Ce fel de mame (2) & altele

monicabo spune:

La multi ani tuturor!

Apropo,ca asta a fost punctul de plecare al topicului: s-au inregistrat un val mare de nasteri zilele astea de-au trecut?

Monica cu Andreea Ioana - 11 iulie 2007
Povestea sarcinii si a nasterii


si Ana Maria - 13 noiembrie 2008
Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

blackpanterro spune:

Moama, inca se discuta aici?? Haideti mai fetelor ca de 1 an tot vorbiti aceleasi chestii :)))

Sunt si eu curioasa cu nasterile...ma indoiesc insa ca cineva face cezariene la mai putin de 37 de sapt numai ca vrea mama...

Adriana mami de Isabelle Marie - 3 luni si Aidan Alexander - 5 ani
A ticket to hell has never been funnier

bird70 spune:

La mine la spital sunt 5 neurochirurgi, ma refer la consultants nu juniori. Din astia 5, 2 sunt femei si amandoua sunt foarte bine vazute. Pe una din ele o admir foarte tare. E italianca, e casatorita cu un australian (el e pediatru) si au 2 copii adolescenti. Tipa e genul ala care e pasionata cu gatitul, da petreceri pentru colegi, gateste o gramada pentru toata lumea, e vesela si foarte pasionata de tot ce face, fie ca e o mancare fie ca e meseria ei. Copiii sunt foarte draguti si echilibrati, sotul ei e foarte implicat in tot ce tine de casa. In vacante merg prin tari din lumea a 3-a unde ea opereaza fara bani (ceva gen medici fara frontiere), el trateaza copii, si copii lor ajuta la constructia/organizare de clinici, orfelinate, spitale, etc. Sunt o familie foarte unita si poti sa vezi cat de mult le place sa fie impreuna. Tipa e foarte cu picioarele pe pamant, nu are aere si fite, am vazut-o si aranjata la ocazii dar in majoritatea timpului e in blugi si pantofi comozi. E genul care se implica la maxim cu fiecare pacient si fiecare familie, care sta pe marginea patului, tine de mana pacientul si ii explica ce se intampla. Eu ma uit la ea si vad in primul rand o femeie si o mama extraordinara si apoi medicul pasionat care pune suflet in fiecare pacient. E femeie si mama mai mult decat orice alta femeie pe care o cunosc, pentru ca da un exemplu extraordinar copiilor ei, un exemplu de viata, de dedicatie pentru oameni dar in acelasi timp e o persoana atat de fericita si implicata in treburile casnice. Poate nu face ea curat acasa (nu stiu sigur) dar ea gateste zilnic pentru familie si masa e sfanta acolo.

Ce cred eu, referitor la comentariile ca feministele au ridicat stacheta prea mult . Cred ca unele femei, mai ales cele care au un copil cu care stau acasa si au nevoie de mama ca sa le faca curat si mancare ca sunt 'terminate psihic' de un copil , incearca sa gaseasca vinovati pentru lenea (pardon, procastinarea) si mofturile lor si dau vina pe altcineva pentru incapacitatea lor de a fi fericite. Inteleg perfect ca unele femei doresc sa stea acasa cu copilul, sa nu se implice in sustinerea financiara a familiei sau sa faca munca care sa nu le oboseasca creierasele 'mai simple' si muschii 'mai putin dezvoltati'. E o alegere personala si eu nu vad nimic rau in asta, atat timp cat nu incearca sa dea vina pe altcineva pentru lipsa lor de implinire. Eu sunt fericita cu viata mea, cu faptul ca muncesc, ca am grija de familie (in egala masura cu sotul meu), ca sunt independenta financiar, la nevoie pot sa-mi sustin copiii singura fara probleme (nu la standardul de acum e adevarat), ca am de ales daca muncesc sau nu, cat muncesc, etc. Am ales sa stau acasa cu cea mica aproape 3 ani si am fost fericita sa am aceasta optiune dar am fost la fel de fericita sa ma duc la lucru si sa am optiunea de-a face ce imi doresc. Sunt foarte fericita pentru fetele mele ca au sansa sa aleaga pentru ele, ca se pot realiza si profesional si pe plan personal. Eu cred in valoarea exemplului personal. Parintii mei ne-au avut pe noi cat erau studenti si cand eu am ramas gravida la 19 ani am stiut ca POT sa fac scoala si sa am copilul pentru ca ai mei au facut-o. Am stiut ca poti avea o relatie bazata pe dragoste si respect, in care fiecare e egal si deciziile sunt luate impreuna, pentru ca am vazut asta la parintii mei. Am stiut ca se pot creste copiii, chiar si cei foarte dificili fara sa tipi, sa-i lovesti, sa-i denigrezi verbal, cu multa dragoste, fermitate si respect, pentru ca asa ne-au crescut parintii nostri. Am stiu ca pot sa lucrez si sa fiu o mama si sotie buna, ca pot fi accesibila pentru copiii mei, pentru ca am vazut asta la mama mea. Iar acum ma straduiesc sa dau un exemplu la fel de bun pentru fetele mele si sper eu ca asta va contribui la fericirea si echilibrul lor in viitor. Nu cred in feministe agresive, paroase si extremiste. Nu cred ca barbatii sunt niste porci dar cred ca e in natura umana (mai ales la barbati) sa incerci sa domini ce poate fi dominat, sa controlezi ce poate fi controlat si sa te fofilezi de munca casnica atunci cand exista un alt 'responsabil'.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

Dorothee spune:

La multi ani!

bird70 foarte frumos ai scris, iau notite.

XIO spune:

la noi in Romania mai greu. Si nu doar pt. femei, si pt barbati e destul de greu daca nu ai mijloacele, dar pt. femei este si mai greu.
Din moment ce esti marginalizata doar pt. ca esti femeie in unele specialitati...

***Fur is for petting**


www.adoptiicaini.ro si www.adoptiipisici.ro
www.accesoriisihaine.blogspot.com si http://re-shop.blogspot.com/

XIO spune:

P.S: s-a demonstrat ca barbatii care sunt cu partenerele lor de ceva timp au PMS la fel ca ele.

***Fur is for petting**


www.adoptiicaini.ro si www.adoptiipisici.ro
www.accesoriisihaine.blogspot.com si http://re-shop.blogspot.com/

mianna spune:

xio, n-o mai repeta atata, ca te ia lumea in serios explica-mi si mie ce anume o impiedica pe-o absolventa cu punctaj mare sa aleaga neurochirurgia, si ce bau-bau apare dupa ce obtine specalizarea. si nu, babele din coltu' blocului cu "nu-i de tine, maica" nu-s argumente. cum se manifesta marginalizarea?

XIO spune:

Evident ca iti poti alege ce vrei. Marginalizarea incepe in timpul rezidentiatului, cand baiatul rezident opereaza si fata rezident face foile. Cand baiatul rezident face manevrele si fata rezident face consultul sau scrie folie, pe motiv ca ea n-are forta destula.
Cand am avut stagiile de ortopedie colegul meu a avut intaietate la redus fracturi, pt. ca era baiat si pt. ca eu nu as fi putut sa o fac. Norocul meu ca am facut garzile cu oameni deschisi la minte care m-au lasat si pe mine. Interesant a fost ca acel coleg al meu nu a putut sa mentina tractiunea si dupa primul esec a mai incercat o singura data, timp in care eu am facut zeci. Dar cu toate astea, cand am ajuns de garda cu altcineva am stat pe targa si m-am uitat la barbatii care reduceau pt. ca, evident, eu nu aveam destula forta.

Daca ai norocul unui coordonator ok in timpul rezidentiatului mai ramane problema de dupa rezidentiat.
Pe 2 sectii de ortopedie sunt doar 2 femei ortoped, dintre care una este practic si teoretic inexistenta deoarece nu face absolut nimic. Ramane una singura.
Dupa ce termini rezidentiatul nu vine lumea la o femeie ortoped pt. ca---nu are forta neceara, iar la ortopedie ai nevoie de forta,nu?
Am cunoscut o rezidenta la Politraumatologie, era non stop in spital. Intr-o seara am intrebat-o ce face, daca e iarasi de garda si a spus ca nu, dar trebuie sa stea prin spital pt. ca daca esti femeie trebuie sa lucrezi de 10 ori mai ult decat un barbat ca sa poti sa faci ceva.
Din cauza ideei ca femeia nu poate face chirurgie inca sunt chirurgi care prefera sa nu opereze cu femei, daca au de ales aleg colegi barbati.


Deci in mare, intr-o ramura chirurgicala daca sunt 2 rezidenti, unul barbat si o femeie, femeia va fi pe locul 2 la intrat in sali.

***Fur is for petting**


www.adoptiicaini.ro si www.adoptiipisici.ro
www.accesoriisihaine.blogspot.com si http://re-shop.blogspot.com/

mianna spune:

in mic, am trecut si eu printr-un rezidentiat, si stiu cat conteaza sa-ti vada ceilalti determinarea. oricum, din cate stiu eu, neurochirurgia nu presupune forta fizica.

am cunoscut pe vremuri chirurg barbat despre care colegii lui spuneau ca vazuse sala de operatii pe dinauntru mai rar decat o vazusem eu - si pe vremea aia eram doar studenta. insa niciodata n-am fost redusa la completat foi. nu traim in patriarhat, si imi permit sa spun ca experientele tale sunt doar atat, experientele tale, si nu poti generaliza pe baza lor. de altfel nici nu o faci decat postand aici pe forum, in viata reala ti-ai ales totusi o specializare chirurgicala (felicitari ). dar te rog, nu lasa lumea sa creada ca intr-adevar daca porti fusta n-ai nicio sansa.

in schimb sunt de acord cu altceva - oricat de ciudat suna, in medicina, daca asta alegi, e foarte usor sa stai si sa nu faci nimic, indiferent de specialitate.

Mediajust spune:

La multi ani!

Xio - eu pot sa cred ce spui numai daca respectiva doamna nu-si poate controla momentul in care trebuie sa arate ca le stie pe toate (si pe deasupra ceva), cand are un raspuns (bun, prost) pentru orice in momente cand este nevoie de maxima concentrare si de liniste, cand bate din picior pentru a-si impune punctul de vedere sau care pierde timp incercand sa construiasca argumente ca sa-i sustina aberatia/nestiinta la un public (ne)avizat.

Altfel - treci cand ai timp pe la Bagdasar, sa vezi doamne care fac neurochirurgie, si traumatologie, cu o reputatie de invidiat. La chirurgie medulara erau in vara trecuta cel putin trei rezidente care intrau in sala cot la cot cu barbatii, fara se le mai pipaie cineva bicepsii (poate doar neuronii responsabili cu stapanirea si acumularea - de aici cred ca incepe povestea, de fapt).