12 ani- prima tigare

Adela99 spune:

ba io nu l-as duce la psiholog! ;) faptu' ca discuta, ca vine cu argumente imi da o shansa sa dezbatem problema si pe fatza si pe dos. si ii mai si dezvolta talentu' de "dezbatator"

nelia spune:

Adela, si daca argumentele lui te lasa fara argumente?

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Adela99 spune:

atunci inseamna ca are dreptate :)
sigur ca la un moment se epuizeaza argumentele si de o parte si de alta, da' iese mai informat din discutie; parerea mea e ca el chiar vrea contraargumente iar uneori vrea doar sa aiba dreptate, sa te lase fara replica. am avut nshpe discutii si m-am ingrijorat cand venea cu cate o teorie ca sa constat ca el defapt nici nu credea in ce argumenta ci se juca de-a advocatu' diavolului, care e chiar un joc placut :)

nelia spune:

Bine, acum cu tine eu as argumenta si contrargumenta ca intr-un joc placut, depinde si de mama, nu? Numai ca esti cam raruta la vedere.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Rufus spune:

Pai, n-auzi? Il lasi sa fumeze acasa si ii dai tigari, ca sa nu culeaga chistoace de pe jos. Ioana a avut un prieten (de aproape 16 ani, ca sa nu zic ca are 15)) care fumeaza peste un pachet pe zi. Miroase ca un sconcs, de cate ori venea la noi ma faceam nevazut, sa nu ma intrebe de vorba. Tot timpul m-am intrebat de unde are ala cel putin 10 lei pe zi doar pentru tigari. Ca daca iesea cu fica-mea la un suc, platea ea, ca el cica n-are bani.
Deci...

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009

kariguld spune:

nelia, sa-ti spun ce am facut eu. fiim'io inca n-a pus tigara in gura, da a facut alta in vara, a baut bere si s-a imbatat. am mai povestit in primele pagini.
era in parc si cand mi-a telefonat ca-i este rau, nu mi-a spus motivul nici eu n-am scos foaia cu interogatorii, dar am banuit ca ceva a facut el. asa ca am plecat in parc, pe drum mi-am facut tot felul de scenarii (nu apocaliptice) am respirat adanc de cateva ori....

ne-am intors acasa impreuna, pe drum am vb despre cu totul alte lucruri, desi imi cam venea sa-i zic ceva. acasa l-am dadacit, i-am dat ceva mancare, l-am pus in pat si a adormit pana la urma. cand s-a trezit, singur a deschis discutia.

pana atunci de nenumarate ori am discutat despre tigari, alcool, relatii cu fetele, droguri, prieteni. desigur ca i-am spus ca s-a lasat influentat de amicii lui sa bea bere. nu era o problema daca lua o gura, doua, dar el a baut o sticla de jumate 500gr intr-un timp scurt. stii ce mi-a spus? "am vrut doar sa gust putin, dar tot pierdeam la joc si regula era sa iau inca o gura si inca una.....si da, in timp ce luam cate o gura eram constient ca nu fac bine; iar cand a inceput sa mi se faca rau mi-am dat seama ce fraier sunt."

intotdeauna in discutiile noastre am vb despre partile pozitive si cele negative ale faptelor si alegerilor pe care le va face. despre consecintele bune sau rele care urmeaza dupa. nu am spus cred niciodata explicit :'in casa asta nu se fumeaza, nu se....nu cutare...." dar am lasat de inteles ca vom fi fermi si nu vom accepta ca sa fumeze sau sa consume alcool. sotul i-a spus ca orice copil va proba la un momendat in copilaria lui tigara si noi suntem constienti ca asta se poate sa faca si el. si vream, daca o va face, sa stie ca poate veni sa ne spuna, nu-i vom lua capul jos.

amandoi copii mei au incredere in noi, pana acuma ne-au spus tot. ceeea ce vad la alti prieteni vin si ne spun :"cutare face asa si pe dincolo, sau a spus asta" si dezbatem subiectul. nu condam pe acel copil in fata lor. cred ca discutiile sincere si deschise ii ajuta pe copii in formarea lor. le spun cateodata ca randuiala de sus, de la dumnezeu, e lasata ca [] copii sa creasca impreuna cu parintii pana la o varsta destul de mare. sunt destui ani pe care ei ii petrec in casa parinteasca impreuna cu parintii, ani in care invata si se formeaza. mai cred ca puterea exemplului personal este mai valabila decat un milion de vorbe fluturate cu pompa.
eu am crescut intr-o astfel de familie, parintii mei au fost exemple foarte bune penrtu noi, nu spuneau sau ne pretindeau noua copiilor sa facem ce ei nu faceau. ai mei n-au fumat niciodata, si nici nu au tolerat in casa lor ca prietenii sa fumeze.

daca cel de sus vroia altfel, ii azvarlea pe copii intre copaci si se cresteau singuri cumva. bine ca nu-i asa, ca era haos in lumea asta. copii stau langa noi destul de multi ani, pana se pot descurca singuri, chiar daca pe la 12, 13 ani multi dintre ei cred ca sunt suficienti de maturi sa faca una sau alta. sau parintii cred, despre ai lor copii ca sunt destul de maturi si le permit diverse.

chiar daca la noi in casa e mai mult democratie, totusi nu suntem chiar permisivi. e normal copii sa probeze, sa incerce diverse, face parte din procesul de formare. noi parintii trebuie sa veghem ca acea probare sa nu se transforme in obicei.

mai spunei Nelia, cum controlam (poate ca nu asa te-ai exprimat) ce fac copii in afara casei, ce scriu pe net. tine tot de parinti, de relatiile dintre ei si copii. daca parintele are interes pentru ocupatiile extra-casa ale copilului va stii cu siguranta ce face.

cred ca acei copii care scriu pe net, sunt copii lasati cumva de capul lor de parinti. adika parintii nu se intereseaza prea mult de ceea ce fac. iar copilul va cauta relatii de prietenie (e in natura unama sa avem relatii) cu cei care sunt dispusi sa le ofere atentie.

continui maine, ca deja scriu de trei ore la mesajul asta.

---

Bazar general pe DC

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David


_M-am nascut pentru succes!

nelia spune:

Kariguld, imi place ce scrii... cam asa vad si ma vad si eu in relatia cu copiii. Adica asa sintem acum, dar sint mici, si Agata vine si-mi mai spune de una, de alta, si fetitele ei cu care se joaca... eu nu-i spun nimic, dar intreb, dar tu de crezi ca... Democratie, nu e casa mea, e si a lor, nu sint regulile mele, sint ale noastre, sint facute ca sa ne fie bine la toti si daca tot le-am facut, hai sa le si respectam. Mai gresim, e in regula, dar reparam greselile si, mai ales, spunem adevarul.

Asta cred ca e o cale buna, nu poti sa dai prea mult gres, nici sa fii tartor, dar nici sa fumezi cot la cot cu el. Si da, cred ca modelul trebuie sa fim noi si mie mi se pare tare greu acest lucru. Noi nu fumam, nu bem (adica bem si noi un pahar ca omu'), nu avem vicii... dar tot nu sintem in regula. Pentru ca daca ma iau la bani marunti, fac o lista luuungaaa unde spun ce trebuie facut si eu fac pe dos. Chiar daca sint lucruri minore, tot nu-mi dau pace. Si inca sint mici, inca nu observa chiar tot... Uite, de exemplu, acum, abia am asteptat sa adoarma de prinz si sa-mi iau salata de fasole si sa vin sa o maninc aici, cu tine...

Ma gindesc ca daca toti adultii deveniti parinti s-ar lua asa, macar din cind in cind la bani marunti, inca de cind e mic de tot copilul si s-ar gindi ce mesaj transmite copilului prin ce face, ce spune, la ce se uita, ce asculta, cum se poarta cu oamenii din jurul sau, cu sotia sau cu sotul, cu parintii etc., eu cred ca nu am avea vieti mult mai linistite.

Sint mici, dar cresc si o fac repede, aproape fara sa ne dam seama... si tot ce gresim ca oameni, dar si ca parinti, in relatiile noastre si in relatiile cu ei, lasa portite pe care, atunci cind va veni momentul, copilul 'scapa' si ne miram de ce...

Sincera sa fiu, mie asta mi s-a parut si mi se pare cel mai greu de cind sint parinte!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

ioanadara spune:

Kariguld, toti cei ce ne-am declarat " impotriva" exact asta am accentuat, ceea ce tu spui aici: "am lasat de inteles ca vom fi fermi si nu vom accepta ca sa fumeze sau sa consume alcool" .Adica, nu respingem posibilitatea de a se intampla, nici nu il amenintam sau mai stiu eu ce minuni, doar toti suntem parinti, nu monstrii. Insa, in nici un caz nu este normal sa propagi idei de genul celor propagate aici in primele pagini.Un exemplu:
"si l-as ruga frumos ca, daca mai vrea sa incerce vreodata (tigara la 12 ani) , sa o faca acasa.
Mai bine acasa decat la coltul strazii si in pericol sa capete cine stie ce porcarie de pe la vreun traficant."

In urma acestui rationament, tu acum ar trebui sa-ti umplii dulapurile cu sticle de 500 gr ..


Este de fapt mult mai usor sa cumpere tigari si sa le aiba acasa adolescentul cand vrea si mama sa-si imagineze ca e cool decat sa recunoasca faptul ca undeva a fost lasata o bresa si sa porneasca la drum pentru recuperarea a ceea ce s-a pierdut, drum ce duce probabil la o anumita tensiune cu adolescentul in casa.Daca esti de acord, totul e OK pe cand daca incepi lupta impotriva ideii si a problemelor ce au generat fumatul ocazional , o, e mult mai greu si trebuie multa rabdare si forta.

ladyJ spune:

Absolut.
Nu stiu cine a spus asa ceva aici la subiect, insa este o abordare gresita. pana la urma, intervenim si in cazul adultilor care fac prostii(si sunt destui), cum sa stam relaxati cand e vorba de copii? Nu se poate.

Tot ce incercam eu sa transmit este, spus asa scut: in cazuri din astea de forta majora, atitudinea razboinica si sfidatoare este neproductiva.

´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´

ankalaura spune:

Am citit pana aici, insa nu am gasit un raspuns care sa mi se para ca mi s-ar potrivi si mie... Nici nu vreau sa ma gandesc ca va veni momentul ala, intr-o zi, probabil - am noroc, a mea are abia 7 ani si ceva....

Cu fumatul la 7 ani sau la 10, hai sa fim seriosi, aia e o prosteala, si eu am facut-o, desi mi-a fost rusine de mine, iar ai mei sunt si au fost toata viata lor nefumatori. Ceea ce nu l-a impiedicat pe frate-miu sa fumeze ca turcu' de pe la 16 ani si sa se lase complet, dintr-o data, la 36 (deh, moda veche, noi eram generatia aia "de pe vremuri", cand fetele erau majoritatea virgine pana la cel putin 17-18 ani si in liceu, intr-a 11-a, fumau maxim 2-3 intr-o clasa...) Eu m-am tot prostit de prin a 11-a - ca nu pot sa iau in serios prosteala dintr-a 6-a de care, oricum mama a aflat, dar nu mai stiu ce masuri a luat...
Am fumat dar nu am fost o fumatoare inraita. M-am lasat, ca tot omul, de vreo 3 ori. Abia a 3-a oara definitiv (zic eu acuma...).

Anyway, prosteala sau nu - si ca sa raspund la o intrebare de mai devreme - te simti ca naiba.
E imposibil sa stai in fum gros, copil fiind, fum sa il tai cu cutitul (sau ma rog, sa iasa pe gaura cheii) si sa fii altfel decat lesinat pe jos, acoperit de transpiratie rece, si eventual cu niste ameteli de sa iti vina sa te intinzi pe jos, asta daca nu te-a apucat lesinatul si vomitatul mai devreme. Cine zice altfel, dati-mi voie sa cred ca nu este chiar 100% acurat.

Daca pufai la prosteala o tigara in sufragerie, da, nu ametesti.
De regula, un copil fumeaza pentru ca e curios, dar trage in piept pentru ca asa a auzit el ca se face si vrea sa execute procedura in mod corect.
Nu pot sa cred ca ii si PLACE, cuiva, la 12 ani, imbecilitatea aia de fum care te ineaca.

Ca te ineaca, nu e ca si cum respiri Christian Dior, ci inhalezi o pucioasa infecta care iti taie respiratia, si daca ai noroc sa intre si "pe langa", mai si vomiti.

Din nou, dati-mi voie sa cred ca cine zice altfel, cam infloreste.

Ce naiba o sa fac eu daca fie-mea va veni mirosind a tutun la 12 ani, zau daca stiu! Sper ca ma voi abtine de a a spune vreun cuvant, ORICE cuvant, si sa ma duc sa fac EU un dus rece, sa beau un pahar cu apa, orice, ca sa imi iau putin timp, sa nu reactionez aiurea. Sper sa aflu un raspuns suficient de bun in urmatorii 3-4 ani.

Si mai stiu un lucru - pe mine ma plictiseau teoriile, si sunt convinsa ca si teoriile perorate de mine ar plictisi-o pe fie-mea, discursuri cu sanatatea, tenul, vrajeli... te doare in cot de ten la 12 ani (plus ca nu mi-e clara treaba cu tenul, eu am un ten foarte in regula si am fumat naibii aproape 20 de ani!). La fel cum pe doctorii aia care fumeaza ii doare in cot de discursul cu cancerul, si deh, posibil ca ei sa fi vazut pe viu, si nu ppe youtube, cum arata asta...

Daca un (pre)adolescent detesta ceva, alea cred ca sunt discursurile parintilor. Daca ii esti prieten, tu, parinte, n-ai nevoie de discurs, stie deja, si te crede dintr-o privire, nici nu mai ai nevoie de cuvinte.