Parintii si bunicii - reactii

anaemi spune:

Mie mama, la prima sarcina, la inceput nu mi-a zis nimic. Dar dupa 4 luni s-i spus of-ul intr-un mod foarte urat. A tipat la mine,m-a facut in toate felurile...M-a suparat f tare, si din cauza asta , cred, nu l-am mai simtit pe bebe miscand vreo 3 zile; m-am speriat f tare.
La a doua sarcina, nu a spus nimic, dar nici bine nu cred ca i-a picat dupa fata pe care a facut-o.
Acum la al treilea , i-am dat vestea la telefon, si a inceput sa tipe la mine, ca o sa facem o tarla de copii,ca nu ne gandim deloc la noi, ca o sa stau numai dupa copii , ca ei au numai nevoi. M-am suparat si i-am zis ca atata timp cat ne crestem singuri copiii si nu ne ajuta nimeni cu asta,nici macar sa stea o ora cu ei,si atata timp cat ne descurcam dpdv financiar,nu are nici un drept sa comenteze....Acum nu mai vorbim deloc (si din alte motive).

Asa ca fii tare !

Anamaria & Filip (06.03.2007) & Anastasia (03.08.2008) & (DPN 07.07.2011)

Dragostea [...] toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
Dragostea nu cade niciodata...

Tisina spune:

Eu zic sa ii spui tu tatalui tau, chiar daca poate stie deja de la mama ta. E mai frumos asa, si se va simti si el cat de cat implicat in acest frumos lucru. Cat despre boala de inima, ma indoiesc amarnic ca o veste precum cea ca va deveni bunic ii va afecta sanatatea. In fond este o veste buna.
Cand am ramas eu insarcinata prima data, din tot familionul (parinti, socri, matusi si unchi), tatal meu a fost cel care s-a bucurat cel mai mult. Si mama s-a bucurat, dar mai cu "girja" (adica a inceput imediat sa isi faca griji pentru mine, mai multe ca de obicei).
Felicitari pentru sarcina si sa fie cu noroc!

omibaba spune:

V-am ascultat, i-am spus tatalui meu.
A reactionat mai normal decat mama mea, dar totusi ma asteptam parca l-a mai bine.
Cu greu am trecut hopul asta. Nu mi-a fost usor de loc sa ii spun. Imi batea inima ca nebuna si tot ma gandeam sa ii spun sau nu.
Vineri am fost la gine, ce senzatii tari si acolo. Eu si sotul meu eram muti de fericire ca putem sa il vedem pe bebe in monitor.
A venit mama acasa de la buni, rece, rece ca un ghetar.
Incerc sa ma tin tare, dar cateodata mi-e foarte greu cand ma napadesc emotiile (stiti voi alea de gravide).
Ieri a ajuns acasa, si de cum a ajuns mi-a facut morala (orice in afara de subiectul sensibil).
Cateaodata simt ca nu mai pot. Vom face tot posibilul sa fim intr-un locsor al nostru.
M-am saturat, imi e de ajuns.
Ei ma vad ca pe un copil si eu nu mai pot ingadui acest lucru.
A venit si fratele meu acasa, el s-a bucurat sincer pentru noi. Stiam ca el va fi cel cu sentimentele sincere si din suflet.
De abia asteapta sa fie unchi, iar bebe sa fie baiat.

Numai bine.

Didididi spune:

Citind astfel de postari nu pot decat sa ma bucur ca o am pe mama. S-a bucurat sincer cand am anuntat-o ca sunt insarcinata. Nu mai zic ca m-a si ajutat in primele luni dupa nastere. Iar mama si Bucurestiul nu sunt nici acum compatibili :)
Oricum ma batea la cap de mult sa fac un copil (am nascut la 34 ani), ca si ea ne a avut tarziu si e greu cand imbatranesti, nu poti sa i mai ajuti pe copii :).

Didi si bb Mihail (22.08.2008)

omibaba spune:

Salutare.
Mi-a fost greu sa incep a povesti o farama din viata mea pe un forum public, nu am fost niciodata pentru asa ceva, insa acum chiar simt nevoia sa ma descarc.
Pe scurt, pentru ca m-am casatorit cu "cine nu trebuia" acum trag ponoasele (chiar daca sunt foarte multumita de alegerea facuta in privinta sotului). Acest lucru a produs o reactie in lant, fapt ce a determinat frustrari mamei mele care nu accepta alegerea mea si pe acest motiv incearca sa ma pedepseasca de fiecare data cand are ocazia. Simt un dispret din partea ei pentru mine.
Pana in prezent pedeapsa era psihica, ma tortura psihic pana clacam si ma napadea plansul. Jigniri, cuvinte grele ce mi se par absurde a fi auzite din gura unei mame. Tot timpul vrea sa imi demonstreze ca nu sunt buna de nimic. In loc sa ma tina aproape de ea a facut contrariul, m-a indepartat tot mai mult incat aproape nu mai comunicam normal. Orice tentativa a mea de a ma apropia de ea, sfarsea si sfarseste intr-un episod de groaza.
Ca de exemplu ieri, cand am avut ocazia de a primi si un dos de palma.
Tatal meu desi ma sprijina de fiecare data, pentru ca e capabil sa vada adevarul si suferinta mea, e acuzat ca e de partea mea si nu o sustine pe mama.
In ceea ce priveste mutatul nostru sunt din ce in ce mai hotarata, cu cat mai repede cu atat mai bine.
Nu vreau ca aceste neintelegeri sa aiba efect asupra copilului nostru dorit din toata inima precum nici asupra mea sau a sotului.
I-am spus ca am sa plec din casa asta cat mai repede, si mi-a spus: "pleaca".
Nu mai astept inca odata sa aud aceste cuvinte.

Sper ca intr-un final v-a fi si pentru noi bine.

Toate cele bune.
Doamne ajuta!

anaemi spune:

eu nu as mai sta nici un minut in casa cu ea. Stiu ca va este greu, dar trebuie sa plecati cat mai repede.

Imi pare sincer rau pt voi...stiu cum este ... sotul meu "este un iresponsabil si egoist" , cu toate ca el saracul munceste de luni pana duminica de dimineata pana seara sa ne putem descurca...dar ce...ai cu cine te intelege? Bine ca nu stam cu nimeni.

Iti doresc mult succes si putere !

Anamaria & Filip (06.03.2007) & Anastasia (03.08.2008) & (DPN 07.07.2011)

Dragostea [...] toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
Dragostea nu cade niciodata...

ruscus spune:

draga omibaba,

imi pare rau ca relatia ta cu mama ta s-a deteriorat acum cand ai avea mai mare nevoie de ea, e bine ca ai un loc unde va puteti muta, si ar fi bine sa o faceti cat mai repede, mai ales ca nu mai aveti atatea lucrari de facut la casa.
tu ai nevoie de liniste si pace acum, bucurate ca ai un sot alaturi de tine, cu el iti traiesti viata nu cu mama ta
iti doresc multa liniste si incearca sa te bucuri de sarcina ta pt ca e o perioada minunata
sa auzim de bine

ramiris spune:

Si asta ar trebui s-o ajute pe cea care a cerut sfatul... cum?

lucialu spune:

nici eu nu am inteles. ar trebui sa se bucure pt tine, sa ii para rau ca mama ta nu e si-a ei, sa o incurajeze?

Omibaba, tu intelegi ca acum esti gravi si palma e o porcarie far' de margini oricum? Imi pare rau si sper din suflet sa fii tare si sa reusiti sa va vedeti de vietile voastre sub un alt acoperis. Nu stiu dc se va mai repara ceva, pt ca problema nu e la tine si pt ca o relatie sa mearga e nevoie de doi care sa se strofoace pt ea. Eu cred ca din ceea ce povestesti tu aici, ti-ai facut suficient partea. Acum ai alte prioritati, asa ca pt bine tau si al BBlusului ce sta sa vina, merita sa amani "straduiala" in vederea unei apropieri de mama ta. Si stai linistita ca nu e nimic rusinos in ceea ce spui tu, multi trecem prin lucruri de-astea. Poate ar fi bine sa te inscrii la odisee pe forum, dupa data probabila a nasterii, vei gasi gravidute ca si tine si care trec prin aceleasi stari, iti vor face bine sa discuti lucruri despre sarcina, bebe si altele.

carolinah spune:

Si eu, ca si ceilalti,consider ca trebuie sa pleci urgent din casa parintilor! Acum o palma, cand vei fi in luna a 7-a imbrancit pe scari, sau cum???

Poate aveti posibilitatea sa luati rapid un credit pt achizitionarea/montarea centralei si pana in Anu' Nou sunteti si mutati! Nu merita sa inghiti asa ceva de la nimeni!

Va mutati frumos si va bucurati linistiti de perioada sarcinii si apoi de ceea ce inseamna viata de familie cu copii.