12 ani- prima tigare

bird70 spune:

Asta e valabil in tarile civilizate, mai putin in Romania. In Australia intradevar saracii fumeaza, foarte rar intalnesti pe cineva care are un job peste medie si care sa fumeze. Doar daca nu sunt veniti din tari ca Romania si fumau inainte sa ajunga aici. In felul asta a disparut cumva elementul cool pentru copiii din patura de mijloc. Si fiica-mea (15,5 ani)cand am intrebat-o ce parere are de fumat si daca ar fuma mi-a zis: da ce sunt eu, un bum (saracan, persoana ce sta pe social)? Asta pe langa faptul ca aici copiii in general isi castiga banii de buzunar si tigarile sunt foarte scumpe, care copil lucreaza 3-4 ore la intors hamburgeri ca sa cumpere tigari? Nici un copil care este suficient de constincios sa mearga la lucru de 2-3 ori pe saptamana si sa pastreze jobul nu va cheltui banii in felul asta.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

ioanadara spune:

Da Bird asa e dar l-am luat cu copy-paste si statisticile sunt in general afara facute.
Dar am vrut sa accentuez urmatoarele puncte.

ladyJ spune:

Nelia, pornim de la adevarul ca nu orice persoana care incepe sa fumeze devine fumator. Corect?
Sa ne intrebam, de ce incepe un adolescent sa fumeze?
-ca sa fie ca ceilalti(apartenenta la grup)
-ca sa experimenteze, sa vada cum e
-pentru a se simti interesanti, pentru ca vor sa-i ´´dea pe spate´´ pe altii
-pentru ca NU isi dau seama de riscurile la care se supun sau dependenta
-pentru ca vor sa fie si ei ´´mari´´, iar daca parintii fumeaza, fumeaza si ei.
-ca sa se revolte sau pur si simplu sa faca ceva ´´ínterzis´´

Ce este foarte important de spus este ca intreaga relatie cu parintele este extrem de importanta(deci de dinainte de a se apuca copilul de pufait) si pe baza acestei relatii,increderi,autenticitati, va veni si reactia´´dupa fumat´´.

Deci ca sa vorbim de reactia de dupa fumat, e important sa avem in vedere relatia dinainte dintre parinte si copil.
Si in general, in relatiile bazate pe incredere,faptul ca copilul a incercat o tigara nu va zguduii din temelii relatia parinte-copil,iar discutiile calme, logice si pertinente de ´´dupa´´ aproape ca pot garanta reusita,deci renuntarea.
Ceva de genul : ´´ok, ti-ai facut damblaua, hai sa redevenim seriosi´´

Sigur ca parintele este dator sa cunoasca anturajul copilului. Sigur ca daca copilul tau intra intr-un anturaj nepotrivit, exista undeva o problema la care trebuie sa se lucreze. Sigur ca, pana la urma, si in cele mai slefuite anturaje pot exista trend uri ne-sanatoase.
De aceia insistam pe relatia buna parinte-copil inca din momentul cand acesta e bebe mic, pentru a se forma acolo puntea aceia de incredere care poate infrana multe apucaturi din astea. Nu le garanteaza, dar cu siguranta nici nu le declanseaza.

Si in final, ... as reactiona diferit daca copilul meu de 12 ani a fumat: daca a venit el sa-mi spuna e una, daca am aflat eu e alta.
Oricum, in ambele cazuri am discuta despre motivele care l-au impins la asta.Ca sa stim de unde sa apucam problema.

nelia spune:

LadyJ, uitam mereu ca vorbim despre copii de 12 ani si nu despre adolescenti. Mie mi se pare o mica mare diferenta. Vedem ce facem si cu adolescentii, dar hai intii sa incepem cu cei de virsta initiatoarei subiectului.

Eu cred ca un copil dupa 8-9 ani asa incepe sa observe ce se intimpla in jur si, intr-o forma mai directa sau nu, incearca sa confirme sau sa infirme pe linga adultii din jurul lui ceea ce vede si ce aude in anturajul lui de copii. Eu cred ca de acolo trebuie pornit, cind copilul nostru de 7-9 ani incepe sa puna intrebari. Cel putin eu acolo sint...

In mare, sint de acord cu tine si cu relatia anterioara dintre parinti si copii, construita inca din primele zile de convietuire, si cu motivele pentru care un tinar ar putea sa fumeze...

Sa zicem ca am reactionat calm, am aflat motivele pentru care vrea sa fumeze, a incercat... dar a fi serios pentru el nu seamana cu ce e a fi serios pentru mine.

Accept spunea ca un copil de 12 ani este suficient de bine construit ca sa poata hotari in cunostinta de cauza si ca un parinte care nu vede asta, nu-l respecta...

Baiatul din situatia expusa de mine (stiu, se refera la sex, dar de fapt eu am luat situatia respectiva pentru ca este o alta 'libertate' pe care un tinar de 12 ani si-o poate cere si e caz real, din presa, baiat de familie aparent normala - si zburda liberi pe net de cind incep sa citeasca, asa cum am ajuns eu pe forumuri pe care scriu pre-adolescenti, asa ajung si ei, nu trebuie decit sa spui ca esti mai mare decit esti de fapt) este tot unul de 12 ani si daca stai si discuti un pic cu generatia de 12 ani de astazi, iti dai seama ca nu e chiar atit de simplu, ca este o generatie mult mai deschisa spre orice, si bun si rau, decit am fost noi, cele trei generatii dinaintea lor si ca si abordarea problemelor lor trebuie facuta altfel.

Deci, eu intreb, daca ai aflat motivele, sa zicem ca si relatia intre voi este in regula, ai aflat de la cineva, nu ti-a spus el ceea ce din start pune un pic un semn de intrebare asupra increderii reciproce care exista intre voi, dar sa zicem ca trecem si peste asta... se discuta, se pare ca totul e inteles, numai ca il vezi tu de data asta sau afli... Asa cum i s-a intimplat unei mamici de aici.

Din nou calm, din nou ii explici, din nou ajungeti la 'gata, iti ajunge, ai incercat, acum hai sa fim seriosi'... si el iti raspunde, precum Accept sau baiatul din povestea mea, ca el a ales in cunostinta de cauza, stie exact riscurile, dar se considera destul de serios, isi vede de scoala si altea alea, dar la fumat nu renunta, pentru ca ii place, il valorizeaza, se simte bine in anturaj, printre prieteni, pentru ca tigara ii da o importanta pe care alte lucruri nu i le da... Sint cuvintele reale ale unui pre-adolescent, nu le inventez.

Ce faci tu in acel moment, ca parinte, cum procedezi? Cum sa procedeze Isabela si cealalta mama care a scris dupa ea, imi cer scuze, am uitat numele. Ii acorzi libertate copilului, acceptind ca da, la virsta asta este destul de matur, format, cu putere de discernamint in care sa ia o hotarire ca aceea de a fuma sau ii interzici? Cu blindete, dar ferm. Si daca ii interzici, ce se intimpla cu copilul, cu dorinta lui? Si daca i-ai interzis si copilul accepta, pentru ca este autoritatea adultului-parinte in joc, si totusi nu se poate abtine si fumeaza in continuare pe ascuns... ce facem?

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

ladyJ spune:

Acum sa-ti zic despre mine.

Am pufait prima tigara la 12- 13 ani. De curiozitate, impreuna cu buna mea prietena.
Mama, ce tari mai eram noi Ne-am laudat la toata scoala ca am fumat

Tata fuma, dar rar il vedeam cu tigara in mana. Tatal prietenei mele fuma si el. Asa am avut de la cine fura tigari
Aventura a durat cam 2 saptamani, pufaiam cam cate o tigara la doua zile.
Nici nu ne trecea prin cap ca am putea fi prinse, noi nu fumam pe ascuns, noi cica...fumam asa, de parca era cel mai natural lucru din lume. De aceia, dupa tigara pufaita nici nu faceam efortul sa mestecam guma, sa diluam mirosul.

Intr-o seara, la masa, zice tatal meu catre mama:´´ M, am observat ca mi se imputineaza tigarile, te-ai apucat de fumat?´´
OUPS!
Mama ´´pai daca m-as fi apucat ti-as fi spus ca iti iau din tigari, sunt ale tale, cum as putea sa ti le iau pe ascuns?In plus, stii ca n-am fumat niciodata, vreau sa imi pastrez tenul frumos,nu vreau sa arat ca si S, cu pielea obosita´´(S fuma, n-avea ea tenul de nota 10 dar era si cu vreo 20 de ani mai mare decat mama)

Au mai schimbat ei asa niste replici, cu muulte apropouri si apoi s-a schimbat subiectul. Sigur, nu inainte ca tatal meu sa-i laude tenul mamei mele.

Ideea e ca ai mei au jucat un mare teatru, stiau doar ca eu sunt cea care a atentat la tigari.Si m-au ´´lovit´´ din doua parti, una- ca mi se facuse rusine de ´´furt´´ si a doua, ca eu chiar eram cocheta, tineam la tenul meu si eram mandra ca nu aveam cosuri ca majoritatea colegelor mele.

Eh, atunci m-am lasat.
Mi-a povestit mama multi ani mai tarziu ca abia se tineau sa nu rada vazandu-mi moaca vinovata in acea seara

Asa s-au gandit ai mei atunci, la mine a functionat.

ladyJ spune:

Nelia, in situatia asta expusa de tine cu rosu mai sus...mi-as trimite copilul la psiholog daca eu personal n-as reusi sa-i dau de cap. Cand un copil iti rapsiunde in aceasta forma, e clar ca exista o mare problema care problema e demult(ce ziceam eu cu relatia de ´´dinainte´´?).

Cu cat problema e mai veche cu atat e mai greu de rezolvat. Greu dar nu imposibil..Oricum, greu scenariu ai ales si tu.

maru spune:

nu aveti idee cati doctori fumeaza...

nelia spune:

Era cu rosu din greseala, ca uitasem un slash...

Nu l-am ales, exista, cazul expus este real, vorbele tinarului cu tigara la fel, spuse pe un ton normal, nu sfidator... trebuie sa hotarasti daca il crezi si ii dai libertatea pe care o cere si vezi ca sint parinti si aici la subiect care sint de acord ca un copil de 12 ani are drept de a hotari daca fumeaza sau nu... sau il bagi sub protectie, chiar daca asta inseamna sa-i mai tai din drepturi, considerindu-l fara suficient discernamint pentru a lua hotariri de genul acesta. Si chiar daca nu se intimpla nimic, stiu sigur ca sint tineri de 12-13 ani care nu se opresc dupa un dialog al parintilor ca cel descris de tine, asa cum te-ai oprit tu, ci continua sa fumeze pe ascuns...

Dar de ce ai trimite un copil normal, dezvoltat, destept (chiar foarte destept, a scos toate punctele din cartea drepturilor omului care il priveau si il privau de drepturi - de aia intrebam care e realitatea celor 12-13 ani astazi?) la psiholog? Pe ce motiv? Pentru ca fumeaza? Pai, nu sint pina si la acest subiect parinti care considera ca a fuma o tigara, doua, noua la 12-13 ani e normal si intra in sfera incercarilor, experimentarilor? Nu un adult le pune totusi tigati la dispozitie, intr-un fel, ca doar ei nu le pot cumpara...

Uite, eu de lipsa noastra de atitudine vorbeam, parintii tai au avut una, nu s-au facut ca ploua, nu s-au facut ca ninge, te-au atins acolo unde stiau ca te doare si tu ai inteles. Da, pentru ca exista o relatie anterioara.

Dar eu tocmai pentru asta imi bat tastele aici, pentru ca sint situatii unde relatia anterioara are bube, indiferent daca vin de la prea multa incredere acordata sau prea putina, faptul este consumat, copilul fumeaza... ce sanse sint ca relatia sa se repare, ca mama si copilul, tatal si copilul sa mai poata face ceva ca sa intre normal in adolescenta, care si asa va fi cu scintei?

Eu cred ca acolo, la 12-13 ani sau chiar un pic mai devreme, inca se mai poate face ceva si acolo trebuie sensibilizati atit parintii, cit si copiii. Faptul ca dai din umeri si spui ah, e copil, incearca si el, ii trece... si la urma urmelor nu e chiar atit de periculos un pufait de tigara ca si eu am facut-o sau, de partea cealalta, fara sa ai dreptate si nici dreptul incepi sa umilesti copilul, sa-l pedepsesti, sa-l bati pentru ca te-a facut de rusine, cind multe lucruri nu au fost facute pina acolo, nu pot decit duce si mai mult in prapastie relatia dintre parinti si copii si, din pacate, poate chiar inrautati situatia tinarului, nevoit de a face pe ascuns sau pe fata lucruri pe care poate nu le-ar face daca nu ar trebui sa se revolte pina intr-acolo (in mare masura, pe buna dreptate!).

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

ladyJ spune:

Nelia, nu am ce sa raspund concret daca imi dai de aleas intre cele doua variante: il intelegem pe copilul care spune asta sau ii taiem din libertate, il controlam mai abitir sau varsam asupra lui autoritate de inchisoare.

Nici una din variante nu e OK si revin la ce am spus mai devreme: ne punem intrebarea gresit, importanta este TOATA relatia copilului cu parintele, din totdeauna!

Daca fiul meu de 12 ani, inteligent,destept,istet, bla bla, vine si imi spune ce spune acest copil din exemplul tau, da, il duc la psiholog! Si merg si eu la psiholog alaturi de el, e clar ca relatia dintre noi este putreda, e clar ca am facut greseli uriase, e clar ca copilul meu are o problema mare si e clar ca e nevoie sa ne redefinim relatia si comunicarea.
Desteptaciunea si inteligenta NU sunt factori care te tin departe de psobleme de adaptare, sentimentale, existentiale, cognitive, etc.

Este greu sa venim cu sfaturi precise si concrete, cu metode extraordinare, pentru ca aici vorbim de oameni si de gandurile si emotiile lor. Nu exista o rezolvare scurta si la obiect sau un manual de utilizare al copilului, aici vorbim de relatii si la relatii e musai sa lucram toata viata, e un continuu.

Uite, tu daca stii cazul acestui baiat din povestea noastra, fa o recapitulare, gandeste-te la parintii lui, la relatia dintre ei, la trecutul acestui copil. O sa afli multe raspunsuri.

nelia spune:

LadyJ, eu nu vreau neaparat raspunsuri, pentru ca si eu gindesc ca tine. Exista o probleme si parintii ca si copilul au nevoie de o analiza complexa si completa a situatiei, si, la nevoie, de ajutor de specialitate pentru a depasi problema.

Dar in nici intr-un caz nu il consider un mic adult si ii il bat pe umar si ii spun te inteleg, esti matur, gata cu tine, ia viata in piept. Si daca nu fac asta si iau totul ca un efect ale carui cauze trebuie cautate adinc, nu inseamna ca nu-l respect, ci dimpotriva...

Si nici nu-i felicit pe parinti si nu i-as felicita nici daca ar fi 'cool' in sensul celor prezentate pe aici...

Daca un copil de 12 ani face ceva pe care eu ca adult si ca parinte consider ca nu e pentru virsta lui (fumeaza de exemplu, ca eu am mers mai departe pentru ca descopar lumea celor de 12 ani, partea neagra a ei, si fumatul aici, unde traiesc eu, cum spunea si Ruxij este una dintre cele mai mici probleme, fara exagerare), nu il iau la bataie, nu tip, nu urlu, nu il umilesc, nu fac nimic din toate acestea, dar nici nu ma relaxez si pun totul pe seama incercarilor, ca rau nu face, ca nu pufait nu e asa de grav... etc.

Am intervenit la subiect pentru ca prea se luau asa, cu relaxarem problemele Isabelei, ale lui Rufus si ale altor mamici care au spus ca da, ai lor copii fumeaza. Ca si la subiectul cu marijuana, ca nu e grav, ca o tigara nu da dependenta si alte lucruri de genul acesta, lucruri care mie mi se par periculoase. Si multe fete sint din Romania care sustin aceste lucruri, probabil ca, acolo inca se mai sta bine la capitolul asta. Desi, eu am fost in Romania, am discutat cu adolescenti, am sora care are adolescenta, si nu e chiar asa...

Dar este adevarat si va inteleg ca sinteti mai relaxate pentru ca nu au fost cazuri atit de multe incit de la o tigara pufaita sa se ajunga la droguri injectabile, vi se pare bau-bau cind vedeti sau auziti asa ceva, nici ca de la un partener la 13 ani s-a ajuns la prostitutie sau... ca datorita sexului neprotejat la virste fragede, erau pline cabinetele de medici la un moment dat cu adolescente gravide sau cu boli transmise sexual.

Asa ca, cei de aici, ca si cei din Australia observ, si probabil ca din multe tari, Danemarca stiu sigur - este tara cu cel mai bune masuri sociale, mai ales de preventie printre tineri, nu se mai joaca nimeni cu lasa draga, ca si eu am fumat la 12 ani, am luat din tigarile lui taica-meu si uite, ca nu mi s-a intimplat nimic.

Aici, faptul ca tatal a lasat tigarile la indemina copilului sau ca i-a cumparat tigari sub virsta pe care spune legea nu intra la categoria 'cool', ci e neglijenta si intra sub incidenta legii... iar daca pufai la coltul strazii si te vede, intra directia de protectie a copilului pe linie si vad ei si copilul si parintii si chiar si profesorul la ora caruia trebuia sa fie. Ca astia-s rai de tot!

La 8-9 ani, se vine in scoli cu material documentar, asa pentru virsta lor, cu desene, cu video, cu jocuri, cu punere in situatii despre tot - de la spalat pe dinti pina la tigari, drog, ce se face in caz de incendiu, in cazul in care un nebun intra cu arma si incepe sa traga in toate partile, cum trebuie sa abordeze strainii, ce sa faca in caz de violenta in familie sau abuz, unde sa sune... si tot unde sa sune daca au ginduri negre, daca nimeni nu-i intelege, daca... daca... etc. Li se ofera o informare corecta despre consecinte si alternative in cazul in care totusi au facut ceva care ii poate afecta.

Atitudinile astea 'cool' de lasa-l ca la 12 ani stie ce face, e matur, parintii nu-l inteleg... nu prea exista, ca o tigara trasa la 12 ani nu e capatul lumii (de acord, daca urmeaza si restul explicatiei) nu le ador, mi se par un el de jucat cu focul si de aceea am venit cu exemplele alea... dure,, dar reale.

Aici au alta problema, pe care romanii nu o au, dimpotriva, sint exagerati tot in sensul negativ. Sint mult prea relaxati pe planul scolii, al lectiilor, tot din dorinta asta de a nu stresa copilul... si abandonul scolii la 15-16 ani este deja o problema...

Este adevarat ca cine vrea sa mearga mai departe, merge, au tot felul de alternative, dar sint si foarte multi copii slab pregatiti, care renunta la scoala inainte de a-si asigura o pregatire care sa-i asigure un trai decent.

Multi dintre ei revin asupra hotaririlor luate sub impulsul adolescentin, si dupa ce muncesc pe unde apuca (nu vorbesc de cei care fac si scoala si muncesc, ca sint si din astia), dupa ce 'ratacesc' o vreme, ajung din nou la maturitate pe bancile scolii... dar consecintele pot fi citeodata foarte grave, care sa-l pot pune pe tinar pe butuci o perioada sau chiar pentru toata viata.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU