Mamici cu copii mai mari-va rog un sfat!(2)

Gabi_K spune:

El stie destul de multe despre fete, despre ciclu. Niciodata nu i-am ascuns nimic, i-am raspuns la orice intrebare.
Insa de data asta intrebarea lui era ironica, facea misto de varsta mea

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert Locul nostru www.jccoradea.ro" target="_blank"> preferat

giulia71 spune:

Buna
N-am mai scris crezand ca l;ucrurile au intrat intr-o oarecare normalitate. Nu-i deloc asa
Azi a primit rezultatul la testul de la mate si a luat 6. A fost foarte suparat si mi-a trimis urmatorul mesaj" Viata este prea grea pentru mine, cred ca nici Dumnezeu nu ma iubeste..mai bine as parasi aceasta viata!

Sunt complet bulversata, imi vine sa urlu. Doamne unde am gresit?
STIE ca nu e certat pentru note, ca nu va fi certat si totusi pune asa mare accent pe ele.
Ce sa fac? Ce-s cu gandurile astea la copilul meu?
Simt ca cedez, efectiv simt ca cedez...

uneori gandesc prea mult....

isabela spune:

Eu, mi-am invatat lectia cu notele.
Anul trecut dupa note de 9 si 10 , a venit in teza la mate cu 7. Sincera sa fiu , atunci m-am suparat tare mult, am certat-o(putin), pentru ca erau pur si simplu greseli de neatentie. Am sperat ca in urmatorul semestru va fi mai bine. Dar n-a fost. La tabla numai 9 . in teza 7. Mi-a spus ca ii este frica sa nu greseasca si atunci nu se mai poate concentra.

Anul acesta o sa ma comport fara a acorda prea mare atentie tezei, fara a face presiune asupra ei.

De curand am aflat ca nu a participat la evaluare in educatie, la romana, pentru ca nu a vrut, si ca desi profa de romana a ales-o pentru olimpiada, ea nu vrea sa mearga, pentru ca simte ca nu stapaneste limba romana suficient de mult si nu vrea sa se faca de ras(asa imi explica aseara). M-a intrebat, aseara, daca ma supar daca nu se duce. I-am spus ca nu, nicidecum, dar sa mearga sa-i spuna profesoarei.
Mi-a spus ca pentru ea 9 si 10 sunt note bune, iar 8 este acceptabila.

viviana spune:

Oh, doamne Giulia,

Baietelul tau este atat de dezamagit de el insusi!
Sper ca au fost cuvinte spuse la "necajeala".

Spune-i ca ai incredere in el, si cu multa, multa rabdare din partea lui o sa vina si timpul lui.
Ca nu poate asa, dintr-o data sa devina as la matematica.

Eu ii spuneam fi-mii asa: "ti-a luat un an de zile sa inveti toate literele. Sunt lucruri pe care nu le poti face si invata dintr-o data. Esti o fetita deosebita si inteligenta care poate face o gramada de alte lucruri din prima. O sa vina si timpul pentru matematica atunci cand matematica nu va mai reprezenta pentru tine un chin ci ceva simpatic."

Poate ar fi bine ca o perioada atunci cand da testele sa lipseasca de la ele in cazul in care profesorul nu il va pune sa il dea separat.

Eu nu am lasat-o pe fi-mea sa lipseasca de la teste cu toate ca ma ruga plangand. Ma gandeam ca nu e decat o solutie de moment.

Intotdeauna, dupa ce venea cu subiectele de la test o puneam sa le refaca singura. Si bineinteles ca le facea de 9.

Si ca sa te inveselesc: fi-mea a luat 4 la test la algebra si 9 la geometrie.
Testul de la algebra a fost plin de greseli de neatentie. A fost suparata: niciodata in viata ei nu a luat o nota atat de mica.


Vorbind cu fi-mea de baietelul tau, mi-a propus sa-ti trimit ID-ul ei de mess ca ea sa vorbeasca cu el. Ca de la fricos de mate la fricos de mate. Mi-a spus ca spera sa o accepte.



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

giulia71 spune:

Viviana, iti multumesc ca imi esti alaturi, mare bucurie.
Te contactez maine pe privat sa iti dau adresa de YM.
Te pupic

uneori gandesc prea mult....

nelia spune:

Giulia, of, baietelul tau trebuie ajutat sa se ridice deasupra dezamagirilor legate de note: sint prea mici in fata vietii!

Nu stiu exact ce sa-ti spun, mi-a rupt sufletul cuvintele lui, dar luati-l in serios si scoteti-l din gindurile astea. Repeta-i la infinit ca nimic nu poate fi mai important decit viata lui, si ca aceasta este facuta si din dezamagiri si suparari de genul acesta, dar si din multe, multe bucurii... si cind ii este greu sa se gindeasca la acestea. Poate ca ar fi bine sa faceti impreuna, pentru fiecare, o lista cu dezamagiri si cu bucurii, va vedea ca bucuriile sint mai multe si, pina la urma, mai importante. Si inainte de orice, sa se simta iubit si inteles!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

nelia spune:

Nici eu nu am mai scris... dar nici la noi nu e bine. Cum spuneam, sintem acum in plina 'responsabilizare'... dar nu sintem pe calea cea buna, inca nu am gasit metoda.

Am realizat asa dintr-o data ca problema noastra este mult mai larga, nu se opreste numai la note, la scoala, la lectii... ci si la sporturile pe care le facea din placere, acum... si-a pierdut cumva motivatia. Din placere mai cinta la pian, unde a facut progrese nesperate, a luat-o cumva ca pe un loc de refugiu, cind e suparata se duce si cinta la pian... si spaniola. Dar nici pentru astea nu depune eforturi asa cum ar trebui ca sa progreseze.

La testele de matematica a luat si... si... Adica a avut si de 72% si de 90-100%. Nu am primit buletinul pentru prima etapa, dar probabil ca media va fi undeva intre 82 si 85%.

Dar eu am lasat-o mai moale cu scoala, ma intereseaza mai mult ce se intimpla cu ea in rest. Am discutat cu ea mai si mai deschis decit de obicei si am aflat ca o doare spatele...

Stiti de ce ar putea sa o doara? Ereditar poate, ca si pe mine ma doare, si a inceput cam de la virsta ei, nu m-a dus nimeni niciodata la doctor, dar eu am muncit mult, carat, la tara... am crezut ca de asta. Ca din cauza ca o doare spatele, nu se poate concentra si nu poate munci... Aseara a plins si nu a vrut sa intre pe patinoar pentru ca nu e in stare sa patineze, e greu si nu mai e amuzant.

Si din intrebare in intrebare, am ajuns la concluzia, adica ea a ajuns, ca sufera, ca nu mai e motivata si stimulata, pentru ca nimic nu i se mai pare amuzant. Am zimbit la inceput, unde ai vazut tu munca amuzanta!?! Munca-i munca, dom'le, muncim, nu ne amuzam...

Dar apoi am pus cap la cap tot si mi-am dat seama ca asta se intimpla cu fata mea, nu mai gaseste placere in ceea ce face, pentru ca peste tot, lucrurile s-au ingreunat, lumea ii cere sa munceasca, ea nu e pregatita sa renunte la copilarie... si cei doi sint mici si se distreaza, iar cu ea toata lumea e serioasa si ii cere sa lase distractia la o parte si sa munceasca.

Sintem in impas, ma gindesc de citeva zile de cind am avut discutia cum sa facem, pentru ca la anul ea va avea un an greu, trebuie sa munceasca mai mult. Renuntam la tot ce e extra daca vrea, nu tin sa faca nimic... deocamdata nu vrea sa renunte, ca ii plac toate... dar nu putem renunta la scoala.

E trist, mi-a spus ca ea nu vrea sa creasca, ce nu e fun sa fii mare, sa devii adult, ca nu vrea sa faca nici un copil pentru ca stie de pe acum ca va avea doar citiva ani de fun si dupa aceea toata lumea din jurul lui, inclusiv ea, ii va cere sa munceasca, sa creasca mare!

Nici nu am cum sa o contrazic, asa si este... in mare. Am incercat sa o iau ca da, acum sint citiva ani in care trebuie sa munceasca un pic mai mult, dar la un moment dat va fi mai libera sa-si aleaga ce-i place sa faca si sa mearga in directia asta.

La scoala ii place, dar tot nu mai e amuzant. Toata lumea, cei mari adica, la orice zimbet si vorbit, atrage atentia sa fie atenti, sa se concentreze, sa invete, sa participe... nimeni nu-i spune sa rida si nimanui nu-i place cind ii vede agitati, veseli, copii... Toti vor sa fie cuminti si atenti!

A facut un pact cu cele doua prietene ale ei ca vor ride macar o data pe zi intr-un moment nepermis... a primit un avertisment.

Incepe pre-adolescenta... Deocamdata ea sta totusi bine cu increderea in ea, am muncit amindoua mult la ea ca sa dispara asa repede, dar daca nu rezolvam acum corect si definitv problemele, o va afecta, va roade si acolo.

Ma uit la mine, la sot, la oamenii din jur, chiar si de pe acest forum, printre rinduri... aproape toti cei pe care ii cunosc, daca au probleme, vin din aceasta perioada, cind au deschis ochii, au cam terminat copilaria mica si li s-a cerut sa creasca! Relatiile cu mama, cu tata, cu cei din jur, cam aici isi au si partile bune si partile rele...

Cele care au copii un pic mai mari, cum ati depasit momentele astea? Cele care ii au mai mici sau de aceeasi virsta, la voi cum a fost, cum este?

Nu i-am spus mai nimic, am ascultat-o doar... dar i-am zis ca trebuie sa luam tot si sa impartim asa, gospodareste: cit e faptul ca i se cere sa creasca si sa munceasca mai mult si mai serios decit pina acum, cit e durerea de spate sau alte dureri de crestere, alte probleme care vin de la crestere (corpul ei este in schimbare, aici stie cam ce se intimpla sau ce va urma sa se intimple), cit e revolta la adresa mamei si a tatei, a adultilor in general... si cit e lene, pentru ca ea o are si pe asta, ar vrea sa faca de toate, dar pocnind asa din degete, sa munceasca doar asa un pic, de ochii lumii. Si sa vedem ce facem cu toate...

Luni sun la pediatru sa o programeze, sa vedem ce e cu spatele si-mi mai spune ca o doare si burta din cind in cind... I-am spus sa scrie o lista cu lucrurile care merg bine si care nu merg in relatia cu mine si cu tati, dar mai ales cu mine, ca tati sta mai putin cu ea, eu sint calul de bataie... si sa vedem ce am putea sa facem sa le imbunatatim. Mi-a spus deja ca nu o incurajez destul... si eu cred ca o fac tot timpul... probabil ca nu asa cum are ea nevoie. In rest... ma mai gindesc.

Astazi i-a curs singe din nas de doua ori, dupa criza de aseara, nu ne-am certat, supararea a fost a ei, nu a pornit de la ceva ce i-am cerut eu, nu am certat-o deloc de la note in ultima perioada, chiar a fost liniste, si eu sint foarte ocupata cu scoala mea... dar a plins toata seara...

Si mie imi mai curgea singe din nas, mai tineti minte din ce motive? E prima data sau cred ca a doua oara cind i se intimpla. Dupa toata discutia si cind am vazut-o cu singele siroind, m-am intristat foarte tare! E un copil caruia i se cere sa creasca si ea nu e inca pregatita!!!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Simonna spune:

Nelia, spate + burta... ciclu? In pregatire? Zic si eu.

Eu as lasa activitatile balta, intr-o oarecare masura... stiu ca ai pus mult suflet in ele, dar daca ea nu pune suflet... Am vazut ca scrii ca nu vrea sa renunte la nici una... gaseste tu un motiv si mai taie-i din ele, vrea sau nu. Stiu ca e un copil energic samd, dar poate e si suprasolicitat (in contextul in care tre sa munceasca de-acum, pina acum au fost doar un mod placut de-a umple timpul).

De altfel, cam asta-i virsta la care isi dau seama ca tre sa munceasca ca sa acumuleze. Ma uit la fiu-meu si la prietenii lui, toti s-au lasat de multiplele chestii pe care le faceau si s-au axat pe una, maxim doua para-scolare.

Vestea proasta e ca nu anul viitoar e greu, ci anul acesta - e clasa a cincea, nu? Buletinul de anul asta contreaza, materia de anul asta etc.
Cred ca ti-am mai spus, eu i-am promis solemn ca daca in a cincea munceste cum vreau eu si intra la liceul dorit, intr-a sasea poa' sa faca bors. Asa ca, de la examen incoace, e intr-o vacanta perpetua (cu binecuvintarea mea, evident, tocmai pe ratiunea ca o sa aiba de muncit de-o sa-i sara ochii cind incepe liceul, asa ca hai sa mai fie si cite-un lup mincat de oaie!), astept insa cu curiozitate buletinul.

Dar promisiunea aia a mea a fost f. productiva, chiar si-a vazut de treaba fara sa se plinga, ba chiar a cooperat peste asteptari.

Giulia, sper ca fiului tau sa-i fi trecut supararea, macar un pic.
Nu stiu daca poti aplica, iti spun doar ca eu ii dau exemplul meu la fiecare esec care il dezechilibreaza. Adica, a fost sau nu asa, ii spun ca si eu am avut 4.5 la rusa si uite-ma ca sint ok, ba inca mai am si asa un copil minunat ca el! Ceva inseamna ca am facut bine, nu? Si atunci ridem amindoi, de bucurie ca el e copilul meu si ca eu sint mama lui, wow, ce bine ne potrivim! (ma rog, nu chiar asa simplist, mi-a luat ani sa ajung la ris direct, avea zile cind plingea si trebuia sa-l iau in brate si sa-i spun ca asa de bine inteleg.... Nici nu-i spuneam altceva, decit ca il inteleg).

Viviana, cred ca fiica ta are dreptate cind spune ce ocupata e si n-are vreme de facut ordine :) Si o inteleg si ii trimit pupici. (Iar mama mea ti-ar spune ca n-are rost sa-ti bati capul, ca nu ajuta, pick your battles :) Si ti-ar mai spune ca, la casa ei, fata ta o sa faca surprinzator de bine treaba asta cu ordinea, cum mama ei n-ar fi crezut vreodata ca e capabila :)

Doamnelor, noapte buna (sau buna dimineata, functie de continent).

viviana spune:

Nelia, am avut si noi perioada cu "nu vreau sa cresc", nu vreau sa ma despart de copilarie, si am reusit oarecum sa o depasim.

Copiii arunca un ochi la viitor si nu sunt pregatiti sa inteleaga ceea ce vad acolo.
Eu am stat mult de vorba cu ea. I-am spus ca permanent in ea se vor produce diferite schimbari si fizice si psihice. Si atunci cand va ajunge la acel viitor nebulos acum, va fi pregatita sa faca fata schimbarilor si atunci i se vor parea usoare si benefice si o data ajunsa acolo va fi OK
Apoi i-am spus o poveste nascocita in care eu eram fetita de 10 ani ce nu vroia sa se maturizeze din motivul x, si care se gandea tot timpul la asta. I-am spus ca dupa ani, cand am ajuns acolo mi-am dat seama ce cool si fain este si mi-a parut rau de toate acele clipe pierdute in copilarie cu gandul la ce va urma.

In fapt nu este decat un strigat - "Mama, eu nu vreau sa ma despart de tine niciodata"
La varsta asta nu vor intelege niciodata ca va veni un moment cand ei vor cere asta.

Matematica: am luat ieri testul sa-l facem. A fost OK mai putin 2 ecuatii cu fractii. Mi-am dat seama ca pur si simplu nu stie sa la faca. Nu le-a inteles pe deplin. Si inca o data mi-am dat seama ca are o meditatoare de toata jena. Si ma simt vinovata.

Din pacate, pur si simplu nu reusesc sa gasesc alt meditator. Azi m-am trezit la 4 cu gandul la asta, gand care nu imi da pace si nu ma lasa sa dorm.

Giulia,
Astept pe PM. Cand s-o scula fi-mea o sa-ti trimit ID-ul ei. E cam alambicat si nu il tin minte.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

olympia spune:

Nelia, am citit undeva ca exact de perioada copilariei si adolescentei avem nevoie pentru a experimenta, fara obligatia de a duce acel experiment la bun sfarsit. Azi chitara, maine patinaj, poimaine chineza, e bine sa incercam de toate ca sa ne putem gasi mai tarziu drumul. Deci fara presiune la activitatile extrascolare, copilul poate renunta, poate dori altceva, fara ca asta sa insemne delasare sau neseriozitate.
In privinta durerii de spate, aveti grija la pozitia la scris, sa stea dreapta, cu ambele picioare sub birou, cu ambele coate pe masa, sa nu stea nu rasucita intr-o parte, sa aiba caietul asezat in centru pe masa, uita-te daca nu cumva sta cu un umar mai sus decat celalalt. Verficati la medic daca nu are cumva o pozitie scoliotica, nu zic neaparat inceput de scolioza, aici intr-adevar terenul genetic e factor important. Si automat o fragilitate la coloana poate duce la o limitare a activitatii sportive, cred de pilda ca sariturile din patinaj nu fac bine, nu patinatul in sine.


Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina