Parintii si bunicii - reactii

Buna ziua!
Sunt un membru nou.

Am nevoie de ajutorul vostru.
Dar, intai va spun putin situatia pentru care solicit ajutor.
Am aproape 27 ani, sotul meu aproape 32 de ani.
Sunt casatorita de 2 ani jumate, locuiesc cu sotul si parintii mei.
Inca din primele luni de casnicie ne-am dorit un bebe, iar acum am si incercat sa avem unul. Testul de sarcina a iesit pozitiv.
Vom fi parinti.
Dupa ce am aflat marea veste mai constient sau mai inconstient am inceput sa devenim putin preocupati de soarta noastra si a bebelului.
Am hotarat sa ii comunic mamei mele vestea.
Zis si facut, dar nu este incantata de nici un fel de veste, spunandu-mi ca nu e momentul, ca nu poate sa ma felicite si chestii din astea care pe mine m-au afectat. Cunoscandu-mi mama, stiam ca asta va fi reactia ei si eram oarecum pregatita.
Tatal meu nu a fost de fata cand am comunicat vestea. Acum nu stiu daca l-a anuntat si pe el sau nu. Mama si-a luat concediu si a plecat pentru o saptamana la buni (mama ei).
Tatal meu e cu noi in fiecare zi, dar nu zice nimic, parca nici nu ar sti de situatie, sau stie dar nu vrea sa discute subiectul.
Dar parca totusi stie, eu asa simt, tinand cont ca sufera de diabet si cu inima il stiu dupa reactii daca il supara ceva (roseste, oboseste etc.)
Nu stiu ce sa fac sa scap de stresul asta. Nu vreau ca sa il afecteze pe bebe.
Sotul meu desi incearca de fiecare data sa ma incurajeze si sa ma sprijine, eu tot nu reusesc sa ma relaxez.

E o nebunie sa sti ca nu ti-e dorit copilul si sa nu fi sprijinit macar cu o vorba buna.
Noi suntem incantati de noul statut si nerabdatori sa il avem in breatele noastre.

Daca aveti vreo idee va rog sa mi-o impartasiti, ca poate mie imi este limitata imaginatia din cauza stresului.


Toate cele bune.
Doamne ajuta.

Darria spune:

Sarcina usoara, sa fiti sanatosi si fericiti impreuna cu puiul vostru.

Nu te lasa afectata de reactia mamei tale, o sa se schimbe dupa ce iese puiul la lumina zilei. Lasa-i calea deschisa spre tine si puiul tau, nu-i reprosa nimic.
Important este puiul tau acum. Bine ca te sprijina sotul. Familia ta este formata acum din puiul mic si sot, restul nu conteaza. Nu trebuie sa multumim pe nimeni si nu ne traim viata cum vor altii, indiferent cine sunt.
Ar fi bine sa-i spui tatalui tau. Poate asteapta sa auda de la tine ca este bunic si nu indirect.

ana_a spune:

Sarcina usoara si un bebelus sanatos!

Uneori parintii au nevoie de putin timp sa se obijnuiasca cu gandul ca vor deveni bunici...

Nu stiu de ce, dar oamenii in varsta sunt mult mai prapastiosi decat noi, cei mai tineri . Eu am avut tot felul de reactii, chiar si de genul "vai, bietul copilas, in ce lume se va naste!" sau "in lumea asta rea nu mai merita sa faci copii!" "ai ales sa aduci pe lume un copil in vremurile astea?" etc... sunt si imbuibati cu tot felul de stiri de la TV si in general vad altfel lucrurile. Practic ei nu sunt tristi ca tu vei avea un copil, ci sunt tristi sau poate speriati de soarta lui... nu stiu daca ma intelegi...Vor control si la varsta lor le este greu sa-l mai aiba.

edit: sa mai zic ca tatal meu era foarte speriat de momentul in care voi naste, ii era frica de durerile mele .

Eu zic sa-i lasi in pace, nu cred ca sunt suparati, doar ca nu stiu cum sa reactioneze. Incearca sa te relaxezi tu si incet incet vor veni si din partea lor reactii pozitive.


blog
proud

---

Clipe de vara 2010: ana-1 si ana-2

CorinaDani spune:

nu te mai stresa degeaba, ca in povestea cu drobul de sare.

mamei tale ii este greu sa accepte ideea ca va deveni bunica. poate este inca tanara si in putere si nu se vede deocamdata in acest rol. tu esti singura la parinti sau mai ai frati/surori ? daca ai, sunt casatoriti, au familie ?

lasa-le timp sa se obisnuiasca cu ideea unui nepotel in casa. probabil isi fac griji si planuri legate de spatiul din locuinta, de amenajarea camerei pentru bebe, de modul in care le va fi afectat programul de zi si de noapte, poate isi fac griji si din punct de vedere financiar, pentru voi sau pentru ei...

sunt parintii tai si teoretic ar trebui sa te iubeasca neconditionat, cu atat mai mult cu cat vei deveni mamica, ar trebui sa se bucure pentru voi si impreuna cu voi...

mai e destul timp pana vei naste, vei vedea pe parcurs cum evolueaza lucrurile. daca se inrautateste situatia, ar trebui sa discuti in principiu cu sotul tau, sa aveti un plan de rezerva, poate veti fi nevoiti sa va mutati in alta parte, la parintii lui sau cu chirie, ca sa puteti sa va vedeti linistiti de viata familiei voastre, fara imixtiuni din partea parintilor tai. sper insa sa nu se intample asa si toata situatia actuala sa se termine cu happy-end...

ai grija de tine, fa-ti analize, mananca sanatos, odihneste-te, acus trec cele 8-9 luni si iti vei tine minunea in brate !

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

anya spune:

Buna,

Cred ca a fost reactia de moment a mamei tale. Poate unde nu se astepta...
Eu m-am chinuit ani de zile sa raman insarcinata si cand a aflat vestea, mama mea a plans (de fericire). La al doi-lea copil - i s-a parut normal. Cand fratele si cumnata mea au anuntat-o ca vor avea un bb - i-a felicitat, cand au anuntat-o ca il vor avea si pe al doilea (pentru buni era al 4-lea nepot) i-a intrebat daca il tin. Evident ca mai tarziu a regretat greseala, dar....in locul cumnatei mele eu as fi fost foarte suparata de reactia ei. Acum nepotica mai are un pic si va face 3 ani si e iubita foarte mult de buni.
Referitor la tatal tau, de ce astepti sa ii spuna altcineva? Pandeste un moment relaxat si spune-i. Chiar daca mama ta i-a spus ceva, poate vrea omul sa-i spui tu.
Din cate inteleg voi locuiti impreuna. S-ar putea sa se mai gandeasca ca le va fi greu cu un nou nascut in casa. Daca de aici apar reticentele si le vezi ca se agraveaza, va trebui sa va separati cu locuita.

Pana atunci fii egoista. Ai grija de tine si implicit de puiul tau. Sarcina usoara!

oana_lex82 spune:

Draga Omibaba..unele mame asa reactioneaza , cam asa sceptica era si mama...acum am bb de 6 luni..am 28 de ani..cred ca dupa mama trebuia sa-l fac la 50 de ani si atunci era devreme..Acum mama e topita dupa Iustin(asa-l cheama pe bb)..cand ii amintesc de reactia ei de la inceput de sarcina zice si ea ca nu stie ce a gandit..credea ca o sa-mi fie mie ff greu, eu fiind o fire independenta si ff activa si nu ma vedea stand toata ziua dupa copil..si uite ca de nevoie stau...am o frumusete de baiat...Nu te mai gandi la reactia mamei tale..Va fi topita dupa nepotel/nepotica! Sa va traiasca si sa fie sanatos!!!!

carolinah spune:

Asa a fost si mama la aflarea vestii ca vom avea fetita nr 2. Ea m-a ajutat si la cresterea fetitei nr 1 si cand a aflat de fetita nr 2 a fost coplesita, crezand ca i-o pun in brate si pe asta.

Am plans, m-am stresat, am vrut sa-mi iau bona si sa o trimit pe ea acasa, insa a fost OK, ne-a ajutat si tata care ne ajuta si acum, de altfel. Ea a plecat acasa intre timp, cu noi mai sta numai tata si e mai bine asa.

Le adora insa pe amandoua, si fetele o iubesc.

omibaba spune:

Fetelor multumesc pentru cuvintele de sprijin si imbarbatare.
M-ati primit foarte repede si cu caldura in randul vostru, lucru care ma bucura.

In fiecare comentariu am intalnit o vorba buna si o incurajare, ceea ce si aveam nevoie acum in clipele astea putin mai ciudate.
Inca mi-e greu mie sa ma acomodez cu gandul ca sunt viitoare mamica, la fel si taticul (sotul meu).
Din start nu m-am asteptat ca mama sa ma felicite sau sa se bucure din prima reactie, pentru ca ea e o persoana foarte rationala si le calculeaza pe toate, e calculatorul nostru. Eu sunt mai spontana de fel, nu cu capul in nori, dar imi place sa nu calculez de fiecare data rezultatul, ca altfel in fata fiecarei dorinte sau vis as afla un zid mare si gros pe care odata vazut nu l-as mai trece usor. Si de obicei nu cedez cu una cu doua, ma consider o luptatoare.
Poate ca are nevoie de ceva acomodare, la fel ca noi de altfel, dar mi-ar fi placut sa ma indrume, sa ma sfatuiasca, sa-mi zica ceva ce poate eu nu stiu inca, nu sa se duca in concediu.
E ca si cum s-ar duce sa uite, sau se asteapta ca a fost doar un vis, iar la intoarcere va fi totul ca inainte.
Iar referitor la tatal meu, da ar fi bine sa ii spun eu in direct si nu in reluare, dar cand ma pregatesc mi se inmoaie picioarele.
Ma gandesc sa ii spun vineri, pe atunci am programare la gine, iar daca ma intreaba unde mergem o sa ii spun ca vrem sa vedem daca va fi sau nu bunic. E primul control al meu de cand cu vestea cea mare.
Am niste emotii....
Sunt bucuroasa si ma consolez cu gandul ca macar sotul meu e bucuros si multumit de realizare, desi are si el temeri si sentimente noi. Oricum noi impreuna am decis sa avem un bebe.

Sper sa fie bine intr-un final.
Multumesc inca o data pentru ajutorul vostru. Cuvintele voastre m-au ajutat putin sa mai limpezesc gandurile mele.

Numai bine.

ruscus spune:

felicitari pt sarcina

si au am patit la fel, la primul copil parintii mei au plans de necaz(nu eram castariti), la al doilea nu au zis nimic dar am citit pe fata lor dezaprobarea
chiar am facut o gluma cu sotul meu ca la primul au plans la al doilea nu au zis nimpc poate ca la al treilea o sa se bucure pt noi
pe al trilea l-am facut la mii de km distanta si tot imi era greu sa le dau marea veste, si cand le-am spus catre 4 luni mama m-am intrebat de ce nu le-am spus mai repede, oare....?
nu stiu care au fost reactia lor la al treilea dar cred ca nu le-a cazut bine, dar pe primii doi copii i-au iubit foarte mult de la inceput, pe al treile nu l-au vazut inca

asa ca nu te mai stresa, poate mama ta are nevoie de timp sa digereza vestea, si ar fi mai bine sa ii spui tu tatalui tau vestea, chiar daca banuiesti ca stie
sarcina usoara si numai bine

Mickyyy spune:

Mie mama mi-a zis cat se poate de clar sa renunt la el , ce-i drept, era al treilea, si cu toate ca pana atunci nu se implicase aproape deloc in cresterea celorlalti, n-a facut altceva decat sa-mi planga de mila si sa ma convinga ce greseala fac daca il pastrez! Ma suna saptamanal sa vada daca nu cumva m-am razgandit, si sa-mi mai insire o serie de motive pentru care n-ar trebui sa-l mai am "si pe ala"!
Nu zic ca si barbata-meu gandea cam la fel, singura care mi-a fost alaturi in momentele de inceput a fost soacra .

Ca acum sunt toti topiti dupa cea mica, e o alta poveste, dar stiu cat e de dureros sa nu poti impartasi bucuria de-a fi mama cu cei dragi!
Sotul iti este alaturi, si asta e cel mai important. In timp, se va schimba si atitudinea parintilor, pentru ca in mod normal orice parinte doreste binele copilului lui; si daca va va vedea pe voi fericiti si bucurosi, cu siguranta nu vor ramane nepasatori!

nelia spune:

Omibaba, dar voi lucrati amindoi? Impartiti cheltuielile casei daca locuiti impreuna? Sigur ca asta nu e o scuza pentru reactia mamei tale, dar incerc sa inteleg de ce o mama nu s-ar bucura a fata ei, la virsta de a deveni ea insasi mama, va avea un copil...

Nu stiu care este relatia voastra, dar ca sa poti intelege ce se intimpla cred ca ar trebui sa discutati. Poate ca daca o vei intelege mai bine, ai putea sa o accepti asa cum este, sa treci peste faptul ca nu se poate bucura de venirea unui copil 'in batatura' si sa te va bucurati voi tinerii de faptul ca veti deveni parinti. Iar bunicii vor avea timp sa nu mai poata de dragul nepotului sau nepoatei dupa ce se va naste, nu are cum sa fie altfel...

Ai spus ca tatal tau este bolnav, ca locuti impreuna, ca ea este creierul familiei, ea face calculul... poate ca are prea mult de dus si e prea coplesita. Poate ca nu e decit un transfer a maternitatii ei asupra situatiei prezente (daca era tot coplesita de problemele de zi cu zi si copilul, adica tu, a venit intr-un moment greu, iar acum este din nou unul asemenator)... Daca nu e nimic din toate acestea, poate pur si simplu a fost un soc pentru ea ca va deveni bunica, adica a fost pusa brusc in fata faptului ca imbatrineste si ea ca toti parintii... era obisnuita sa fie mama, nu bunica.

Un motiv trebuie sa existe si eu cred ca tu il stii deja, numai discutind si intelegindu-va una pe alta veti reusi sa va bucurati impreuna de minunea mica ce va veni in viata voastra ca parinti si a lor ca bunici. Sarcina usoara si un bebe sanatos!

Ruscus, felicitari!!! Sarcina usoara si un bebe sanatos si la fel de frumos ca primii doi iti doresc!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU