mamici cu copii mai mari- va rog un sfat(3)
Raspunsuri - Pagina 19
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Pentru ca atunci nu te interesa pronuntia frantuzeasca, Nelia. Da' nu poti extrapola de aici ca trebuie sa te fortezi sa inveti bine tot, ca nu se stie cand iti va fi de folos. Nu functioneaza asa memoria. Ceea ce nu te intereseaza retii cel mult pe termen scurt - pana la examen, sau asa ceva.  Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Nu ma interesa, ca nu stiam ca voi ajunge sa am nevoie chiar asa de ea, dar imi placea... mult. Intotdeauna mi-a placut, dar am ramas doar cu placerea si in absenta unei urechi muzicale sau macar a formarii ei cit de cit... am ramas doar cu placerea teoretica si atit. Asta voiam sa spun... Si nu tot, eram la capitolul cu ce-i place copilului, franceza a fost una din placerile mele. Am adus vorba pentru ca incercam sa-mi dau seama ce mi-a lipsit de m-am complacut in nemunca in directia ei, desi imi placea... si cred ca lipsa de motivare si de stimulare.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
sorana spune:
Rrox eu cred ca iti inveti copilul multe, foarte multe lucruri.
De exemplu ar trebui (zic eu) sa-l inveti respectul pentru munca. Pentru munca lui dar si pentru munca altuia. Daca eu am spalat pe jos si fi-mea vine cu bocancii cu noroi fix acolo mi se pare de datoria mea sa-i spun ca ar trebui sa-mi respecte munca de a spala pe jos. Nu mi se pare normal, chiar daca se iubeste pe ea si ma iubeste si pe mine, sa-si bata joc de munca altuia.
Mai cred ca trebuie sa-l inveti sa se fereasca de droguri. Si de violenta.
Ma rog, de fapt il inveti multe-multe lucruri.
Iar iubirea eu nu stiu daca se invata. Adica eu o iubesc pe ea fara sa ma invete nimeni s-o iubesc. La fel imi iubesc sotul fara sa ma fi invatat cineva sa-l iubesc. Dar respectul pentru munca lui cred ca e ceva invatat (educatia primita).
ladyJ spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui nelia
Iar altii gindesc mult si muncesc putin sau in salturi.  Nu m-am suparat, doar voiam sa spun ce am simtit cind am citit chestia cu furtuna...Exagerez aici cu voi, ca-mi permit sa-mi exprim framintarile, in casa doar nu ma apuc sa revars asupra copilului tot ce gindesc, nu? Eu am incredere in Agata si nu am nici un gind sa schimb ceva din ce are acum, sper sa le si foloseasca in viata. Si nici nu-mi pun cenusa in cap pentru cum am crescut-o, eu zic ca rezultatul este in regula pina acum, se mai poate ameliora cum spun astia de aici... Numai ca, daca cobori un subiect mai jos, vei vedea concurentii Agatei, crescuti de Tiger mum, apoi sint cei care vin din scoli private, unde se face carte, nu gluma, mai vin si cei care poate nu au atuurile Agatei, dar muncesc mult, mai sint care le au si muncesc la fel de mult... Si sa zicem ca trecem peste secundara, o va face ea undeva. Dar daca vrea sa continue studiile, atunci va merge la colegiu si apoi la universitate. Unde chiar nu e de glumit, cerintele sint chiar foarte mari. Tu spui ca nu ati ajuns la marginea societatii, dar uiti ca nu am trati in aceeasi societate. Aici, unde traim noi, nu-i intereseaza prea mult cine trece de 16 ani de scoala, e libertate, omul alege ce vrea. Ti se ofera toate mijloacele, tu esti cel care trebuie sa alegi unde vrei sa te situezi. E un fel neoliberalism in care toata presiunea este exclusiv pe umerii individului. Si, crede-ma, ca daca la un nivel jos si mediu, poti face fata cu un pic de scoala, daca vrei sa ajungi acolo unde potentialul te poate situa (si aici nu vorbesc de realizare materiala, ci de evolutia ta pe toate planurile), cei cu care concurezi sint foarte-foarte bine pregatiti. Si cultivati. Depinde de ce cercuri alegi... dar, din nou, crede-ma, ca mai jos de colegiu nu e chiar usor de trait, sint oameni din toata lumea, din toate culturile, din toate natiile... cu toate pregatirile posibile. De aceea nu pot sa ma culc pe o ureche si sa spun lasa, dom'le, ca e desteapta, s-o descurca ea cumva. Nu e presiune pentru note, nu sint temele din Romania, sint relaxati pina pe la 15-16 ani asa, adica nu-ti cer prea mult... si dupa aceea, dintr-o data, esti strivit, pentru ca nu mai faci fata, rezista doar cei care au o pregatire cit de cit solida, care au muncit un pic (unii mai putin, altii mai mult). Dar nici nu am de gind sa merg contra copilului, de fapt, aici e framintarea mea si ma intreb cum sa fac totusi... Poate ca nu pot doar sa respect principii, frumoase cum am spus, pentru ca eu insami sint in situatia de a-mi confrunta formarea, achizitiile academice si nu numai, orice port ca bagaj cultural si academic in mine cu tineri sau adulti din toate colturile lumii, cu pregatiri diverse, cu diferite moduri de a invata etc. si fac fata cu greu. Iar acolo unde e greul cel mai mare este tocmai aspectul pe care il discutam noi. Simt ca, daca as fi avut un pic mai multa disciplina in procesul de invatare si in metodele folosite (nu stiu daca disciplina e termenul, dar intelegei voi), ar fi fost mult mai bine pentru mine. Nu prea merge chestia asta azi invat si-mi fac temele, miine nu fac nimic ca nu vreau io... Imi iau cafeaua si ma intorc sa citesc ce a scris Viviana... imi este cunoscut numele, nu stiu de unde am aflat de el. CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU Life is just what happens to you, while you're busy making other plans. (John Lennon) |
Nelia, ma straduiesc tare sa te inteleg, am la dispozitie doar alea cateva procente (7 parca) pe care ma pot baza in conversatia cu tine.
Adevarul este ca nu cunosc sistemul de la voi, incerc sa-mi imaginez din ceea ce scrii, deci il vad prin ochii tai. Ce am inteles eu pana acum este ca singurul mod de a reusi in viata in acea societate este sa stii carte. Sa ai foarte multe cunostinte, sa ai cele mai bune scoli. Si asta iti deschide drumul spre reusita, unde reusita inseamna anturaje foarte bune, loc de munca foarte bun, bani,multe oportunitati. Si am mai inteles ca e o lupta continua sa ramai in top pentru ca te bati cu multi destepti, veniti din toate colturile lumii.
Am inteles bine?
Tu esti oarecum tematoare ca Agata, in ciuda capacitatii ei de a retine foarte bine informatia care O INTERESEAZA, nu va reusi sa faca mare lucru in viata,in acea societate nebuna care alearga spre perfectiune, pana nu va fi capabila sa retina si sa vrea sa retina si informatia care NU O INTERESEAZA.
Desi, poate multe lucruri nu o intereseaza deoarece nu stie nimic despre ele. Nu le intelege.Ajuta-o sa INTELEAGA, n-o forta sa ´´le stie´´.
Si nu uita sa o incurajezi in ceea ce ea isi doreste, pentru ca daca va simti sa vrei sa o indepartezi de ceea ce isi doreste, va fugi ea de ceea ce-ti doresti tu de la ea. Lauda-i capacitatile si talentul,arata-te interesata de ceea ce-i place,provoaca-o ,sustine-o.
Asta e sfatul pe care ti l-as da, asta as face eu intr-o situatie similara.Stiu ca e super simplu sa dai sfaturi teoretice, dar cum altfel nu pot , nadajduiesc ca vei lua din orice sfat ceea ce e mai important si mai potrivit.
Toti parintii vor ca odraslele lor sa fie ´´cineva´´, oameni mari respectati,personalitati traznet, fara lipsuri, fara probleme, inteligenti,destepti,intelepti,puternici,etc. Doar ca nu se poate intotdeauna.Din varii motive, nu din lipsa muncii neaparat!
De multe ori, tineri inteligenti si cu potential urias cad de acolo de unde sunt si nu mai ramane nimic din ei, deoarece psihic, afectiv si cognitiv sunt bolnavi. Ramai asadar cu diplomele pe perete, frumos inramate,dar tu nu mai existi pentru ca te-ai autodistrus.Trist! Sa invatam sa ne cunoastem limitele, ca noi toti avem limite!
Ma revolt cand vad cata presiune pun unii parinti pe copiii lor, fara sa tina seama de nimc altceva decat liceul nu stiu care, nota nu stiu care, cariera nu stiu care.
Pentru ca acei copii sunt potentialii pacienti de maine, din cabinetele de psihiatrie,unii ajunsi in pragul sinuciderii, altii habar ne-avand cine sunt ei cu adevarat.
traim intr-o lume imperfecta, e ok ca noi sa fim imperfecti. Inseamna ca ne-am integrat in lumea din care facem parte.:))
ladyJ spune:
Giulia, Sorana, eu nu ma cert cu voi (pentru ca nu pot asa, dar daca ne-am intalni cred ca as ridica putin tonul 
)
Serios, Giulia, cred sincer ca motivul anxietatii fiului tau sta in atitudinea ta. Esti rea, pe cuvant! Il pedepsesti aiurea ´´fa ce vrei-intors spatele-mutzenie´´Asta e pedeapsa, copilul tau su-fe-ra cand faci asta! Inchizi caile de comunicare, lasi capul jos si clocotesti, ca-ti imaginezi tu nu stiu ce si esti enervata.
Sa-ti spun de ce sunt eu convinsa ca problema cea mare e la tine: pentru ca gandesti GRESIT, crezi ca fiul tau face ce face ca sa iti omoare tine neuronii.
Vezi, iar te aduci pe tine in prim plan.
Nu te intrebi, dar oare pe el sarmanul, ce il doare, ce-l supara, de ce se teme, ce-si doreste?
Ati fost la psiholog, ce a zis? care e sursa anxietatii copilului?
nelia spune:
Eu nu am spus nimic de bani, nu cred ca vei gasi in vreun mesaj de-al meu cuvintul bani, mai ales alaturat realizarii... Eu si acum am ales sa aleg sa fac studii intr-un domeniu cu perspective, dar cu un salariu mediu tinind cont de cit sint platite alte meserii. Dar asta imi place din tot ce puteam sa fac la virsta si situatia mea pe toate planurile.
Si nu am inteles chestia cu 7 procente.
Sfaturile tale sint bune, in mare asta fac... dar voi ma certati ca stau linga ea. Eu nu fac lectii in modul clasic cu Agata, din clasa I inventez jocuri, situatii, din care sa inteleaga. N-am pictat, colorat, desenat, decupat si interpretat roluri in toata viata mea cit am facut-o in ultimii trei ani. Si nici macar nu am un talent deosebit, cel mult intru in sfera comico-tragicului sau cum s-o numi.
Si acum imi aduc aminte cum am invatat adunarea si scaderea pe la inceputul clasei intii, cu teatru de papusi, cu toti maimutoii aliniati, din care plecau si iar veneau... pina iesea rezultatul cautat.
Si nu, nu ai inteles: pe ea o intereseaza tot, dar fara sa depuna nici minimul de munca, nici macar acolo unde e pasiunea ei.
Eu recunosc ca sint poate inchisa in unele conceptii despre scoala si cum se face ea, dar incercati si voi cele care aveti alta parere, care poate ati reusit altfel sa va luati copiii, sa iesiti din sfera principiilor generale si sa veniti cu solutii practice, exact ce se face in situatia cutare... eu chiar vreau sa va citesc.
Pot fi numita oricum ca mama, dar stiu sigur ca sint tot timpul deschisa spre a cauta solutii. Nu mi-e teama sa spun ca nu stiu sau ca am gresit, incerc mereu sa inteleg copilul si sa-l iau asa cum este, dar in acelasi timp sa stiu sa-i ofer si sprijinul real de care are nevoie.
Eu inca nu m-am convins, asa cum spunea si Viviana, ca fata mea vrea sa fie lasata singura... si eu i-am spus ca o iubesc atit de mult ca sa o las sa faca asa cum doreste. Ea este independenta, nu stau dupa ea decit la citeva lucruri esentiale, dar nu si la invatat. Si i-am spus-o frumos, intr-o discutie prieteneasca... si tot a sesizat ce vreau sa spun si ce inseamna asta pentru ea. Mi-a raspuns: bine, faci cum vrei si tu. Dar te-ai gindit ca lasindu-ma sa fac asa cum vreau, as putea crede ca nu-ti pasa deloc de mine? Din tot ce as putea sa-i spun, nu suporta sa-i spun mi-e indiferent... intotdeauna reactioneaza la aceasta fraza. Chiar daca o spun intr-un context neutru, ce vrei suc de portocale sau de lamie? Daca ii raspund mi-e indiferent, nu-mi aduce nimic pentru ca ea considera ca acesta nu e un raspuns.
Gata, las subiectul ca m-a prins cam mult, oricum noi sintem acum la capitolul 'un pic de responsabilizare nu strica', dupa vinerea cu pricina am avut discutii interesante, ea invata, eu sint pe-aici daca are nevoie... sa vedem. Revin cind apar rezultate sau se intimpla ceva nou.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ladyJ Ce am inteles eu pana acum este ca singurul mod de a reusi in viata in acea societate este sa stii carte. Sa ai foarte multe cunostinte, sa ai cele mai bune scoli. Si asta iti deschide drumul spre reusita, unde reusita inseamna anturaje foarte bune, loc de munca foarte bun, bani,multe oportunitati. Si am mai inteles ca e o lupta continua sa ramai in top pentru ca te bati cu multi destepti, veniti din toate colturile lumii. Am inteles bine? |
Clar, asta am inteles si eu. Dar construiesc tot felul de scenarii haioase...spre exemplu...dupa toata 'lupta' care se da acum (in interiorul Neliei, fireste)...Agata isi va gasi fericirea facand 7 copii si avand grija lor. Fericirea deplina. Ce rost au toate zbaterile astea avand in vedere ca traim vremuri minunate, libere, in care fiecare isi poate gasi linistea facand ce-i place? E pacat sa traim ca intr-o colivie, colivie in care sa stam speriati intr-un colt...
nelia spune:
Accept, ironiile isi au rostul cind sint ori constructive, ori bine plasate. Nu am raportat niciodata pe nimeni la moderator, si nu voi face niciodata... dar de data asta ai mers destul de departe. Nu e numai rautate in ceea ce ai spus, dar te contrazice total in tot ceea ce ai scris de-a lungul timpului. Imi pare rau, nu e deloc constructiv modul acesta de a discuta. La urma urmelor, toata lumea expune principii, in realitate nimeni nu stie exact ce face acasa, nu?
Daca ai intra in locurile pe unde am voluntariat eu si ai vedea situatia reala a tinerilor de aici, a multora dintre ei, foarte multi... nu ai mai fi atit de sigura ca detii adevarul absolut in ceea ce priveste educatia copiilor si ca oricine reuseste in viata. Si chiar si LadyJ in paragraful citat, e putin ironica, dar ea e delicata, nu ridica tonul nici in scris si sint sigura ca nu l-ar ridica nici intr-o discutie. Si LadyJ, proportia este egala intre cei care au ajuns acolo datorita faptului ca parintii i-au distrus pentru ca i-au impins si cei care au ajuns acolo pentru ca acestia si toti cei din jurul lor au fost prea ocupati sau indiferenti fata de soarta lor si s-au bazat pe faptul ca se descurca ei intr-un fel.
Poate ca nu ai vrut, dar eu chiar stau acasa si am grija de copiii mei, si nu de un an sau doi, ci de zece, e ceva atit de rau in asta? Si da, e o fericire deplina... Dar am dreptul sa am framintari? Sa-mi pun intrebari? Sa am si pretentii de educare si cultivare in ceea ce ma priveste in primul rind si nu voi renunta la asta pina voi muri, am tot timpul lucruri noi de invatat. Am si eu locul meu sub soare, cu tot cu colivia mé? Urit, sa stii.
Revin asupra hotaririi, de fapt, nu voi mai scrie niciodata la acest subiect! Am obosit de atitea rigle luate peste degete... sincer!
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nelia Accept, ironiile isi au rostul cind sint ori constructive, ori bine plasate. Nu am raportat niciodata pe nimeni la moderator, si nu voi face niciodata... dar de data asta ai mers destul de departe. Nu e numai rautate in ceea ce ai spus, dar te contrazice total in tot ceea ce ai scris de-a lungul timpului. Imi pare rau, nu e deloc constructiv modul acesta de a discuta. La urma urmelor, toata lumea expune principii, in realitate nimeni nu stie exact ce face acasa, nu? |
Nu a fost absolut, dar absolut nicio urma de ironie. A fost un exemplu foarte serios. Poate un pic extrem (in sensul ca femeile cu 7 copii sunt mai rare in zilele noastre...rare si nimic mai mult)...dar nu eram deloc ironica. Nu inteleg de unde rautatea, de unde 'mersul prea departe'? Adica ti se pare un scenariu de groaza, sau ce?
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nelia Poate ca nu ai vrut, dar eu chiar stau acasa si am grija de copiii mei, si nu de un an sau doi, ci de zece, e ceva atit de rau in asta? Si da, e o fericire deplina... Dar am dreptul sa am framintari? Sa-mi pun intrebari? Sa am si pretentii de educare si cultivare in ceea ce ma priveste in primul rind si nu voi renunta la asta pina voi muri, am tot timpul lucruri noi de invatat. Am si eu locul meu sub soare, cu tot cu colivia mé? Urit, sa stii. |
Exact asta am afirmat si eu, ca e si asta un mod de viata care poate aduce fericire deplina. Insa dupa reactia ta...mai bine ma abtin.
nelia spune:
Te cred pe cuvint! Dar tot sint suparata... Nu e un scenariu de groaza, eu il traiesc si as fi mindra daca fata mea ar alege sa aiba grija ea insasi de copiii ei. E o alegere ca oricare altele, cu care eu sint mai mult decit impacata... E nevoie de mult curaj si vointa sa o faci, la fel cum ai nevoie de curaj si vointa sa mergi pe calea ta, oricare ar fi aceea.
Ironia si rautatea a fost in faptul ca nu intelegi framintarile, nu vezi cum ar putea-o ajuta scoala, educatia si ce rost ar avea toate acestea pentru care ma framint eu, incercind sa o ajut sa inteleaga ca are nevoie si de un pic de munca daca vrea sa termine o scoala cu bine, daca ar alege sa faca asta (7 copii si sa aiba grija de ei). Adica ce nevoie ai de scoala, daca alegi sa fii casnica pentru o perioda de timp, cit faci copii si sint mici. Intelegi? Chiar daca nu intelegi, nu-i nimic...
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU