu copii mai mari- va rog un sfat(3)
Raspunsuri - Pagina 18
giulia71 spune:
LadyJ cred ca ma cearta pe mine si accept, atata vreme cat cearta e constructiva.
Viviana, acelasi lucru l-am simtit si eu la fii-mio: nesiguranta! Am fost mereu in spatele lui si acest "faci ce vrei" echivaleaza cu "te descurci pe cont propriu" sau mai grav "nu ma mai intereseaza".
Asa l-a interpretat si greseala mi-o asum, imi apartine pentru ca nu l-as lasa de izbeliste.
Revin, tb sa fug...
uneori gandesc prea mult....
sorana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nelia Si toate acestea ii dau discernamint, atit cit poate avea la 9 ani si un pic, mie mi se pare peste medie si sint incintata de acest lucru. Si ce-mi mai place este ca stie sa foloseasca toate acestea doar in favoarea ei, chiar daca vede ca ceea ce face sau situatia in care se afla nu-i este deloc favorabila. Munca - pentru mine, in ceea o priveste si acum, in perioada asta, nu pot sa vorbesc in general despre munca, cerintele se schimba si munca depusa la fel... crescind sau diminuindu-se - inseamna sa lucreze un pic tot ce are mai sus, adica sa o aplice si la scoala, respectind sarcinile, timpul... ca in viata. Pentru ea nu inseamna nimic deocamdata. Ea are tot ce am scris mai sus, e foarte constienta de asta si pur si simplu nu e dispusa sa munceasca deloc, nici macar jumatate de ora pe zi decit daca o pune cineva. Si la scoala se lasa mai greu la acest capitol, dar acolo sint in echipa, e cadrul mai restrins, disciplinat, nu prea are incotro. Daca i-as face eu acasa asta, as revolta-o si rezultatul ar fi unul rau, pentru ca ei nu-i place sa-i faci program, sa-i spui ce are de facut... dar nici singura nu si-l face. Nu tin sa-i fac eu program, nici prin ce metoda munceste, o poate face cum simte... totul este sa fie indeplinita sarcina ei de elev. Altfel, alte munci nu are decit daca vrea si sa respecte cit de cit locul in care traieste, dar eu sint foarte relaxata la acest capitol si la multe altele de genul acesta). Consider ca pentru virsta ei, un copil ca ea, ar avea nevoie de maxim o ora pe zi in afara de ceea ce fac la scoala ca sa poata fi la inaltimea oricarui examen specific virstei si clasei a IV-a. Si evident, ca munca inseamna si lectura si alte cai de informare... curiozitate. Aici e mai bine un pic, sint multumita ca citeste, nici prin cap nu-mi trece sa-i dictez ce anume, incerc doar sa-i prezint mai multe variante, isi alege singura cartile. Pentru aceasta ora trebuie sa o imping, altfel, multe alte lucruri cum ar fi mers la biblioteca, la spectacole, la expozitii si alte locuri interesante de vazut, e in regula. Cind spun o ora nu e un termen fix si e libera cind sa o ia, ce pauze si cit sa ia, totul este sa se culce la o ora rezonabila. Daca n-ar avea nevoie de ea, as renunta cu placere, dar are, o arata cunostintele, nivelul, notele cind are acea ora in program prin comparatie cu atunci cind nu o are. CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU Life is just what happens to you, while you're busy making other plans. (John Lennon) |
Parca o descrii pe fi-mea
Si eu cred ca o ora-o ora jumatate maxim pe zi munca e suficient.
Problema e ca de fi-mea trebuie sa trag pentru asta. Exista copii (stiu eu
) care fac singuri mai mult de atat. De fapt copii carora le place sa invete, nu e munca pentru ei, e placere.Si fi-mea a inceput sa citeasca (literatura, ce vrea ea) si e ok asa, imi place sa o vad citind.
Nu cred (e parerea mea si tin la ea
) ca imi ajut copilul lasand-o sa faca numai ce vrea si laudandu-i lipsa de rezultate. Lauda poate fi o motivatie, daca ii zici "Bravo" indiferent ce rezultat are sau ce face, ce motivatie mai e si asta?
Evident ca o iubesc indiferent ce face si ca o nota mai mica nu-i o tragedie. Dar o nota mai mica inseamna ca n-a muncit suficient, nu s-a concentrat suficient si este o indicatie asupra a ce trebuie facut in viitor pentru a nu mai lua note mici.
Mie asa mi se pare normal. Daca ai rezultate bune, acestea sunt o incununare a muncii depuse. Daca ai rezultate slabe inseamna ca ceva din ce ai facut nu a fost ok si trebuie sa corectezi pentru a imbunatati rezultatul.
De fapt asta mi se pare important sa invete fi-mea. Ca nu e o tragedie un rezultat slab dar trebuie corectat.
ladyJ spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nelia Chestia aia cu furtuna in pahar cu apa nu a fost prea draguta.  |
Iarta-ma, n-am vrut sa te supar.
Vroiam doar sa-ti transmit ca exagerezi putin, asta e parerea mea.
Agata e un copil cum multe din noi am fost. Si asta nu ne-a facut sa ajungem la marginea societatii.
Poate ar fi timpul sa acceptam ca e normal sa nu ne intereseze totul pe lumea asta. Poate ar fi mai bine sa acceptam ca nu toata lumea trebuie sa munceasca in acelasi fel, sa invete in acelasi fel, sa gandeasca in acelasi fel. Unii din noi resusesc in viata pentru ca au capacitatea de a gandi mai cu folos si a munci mai putin. Altii muncesc mai mult si gandesc mai putin. Unii si muncesc mult si gandesc tare mult.
In oricare din situatiile astea poti fi fericit sau nefericit. Viata iti ofera multe surprize.
Revin
rrox3 spune:
Dl. Cury spune el multe lucruri OK acolo, da' mie personal nu-mi place conservatorismul asta fricos. Lumea evolueaza, e drept ca a evoluat mai mult tehnologic, dar usor, usor, se misca lucrurile si in plan psihologic.
Mi se pare aberant sa te lupti contra nocivei societati actuale, cu droaia de stimuli, cu viteza incredibila de acces la informatii si toate celelalte ingrediente ale comunicarii moderne si sa predici o anume agatare de modul mai vechi de trai, ca-i mai sigur.
Iar partea cu autocunoasterea emotionala m-a facut sa rad de-a binelea Abia acum, in epoca asta, incepe omenirea (in partea ei mai occidentala) sa faca o miscare de amploare in directia autocunoasterii. Ingredientul emotinal - cum il numeste dl. Cury abia ce e constientizat in parentare si educatie si incearca timid sa-si faca loc. Cum oare? La pachet cu droia de stimuli
Si nu, parintii inteligenti nu spun "Gandeste inainte sa reactionezi!"
nelia spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui ladyJ
Iarta-ma, n-am vrut sa te supar. Vroiam doar sa-ti transmit ca exagerezi putin, asta e parerea mea. Agata e un copil cum multe din noi am fost. Si asta nu ne-a facut sa ajungem la marginea societatii. Poate ar fi timpul sa acceptam ca e normal sa nu ne intereseze totul pe lumea asta. Poate ar fi mai bine sa acceptam ca nu toata lumea trebuie sa munceasca in acelasi fel, sa invete in acelasi fel, sa gandeasca in acelasi fel. Unii din noi resusesc in viata pentru ca au capacitatea de a gandi mai cu folos si a munci mai putin. Altii muncesc mai mult si gandesc mai putin. Unii si muncesc mult si gandesc tare mult. In oricare din situatiile astea poti fi fericit sau nefericit. Viata iti ofera multe surprize. Revin -------------------------------------------- ´´Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei´´S.F. |
Iar altii gindesc mult si muncesc putin sau in salturi.
Nu m-am suparat, doar voiam sa spun ce am simtit cind am citit chestia cu furtuna...Exagerez aici cu voi, ca-mi permit sa-mi exprim framintarile, in casa doar nu ma apuc sa revars asupra copilului tot ce gindesc, nu?
Eu am incredere in Agata si nu am nici un gind sa schimb ceva din ce are acum, sper sa le si foloseasca in viata. Si nici nu-mi pun cenusa in cap pentru cum am crescut-o, eu zic ca rezultatul este in regula pina acum, se mai poate ameliora cum spun astia de aici...
Numai ca, daca cobori un subiect mai jos, vei vedea concurentii Agatei, crescuti de Tiger mum, apoi sint cei care vin din scoli private, unde se face carte, nu gluma, mai vin si cei care poate nu au atuurile Agatei, dar muncesc mult, mai sint care le au si muncesc la fel de mult... Si sa zicem ca trecem peste secundara, o va face ea undeva. Dar daca vrea sa continue studiile, atunci va merge la colegiu si apoi la universitate. Unde chiar nu e de glumit, cerintele sint chiar foarte mari.
Tu spui ca nu ati ajuns la marginea societatii, dar uiti ca nu am trati in aceeasi societate. Aici, unde traim noi, nu-i intereseaza prea mult cine trece de 16 ani de scoala, e libertate, omul alege ce vrea. Ti se ofera toate mijloacele, tu esti cel care trebuie sa alegi unde vrei sa te situezi.
E un fel neoliberalism in care toata presiunea este exclusiv pe umerii individului. Si, crede-ma, ca daca la un nivel jos si mediu, poti face fata cu un pic de scoala, daca vrei sa ajungi acolo unde potentialul te poate situa (si aici nu vorbesc de realizare materiala, ci de evolutia ta pe toate planurile), cei cu care concurezi sint foarte-foarte bine pregatiti. Si cultivati. Depinde de ce cercuri alegi... dar, din nou, crede-ma, ca mai jos de colegiu nu e chiar usor de trait, sint oameni din toata lumea, din toate culturile, din toate natiile... cu toate pregatirile posibile.
De aceea nu pot sa ma culc pe o ureche si sa spun lasa, dom'le, ca e desteapta, s-o descurca ea cumva. Nu e presiune pentru note, nu sint temele din Romania, sint relaxati pina pe la 15-16 ani asa, adica nu-ti cer prea mult... si dupa aceea, dintr-o data, esti strivit, pentru ca nu mai faci fata, rezista doar cei care au o pregatire cit de cit solida, care au muncit un pic (unii mai putin, altii mai mult). Dar nici nu am de gind sa merg contra copilului, de fapt, aici e framintarea mea si ma intreb cum sa fac totusi...
Poate ca nu pot doar sa respect principii, frumoase cum am spus, pentru ca eu insami sint in situatia de a-mi confrunta formarea, achizitiile academice si nu numai, orice port ca bagaj cultural si academic in mine cu tineri sau adulti din toate colturile lumii, cu pregatiri diverse, cu diferite moduri de a invata etc. si fac fata cu greu. Iar acolo unde e greul cel mai mare este tocmai aspectul pe care il discutam noi.
Simt ca, daca as fi avut un pic mai multa disciplina in procesul de invatare si in metodele folosite (nu stiu daca disciplina e termenul, dar intelegei voi), ar fi fost mult mai bine pentru mine. Nu prea merge chestia asta azi invat si-mi fac temele, miine nu fac nimic ca nu vreau io...
Imi iau cafeaua si ma intorc sa citesc ce a scris Viviana... imi este cunoscut numele, nu stiu de unde am aflat de el.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
carolinah spune:
Si eu ma aflu cu fiica mea cam tot in categoria: "desteapta, dar nu munceste". Este un copil minunat, f afectuoasa, comunicativa, sociabila, are un suflet f bun, e pasionata de desen... o mica artista din multe puncte de vedere. Si eu nu vreau sa distrug asta! dar vreau si sa fie integrata in societate. nici n-as vrea sa poate fi incadrata la "sertarul cu eticheta x", e prea speciala pt asta.
Si in momentele bune ma gandesc ca eu de fapt ii admir pe oamenii care obtin orice (nu numai material...) fara sa munceasca prea tare si ce sens are sa o man de la spate sa faca mai mult.
In momentele proaste insa, o si vad la coada societatii, dependenta de droguri intr-un anturaj nepotrivit (stiti modelul, gasca de "prostii clasei")
Dar e greu, tare greu sa tii drumul de mijloc... Si oare care e acesta?
Am citit o gramada, am vorbit (eu, nu ea) si cu psihologi (incercam sa inteleg daca are deficit de atentie) si concluzia la care am ajuns a fost ca nu e motivata. initial am crezut ca e pur si simplu lenesa, in timp am aflat ca nu exista "lene".
Sistemul de invatamant e tembel si ea nu e deloc complianta... n-a fost niciodata, de cand s-a nascut. am invatat sa o accept.
ce sa fac? nu stiu inca prea bine. si cred ca voi invata din mers mai mult. si ma rog sa am rabdare...
acum e in clasa a 2-a si o ajut la teme, adica ma uit sa vad ce are si stau cu ochiul pe ea sa termine la timp...
in weekend o rog sa-si faca un plan cand are de gand sa faca ce (de ex vineri dupa-amiaza mate, sambata dimineata romana etc etc), si o urmaresc ca sa-l indeplineasca. inainte trageam de ea sa termine vineri tot sa avem si noi w/e liber, dar n-avea chef, ca atare am gasit metoda asta. vad ca merge.
cred ca e un copil care are nevoie de sprijin. si atunci eu i-l ofer. ma distantez putin cate putin, dar ea stie ca sunt acolo cand are nevoie de mine. in zilele cand e obosita, stau langa ea, in zilele cand vad ca merg temele bine, stau la mine in dormitor. in general cand incepe temele ma duc dupa primele 15 min sa vad cum progreseaza. daca e OK, ma duc dupa alte 30 min, daca nu, merg dupa alte 15 min. daca vad ca nu merge, e clar ca e obosita asa ca stau pe scaun langa ea pana termina. ma mai enervez, ca sunt si eu om, cateodata tip, apoi imi cer scuze, ne imbratisam, ne pupam etc etc
e greu, eu asa vad problema, poate si pt ca langa mine n-a stat nimeni niciodata, nici nu aveau cum, ca ai mei nu stiau pic de germana, or eu am facut scoala germana. insa ma certau urat pt note... si acum am cosmaruri legate de liceu, de facultate... in niciun caz nu vreau sa ajunga asa.
nelia spune:
Mi-am adus aminte de unde stiu pe autorul citat de Viviana. Am rasfoit o carte cit am stat la biblioteca cu copiii, cred ca acum un an sau poate chiar doi, care se numea Les clés d'une éducation heureuse. Nu am imprumutat-o, poate ca ar fi bine sa o citesc. Viviana, tu de unde l-ai citat, din aceeasi carte? De fapt, trebuie sa ma duc sa citesc, ca am golit casa, i-am trimis/dus pe toti unde trebuie... iar eu trebuie sa ma duc la evaluarea unui ortofonist sau un specialist din aceasta ramura.
Uite, alt motiv pentru care nu-mi place ca nu am muncit mai mult: am avut franceza si in generala si in liceu si, desi imi placea, cam cum ii plac fie-mii toate, nu am muncit deloc. Munca facuta atunci, cu creierul de copil, ar fi dat rezultate astazi, si acum imi aduc aminte cum ne invata sa pronuntam... iar eu aveam cartea de citit sub caietul de franceza, temele mi le faceam cu 5 minute inainte de a incepe ora... De ce?
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
rrox3 spune:
Pentru ca atunci nu te interesa pronuntia frantuzeasca, Nelia. Da' nu poti extrapola de aici ca trebuie sa te fortezi sa inveti bine tot, ca nu se stie cand iti va fi de folos. Nu functioneaza asa memoria. Ceea ce nu te intereseaza retii cel mult pe termen scurt - pana la examen, sau asa ceva.
giulia71 spune:
Am revenit...
Ma gandesc ca poate pierdem din vedere faptul ca sunt copii si vor sa se joace, sunt diferiti si percep diferit atitudinea pentru scoala.
As vrea sa inteleg, as vrea sa-l inteleg mai bine pe fii-mio si sa descopar de unde provin aceste anxietati, aceste frici...
Cei mai multi copii, dupa cum vad, de voie sau de vorba buna, vor sa invete, el nu, se impotriveste din rasputeri.
Ma repet, nu-l pun pentru mine, pentru ambitiile personale, ci pentru el, pentru...o buna zi cand va aprecia nu cartea in sine, ci faptul ca datorita "cartii" mananca o paine mai buna.
Poate suna ciudat, dar a lucra intr-o uzina nu e un lucru rau/urat(spun din experienta, nu din carti) insa painea castigata acolo nu-i deloc usoara.
Nu-i usor sa lucrii pe schimburi, nu-i usor sa ti se dea ordine de la un sef idiot, nu-i usor sa faci curat la WC dupa o sectie intreaga. Aia nu-i o paine castigata grozav, de-asta vreau sa-l feresc!
Ca nu mai suntem siguri de nimic, de nici-un job in tara asta, e cu totul alta discutie, insa eu ca mama sunt datoare sa-l invat doua lucruri:
dragostea de Dumnezeu si dragostea de scoala, desigur asta nu inseamna ca intru cu bocancii peste sufletul lui.
rrox3 spune:
Scuza-ma Giulia , eu cred ca tu, ca mama, esti datoare sa-l inveti sa iubeasca, pe el insusi si pe altii.
Restul va decurge de aici.