12 ani- prima tigare

Sabina spune:

eu cred ca daca ar fuma fimea acum si as prinde-o, n-ar trebui sa zic nimic, si-ar trage ea singura concluziile.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

denizel spune:

A, pai nu fumam decat o tigara pe zi, Ingrid. Cand era plecata la piata batranica ce sedea cu noi :).
Si desigur ca nu trageam in piept, asta am invatat-o mai tarziu :)).

Deci tatal meu nu a facut bine ca nu m-a pedepsit?

Oare ce rezolva tata daca ma pedepsea sau imi facea scandal?



Before
After
~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

denizel spune:

Pai normal ca si le-ar trage... :).





Before
After
~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

ladyJ spune:

Ingrid, inseamna ca cea mai mare problema a ta vis a vis de fumat ar fi banii dati pe tigari? Cam asa pui problema.
Eu zic ca daca ne pasa de copil si sanatatea lui, ne pasa for ever nu doar cat ne sta in batatura.

Si istericalele pe care le fac unii parinti vrand vezi doamne sa arate ca ´´le pasa´´ sunt atat de penibile si teatrale incat mie imi vine sa rad. Cand iti pasa de copil cu adevarat, nu tipi, nu urli nu faci crize, ci tu adult cu capul pe umeri cauti o cale care sa dea si rezultatele scontate, repet, daca iti doresti cu adevarat.(aici nu zic de tine, ingrid, vorbesc in general)

Cat despre stima de sine, repet, este nedrept sa acuzam un om(si mai ales un copil) care a facut ceva cu care noi nu suntem de acord(fumatul in acest caz) ca n-are stima de sine si nu se respecta. Ce are una a face cu cealalta?

TOTI suntem influentabili.Exista situatii si momente in viata in care ne lasam influentati din diferite motive,mai ales alea sentimentale!Diferite motive si diferite moduri, cu intensitati variabile.

Si stima de sine este un concept variabil. De-a lungul vietii si experientelor, nivelul acesteia oscileaza. Vorba cantecului ´´you ´re up and you are down´´

Apropos de asta, stima de sine se contureaza mai ales la copiii(adolescentii) a caror parinti nu stau la panda sa-i protejeze de te miri ce(fumu´de tigara). Asa zic studiile, ca copiii lasati sa traiasca experientele proprii(un MUST HAVE pentru dezvoltarea cunoasterii) dezvolta stima si cunoastere de sine mai bine decat cei tinuti pe ´´pernita de puf´´.

anca74 spune:

http://www.medicalnewstoday.com/articles/31304.php

Traducerea in romana preluat de aici: http://pediatrix.ro/category/copiii-si-fumatul/

Copiii ai caror parinti fumeaza sunt de doua ori mai predispusi la a se apuca de fumat intre 13 si 21 de ani

Copiii de 12 ani ai caror parinti fumeaza sunt mai mult de doua ori mai predispusi la a se apuca de fumat intre varstele 13 si 21 de ani comparativ cu copiii ai caror parinti nu fumeaza, conform unui nou studiu care s-a concentrat pe influenta familiei asupra obiceiurilor de fumat.
Cercetarea a aratat ca nu atitudinea, ci comportamentul parintilor legat de fumat reprezinta un factor cheie in intarzierea aparitiei acestui comportament la copii, sustine Karl Hill, director al University of Washington’s Seattle Social Development Project.

Hill sustine ca alti factori care influenteaza daca adolescentii se vor apuca sau nu de fumat sunt: monitorizarea familiala si regulile, legaturile din familie sau un atasament emotional puternic intre membrii familiei si parintii care nu-si implica copiii in comportamentele lor de fumat (de exemplu: faptul ca-si trimit copiii sa le cumpere tigari sau sa le aduca tigarile sau sa le aprinda tigara).

Toti acesti factori sunt importanti in intarzierea sau prevenirea aparitiei acestui comportament la copii, dar cel mai important factor il reprezinta parintii care fumeaza. Este legat de faptul: “fa cum fac eu”, nu “fa cum zic eu”, iar la copii comportamentul imitator este foarte frecvent.

Acest studiu este unul din primele care studiaza initierea fumatului ca obicei zilnic, nu fumatul ocazional la copii. Fumatul zilnic la copii reprezinta fumarea intre 1 si 5 tigari pe zi cu cel putin 30 de zile inaintea intervievarii, si mai ales asupra acestui tip de fumat, fumatul parintilor are un rol extrem de important.

Parintii pot crede ca ei nu conteaza pentru copiii lor, dar acest studiu arata ca nu este asa. Daca in familie nu se fumeaza, daca exista reguli clare, daca parintii sunt atenti la comportamentul copilului lor si daca exista legaturi emotionale puternice in familie, toti acesti factori sunt foarte importanti pana la sfarsitul adolescentei.

Programele care vor sa reduca fumatul la adolescenti trebuie sa fie concentrate pe parintii acestora, lucru pe care il ignora. Aceste programe sunt extrem de importante mai ales ca fumatul este principala cauza de moarte ce poate fi prevenita in Statele Unite. Impiedicarea copiilor de a se apuca de fumat incepe cu parintii acestora si cu comportamentul lor. Unii parinti spun ca nu sunt de acord ca proprii lor copii sa fumeze dar continua sa fumeze si de multe ori chiar in fata acestora.

Este clar ca daca parintii vor ca copiii lor sa nu fumeze, sa nu mai fumeze nici ei sau macar sa reduca numarul tigarilor.

ladyJ spune:

Anca74, felicitari pentru postul precedent.
Cu acest ´´ton´´ se faciliteaza comunicarea dintre membrii.

Sunt de acord cu ´´copilul face ce vede nu ce i se spune sa faca´´. De aceia, parintele fumator care tuna si fulgera cand isi prinde adolescentul pufaind , da dovada de de oaresce ipocrizie.

Sigur ca multi dintre fumatori se impotrivesc tocmai pentru ca stiu ce presupune dependenta de tutun. Din pacate foarte putini o fac productiv. Cei mai multi se infoaie ca niste cocosi si interzic la modul cel mai ferm, iar aceasta atitudine,in conditiile in care tu insati calci pe bec, nu este una buna adica nu va functiona.

Ingrid S spune:

Denizel, nu stiu ce rezolva tatal tau daca te pedepsea sau iti facea scandal. Mai e si felul in care pedepsesti sau reprosezi. Acu' oameni suntem, nu zic ca luam parul si-l masuram pe spinarea fiicei/fiului, dar o atitudine laxa mai poate genera si opinia: ei, nu-i pasa, deci pot sa mai incerc. No, sa spunem ca tu esti materialul bun. Problema apare la copiii care fumeaza cu/fara acordul parintilor care sunt prea ocupati/cool/indiferenti ca sa ia in considerarea acest fapt. Si care nu gandesc ca tine, ce tata bun am, hai sa nu-l dezamagesc.
Urmaresc o emisiune acum, Persoane disparute. In Australia. Ai idee cati adolescenti fug de acasa? Pentru ca n-au parintii nici un control, nu le-au insuflat respect si dragoste fara de care nu exista o relatie normala parinte-copil?
Insa ce m-a socat cel mai mult a fost atitudinea unor parinti cand le-au fost adusi copiii acasa (vorbim de varste intre 10-15 ani, ca de la 16 sunt liberi sa bantuie): radeau, spuneau ca au mai fugit ei, dar se intorc...foarte cool parinti, nu? Cum sa nu fugi pe strazi cand nu e nicio consecinta?
Iar anturajul are o influenta enorma.
LadyJ, ca sa cumpere tigari are nevoie de bani. Si acesta e un mijloc de a-l opri pana la urma. Dar nu asta conteaza, evident. Ci un mod de viata: asculti de mine pentru ca iti vreau binele. Ah, ce perimat suna, nu-i asa? Te asigur insa ca am s-o spun atat de subtil ca nici nu-si va da seama de ideile mele invechite.
Toate acestea of course pana cand zboara din cuib si se intretine singurica. Atunci va avea anii potriviti sa judece ce e bine si ce e rau, singura. La 12 ani in niciun caz.

Ingrid S si Diana

Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

ruxij spune:

Eu nu am fumat niciodata, nu am facut absolut nimic interzis, am fost f.f. cuminte, am invatat, asa copil sa tot ai. Ai mei fumau ocazional, nici prin cap nu mi-a traznit sa ma apuc de fumat la 12 ani. De sex ce sa mai zic, nu am aflat cum se fac copiii pana la 13 ani. Am fost foarte "sheltered", ceea ce eu zic ca a fost bine. Dar tot nu stiam de capul meu, nici macar la 20 de ani nu eram coapta la minte, ce sa mai zic la 12.

Mie la fi-miu nu mi-e teama de fumat, aici nu prea se fumeaza. Mai mult mi-ar fi teama de droguri. Nici macar marijuana, sa nu ia altele. De sex nu mi-e asa teama, ca'i baiat, nu poate ramane gravid, dar o sa il invat despre protectie si deja il invat despre respectul datorat fetelor/femeilor. Pana la urma este vorba despre cine are mai multa influenta: eu sau anturajul in care va fi. Si de aia e bine de controlat anturajul si de dezvoltat increderea intre mine si el. Degeaba zice accept ca ce e aia anturajul bla blah, este f. important, copiii tin seama de ce spun alti copii mult de tot. Asa ca dc. si ceilalti copii sunt din familii ca a lui, unde se pune accentul pe invatat, seriozitate si tot restul, e mai bine. Dc. insa sta cu unii din familii de drogati, care exista pe aici, e ceva mai periculos. Deasemenea, nu e vorba doar de bani, pot fi copii cu bani care sa ia mai multe droguri decat ceilalti. Aici inca suntem vulnerabili. Nu pot zice decat "Doamne Ajuta" sa nu interactioneze cu un copil din acela care a facut cunostinta cu drogurile si sa incerc sa controlez cat pot eu de departe, cu cine intra in contact. DAr control total nu voi putea avea niciodata.

nelia spune:

Statisticile din Canada au facut public un studiu referitor la scaderea cazurilor de astm la copii care se pare ca se datoreaza faptului ca s-a interzis fumatul linga ei. Quebecul inca are probleme cu cazurile de astm la copii, desi si aici s-au redus pentru ca fumatul este interzis in multe locuri, dar el nu este printre cele 7 provincii din Canada care au o lege clara cu privire la fumatul linga copii. Si sint multe studii care vin in sprijinul nocivitatii tutunului, ca si cel adus mai sus de Anca.

Daca iti dai seama ca al tau copil de nici 12 ani sau un pic mai mult, fumeaza si isi pune astfell sanatatea in pericol, nici eu nu sint de acord cu pedeapsa, urlatul, batutul, facutul pe-a cocosul dupa ce faptul este consumat, cu atit mai mult cu cit sint primul adult care l-a supus riscului.

Dar sint pentru eliminarea riscurilor, deci pentru o prevenire a lucrurilor care ii pot pune sanatatea si chiar viata in pericol inca de cind se afla in burtica. Fumatul si accesul la tigari este unul dintre cele multe 'curiozitati' pe care le poate avea un tinar, inainte chiar de a intra in adolescenta.

Iar daca tot ce am facut pina la perioada in care nu mai e 24 din 24 cu mine ca sa stiu ce face, nu a ajutat si copilul totusi incearca pe pielea lui ceea ce stim cu totii ca face rau, nu sint pentru o atitudine relaxata, asta este, incearca si el, citeva pufaituri la colt de bloc nu are cum sa-i faca rau, sint sigura ca nu merge mai departe. Pot sa fiu eu sigura, dar daca si el e sigur si chiar merge mai departe? Daca ii place atit de mult incit ajunge rapid de la una de incercare la 10 din obisnuinta, ca asa fac toti si e 'cool'?

Mai ales daca nu stiu parintii... si eu, ca parinte, aflu, vad, stiu, simt... ce fac, ma las pe seama copilului de 12 ani ca stie el ce face? Ma dau la o parte si il las sa aiba 'propriile experiente'? Si daca da, cit de departe il las sa ajunga, cum stabilesc care este limita daca eu nu sint linga el decit cu un zimbet ingaduitor? Sau cu cearta, pedepse sau bataie, inlaturind astfel orice posibilitatea de a mai sti vreodata ce se intimpla cu adevarat in viata lui?

Sincera sa fiu, pe mine ma intriga relaxarea voastra in fata unui pufati, care, de acord cu voi, nu e mare lucru, dar nu a ajuns degeaba totusi acolo... si odata ajuns, chiar nu-mi vine sa las totul pe seama virste si experimentarii, aruncind cumva responsabilitatea pe umerii copilului, eu i-am spus, treaba lui ce face, e viata lui, nu pot sa hotarasc in numele lui.

La noi in casa nu se consuma mai nimic. Mincarea este in general sanatoasa, prefer sa aiba fructe la indemina decit dulciuri, nici nu interzicem la singe tot, ca oricum ies in lume si vad de toate, dar incercam sa reducem pe cit putem expunerea la lucrurile nocive. EU beau cafea, dimineata, sotul mai bea cite o bere seara, citeodata si eu, dar preferam sa facem asta dupa ce dorm copiii. Oricum, pina adorm, sintem ocupati cu programul lor, nu vad cum am putea sa mergem sa le citim cu berea intr-o mina si tigara in alta... desi am vazut in prea multe case decit pot sa descriu si aceste obiceiuri, puteti sa ma contrazicei cit puteti.

Sint pentru o informare corecta, adevarata, dar la virste mici, pentru o preventie eficienta pentru a insista pe cauze negative si a trece in vedere si de ce adultii considera ca sint si beneficii, de aceea consuma... Cind le spui ca trebuie sa se spele pe miini sau pe dinti, le spui de ce trebuie sa o faca, le prezinti riscurile la care se supun daca nu o fac, dar nu te apuci sa le spui ce se intimpla daca nu o fac o data, nu le spui ca daca nu se spala o data, nu ia lumea foc... ramii la prima varianta pina inteleg si isi insusesc regual si apoi, cu virsta, aduci imbunatatiri, adaugiri... Asa si cu fumatul, cu alcoolul, cu furatul, cu sexul de la pre-adolescenta, cu etc.

Eu beau cafea, am spus adevarul despre cafea. Face bine, dar nu la copii, si eu adult sint atenta la cit beau, pentru ca una e bauta de placere, dar 4 deja pot fi o problema. Au si vazut, le-am si spus ca am redus-o la minim sau am baut fara cafeina atunci cind am fost gravida sau am alaptat, ceea ce inseamna ca totusi, desi are un beneficiu (le-am spus sincer si care este, am tensiunea mica si o cafea ma face sa ma simt bine), nu am insistat pe el, ci am trecut direct la efectele negative. Cit timp bem noi cafeaua sau ceaiul negru, au si ei bautura lor, sanatoasa, pentru copii.

Alcoolul nu e bun, in nici un caz la copii, chiar daca acesta are 1 sau 12 ani, ba chiar daca are 14 sau 17, nu e bun. Nici la adulti nu e bun daca nu e baut cu masura, e un mod placut de a socializa, a sta de vorba la un pahar de ceva cu cel/cei dragi. Au dorit sa incerce de mici, au bagat degetelul, o data, dar atit, nu le-am oferit niciodata alcool pe motiv ca lasa, trebuie sa aiba si ei experientele lor, iar daca au facut-o, din curiozitate, nu am sarit cu parul pe ei, era si culmea, ca doar nu l-au adus ei in casa... dar le-am explicat calm de ce daca gasesc o cutie goala de bere uitata poate linga cutia cu refolosibile, nu e bine sa scurga continutul... si din paharul de pe masa la fel.

Daca am fuma, probabil ca nu am face-o in nici intr-un caz in casa si in fata lor, nu e obligatoriu sa ma vada pufaind din tigara, in timp ce-i spun cit de nociva si ce dependenta da. Dar adultul este adult si tocmai pentru ca am incredere ca alegerile lor vor fi mai bune decit ale mele, insist pe faptul ca trebuie sa fie foarte bine informat, ca atunci cind alege, sa o faca in deplina cunostinta de cauza. Daca la virsta adolescentei va alege totusi ca vrea sa fumeze, pentru ca ii place sau pentru ca asa vrea, nu voi fi in nici un caz cea care va incuraja alegerea.

Pedeapsa, bataia, tipatul nu dau rezultate, dar nici nu pot sa incalc principiile, valorile, dragostea si ingrijorarea mea fireasca de mama ca sa fiu alaturi de adolescenta sau adolescentul meu cu bricheta sau cu bani pentru tigari.

Voi folosi in schimb toata energia si diplomatia de care sint capabila pentru a-i demonstra ca isi face rau, ca trebuie sa aiba grija de sanatate, daca nu o face el nimeni nu o face, imi voi strofoca mintea sa vin cu alternative... sa gasesc motive sa-i fiu aproape, sa-i incurajez autonomia, sa-l las liber, dar nu incurajindu-i faptele si actele care ii fac rau. Si asta e valabil si pentru droguri si pentru sexul neprotejat si pentru orice altceva care ii pune sanatatea si viata in pericol.

A ma da la o parte, a tacea si a nu lua pozitie cind eu nu gindesc asta, e un semn de nepasare si de neputinta din partea adultului pina la urma. La urma urmelor, tigarile, alcoolul, drogurile, sexualizarea excesiva a vietii etc. sint in viata copilului datorita adultilor din jurul lui si nu invers.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

nelia spune:

Revin pentru ca ce am spus la sfirsitul mesajului precedent, se refera la adolescenta, adica de la 14-15 ani in sus... dar subiectul de fata era pentru cei mai mici, si asa cum spunea si Ingrid, si asa cum spuneam si eu, preocuparile lor nu sint departe de cele ale celor de 14 ani.

Ei bine, oricine si orice mi-ar spune, nu pot sa ma las convinsa ca la 7, 8, 10, 12... copilul are putere de discernamint in a consimti si a trece la fapte si la acte care ii pun sanatatea, securitatea, viata in pericol.

Daca intre 14 si 18 ani, e greu sa mai intervii si te rogi macar sa nu mearga prea departe, incercind sa reduci riscurile atunci cind faptul este consumat, sa vezi macar ce se mai poate face, sa discuti, sa fizexi de comun acord niste reguli care sa fie respectate si, in final, chiar sa-si ia viata in miini, daca altfel nu se poate, incercind macar sa-l lasi sa inteleaga ca ii esti aproape daca da de greu... nu vad ce altceva s-ar mai putea face...

Ei bine, intre 8 si 14 ani, eu cred nu numai ca se poate interveni pentru a-l proteja, chiar de el insusi daca e nevoie (repet, nu vorbesc de metode care il ingenuncheaza pe copil, il umilesc, il abuzeaza), ci ca inca se mai poate face ceva pentru a-l ajuta sa capete acea putere de discernamint si incredere in sine., pastrind experimentarile la nivel de incercare, rearanjind lista de prioritati conform virstei si nu a ceea ce vede in jur, la alti copii sau chiar la proprii parinti si adultii care in inconjoara.

Cum spunea si Mediajust, toate astea nu vin din cer, se construiesc cot la cot, cu incredere si cu dragoste... nu cred ca are ce cauta responsabilizarea excesiva a unui copil si nici nepasarea si indiferenta la ceea ce se intimpla in viata lui.

Daca nu se face asta si copilul este lasat de capul lui, ca e mare si trebuie sa i se respecte dorinta... mie, trebuie sa fiu de acord cu Bird si sa spun ca, este o forma de abuz si de neglijenta la adresa copilului. La fel de grave ca si bataia, tipatul, pedepsitul excesiv, in sensul ca consecinte negative asupra dezvoltarii copilului.

Asa ca, din nou la subiect, in situatia de fata, nu pot fi de acord cu prima reactiei a Isabelei cind a aflat ca fiica ei fumeaza la 12 ani si o felicit pentru felul in care s-a apropiat apoi de fiica ei, explicindu-i de ce nu e bine, calma si pe un ton adecvat... si sper ca va merge in continuare pe aceasta cale. Si mamicile care intervin 'in forta', umilind copilul la fel...

Dar nu pot sa fiu de acord nici cu atitudinea, sau mai bine spus, lipsa de atitudine a altor parinti care au intervenit la subiect, ca e copil, ca e format si cu putere de discernamint, apt sa incerce, sa experimenteze, chiar daca face asta in fiecare zi in pauza de prinz, si eu stiu asta...

Tatal lui Denizel a facut bine ca nu a pedepsit-o, ca nu a certat-o sau batut-o, dar tigarile erau la indemina copilului de 7 ani pentru ca el le-a lasat (e o neglijenta ca oricare alta) si daca s-a intimplat si copilul a tras din tigara, in momentul in care a vazut-o, nu-l poti lasa doar pe copil sa traga concluziile... si rolul adultului unde este!?! Nu pot sa-i spui unui copil mai, eu stiu ca tu ai fumat si sa pleci dind din cap, trebuie sa iei atitudine.

La 12 ani cu atit mai mult, copilul sta mai mult in colectivitate, are un anturaj al lui, cu bune si cu rele... Daca afli ca fumeaza, ii explici, il intelegi (experimenteaza), dar daca nu se opreste? Daca va continua si tu stii asta sau simti ca o face?

Si numarul de ocazii creste, asa cum creste si el, si timpul de stat in casa cu ai lui devine mai scurt decit cel petrecut cu prietenii... prieteni care fumeaza, pentru ca au bani de tigari si un adult le cumpara (oricare ar fi acela, este o inconstienta si o lipsa de responsabilitate, care ar trebui sanctionata, nu trecuta la capitolul 'cool' - la fel este si daca le fura de acasa, din pachetul de acasa al parintilor, faptul ca parintele nu-si da seama sau isi da, dar nu ia atitudine, si asta mi se pare o neglijenta si o lipsa de responsabilitate care ar trebui sanctionata, nu glorificata).

Denizel, LadyJ, Accept, ce faci faca dupa ce ai fost calm, blind, si cu dragoste i-ai explicat ca nu e bine ce face, ca il intelegi ca experimenteaza, ca a vazut cum e, dar copilul continua sa fumeze la 12 ani pe care ii are?

As vrea sa vad si de la voi metode clare, actiune, cum anume vedeti voi rezolvarea situatiei, cum ati procedat sau va ginditi ca ati proceda intr-o situatie concreta de acest gen?

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU