Mamici cu copii mai mari-va rog un sfat!(2)

nelia spune:

Simona, e a patra, tocmai de aceea spun ca a cincea e grea. Am incercat sa-i reduc, am si redus de altfel, nu credeam sa ajung in ziua in care sa vreau eu sa nu mai faca si ea sa plinga ca le vrea... acum, de exemplu, ar fi avut inot la 9, dar am zis ca nu o scol, zici ca are ceas interior, a sarit ca arsa din pat, ca ea are inot si vrea la inot. Na! Bineinteles ca se va axa doar pe doua cel mult, nici nu ma gindesc altfel, de la inceput am vrut asta, faci mai multe pina mai cresti si apoi iti alegi una sau doua... si mergi cu ele.

Da, m-am gindit si eu la ciclu, stie despre ce e vorba, am tot discutat cu ea, dar spatele o doare coloana, cred ca ar avea nevoie de fizioterapie sau ceva de genul acesta.

Nu conteaza si buletinul de note de clasa a IV-a? Ca eu asa stiam... ar fi bine sa fie numai a V-a. Stii ca te intrebam cum l-ai facut sa coopereze, sa lucreze mai mult? Partea buna in toata chestia asta este ca tot vazind-o fara chef, ii ziceam sa citeasca ceva ce-i place... si incet-incet, fata mea s-a cam apucat de citit, in primul rind ca sa nu lucreze in plus, prefera mereu sa citeasca sau sa cinte ce stie la pian.

Eu cu ordinea nu o mai bat la cap cu nimic, ii mai atrag atentia citeodata ca geaca ar trebui sa stea in cui nu pe jos, dar asa, in gluma... Pe mine ma ingrijoreaza mai mult ce simte si sa faca putin, dar din placere... pina acum asa a fost asa.

Viviana, si noi stam de vorba mult, Agata stie orice trebuie sa stie o fata de 10 ani. Si ea intotdeauna si-a dorit sa creasca, e prima data cind imi spune asta. Tudora era la noi cu eu sint mica, nu vreau sa cresc... acum s-au inversat lucrurile, Tudorei a inceput sa-i placa sa fie mare.

Zimbesc cind citesc ce scrii, ca intr-o seara Agata mi-a spus ca ea va pleca de acasa cam la 30 de ani asa, nu e prima data cind imi spune. Si o intreb daca nu e totusi prea tirziu... pai tati a plecat la 32 si e ok! (in gindul meu, da, el da, dar mama lui... si eu - glumesc!).

Olympia, stiti ca va spuneam ca ea sta oricum sa-si faca lectiile, in cap, cu picioarele pe pereti... dar daca o duci la birou, s-a terminat, nu mai stie nimic. Nu, nu sta dreapta la birou, sta exact asa cum spui tu, exact asa stateam si eu, ma durea coloana daca stateam dreapta cum vedeam ca stau alti copii... asa este si ea, imi aduc aminte de mine la virsta ei, mama mea imi spunea ca nu stiu sa stau in fund. Ajungem la medic si de acolo mai departe la investigatii, ea mi-a mai spus ca o doare, dar chiar sa plinga din cauza asta nu s-a intimplat. Ii faceam masaj, mereu ii fac masaj si se simtea mai bine.

Dar e interesant ce spui tu cu un umar mai ridicat, pentru ca asta este senzatia mea, ca asa sta mai tot timpul, chiar si cind patineaza, nu e niciodata complet dreapta. Si antrenoarea ii spune sa stea dreapta, iar ea ii spune ca e dreapta, chiar asta am disctuat impreuna vineri seara... ca de aceea a si iesit de pe gheata, ca ea sta atit de dreapta cit poate.

Pina acum singura presiune legata de activitatile extra-scolare a fost ca daca platim una mergem pina la capat, adica trei luni, ca asa se cam platesc. Si intotdeauna cer ore de incercare, inainte de a plati... Acum i-am spus ca nu ma mai intereseaza banii, mai e o luna, nu e mare pierdere, nu mai vrea nu mai face si din ianuarie hotaraste ce vrea... in afara de ieri, ca i-a curs singe din nas, s-a dus la toate la dorinta ei.

Este adevarat ca pina acum un an, toate erau la nivel de amuzament. Nu face nici un sport de performanta, patinajul este singurul care e competitiv, la celealte nu a fost inca la nici o competitie, desi mi-a cerut de multe ori, i-am spus ca ajunge unul...

Competiile sint grele, chiar daca nu e performanta. Cere multa pregatire inainte, copiii sint multi buni si dai piept cu realitatea... am zis ca poate ii face bine unul la care sa mearga la competitii si cred ca a fost bine, prima data a bocit ca ea nu a luat medalie, a doua oara a inghitit in sec si s-a dus sa o pupe pe colega ei care a laut si sa faca poza cu ea, a treia oara a luat locul trei si era chitita sa ajunga si ea la unu...

Multumesc fetelor ca ati raspuns, sinteti niste scumpe. Se duce la inot desi am incercat sa-i spun ca nu se intimpla nimic daca nu se duce o data... cred ca inotul va fi cel ales, ii place cel mai mult dintre toate. Va !

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

ruxij spune:

Giulia, imi pare tare rau ca problemele sunt asa complicate. M-am tot gandit la tine de cateva zile, ce solutie sa gasesti. Ma gandesc ca n-o fi bun meditatorul acela. Nu se poate gasi cineva sa il ajute STRICT pe scoala, sa mearga odata cu scoala, nu asa la general. Zic asta ca stiu ca atunci cand eram eu copil, meditatorii nu mergeau mai deloc cu scoala, ei faceau materia in ritmul lor. Nu ar putea face meditatorul de genul: ce are la scoala, unde au ajuns saptamana respectiva, sa faca fix aia ce se cere la scoala atunci, pregatire specifica pt. test, nu asa la general? Nu stiu, zic si eu. Si poate 2h/saptamana ar fi bine. Dc. ar reusi sa depaseasca problema cu matematica ar capata si mai multa incredere in el. Cand eram tineri sotul meu a pregatit un baietel la chimie, baiatul ramanea corijent si l-a facut sa ia 10 si ce mandru mai era copilul! Profesorii de la scoala au ramas masca. Dar il tinea si 5h la pregatire si ii lua banii doar pe o ora:) Sper sa se rezolve cumva.

Nelia, si noi suntem cam in situatie similara prin unele puncte. Noi suntem doar in clasa a 3a. Pana acum fi-miu lua f. in usor scoala, era ca o joaca si notele de 90 sau 100% veneau fara nici un pic de efort. Anul asta am nimerit o invatatoare f. dura, chiar nedreapta in unele cazuri, iar fi-miu a intrat in clasa asta cu atitudinea ca scoala e o joaca. Ca face bine sau nu la lucrari si teste, nu prea conteaza pt. el. Asa ca a tb sa muncesc cu el in a intelege exact ce spui tu, de acum a crescut, scoala nu mai e fun si joaca, e munca, iar ce rezolva acolo la scoala, foile alea, nu mai sunt "eh, dc. fac bine dc. nu nu ma intere" ci conteaza. Au inceput sa mai apara rezultate, pare ca a inteles cat de cat ca treaba a devenit serioasa. Si noi am renuntat la inot, tot din cauza ca de acum incepuse sa fie munca, era in echipa de inot, nu mai lua lectii, era de 4 ori/saptamana si interfera cu scoala prea mult. Acum facem doar tenis odata/saptamana, duminica, si am pastrat si noi pianul. Deocamdata noi nu avem depresii, fi-miu tot destul de goofy e, tot i se cam rupe. A intrebat si el, putin enervat: "da' ce mare chestie cu scoala asta domn'e?" Nici eu nu am sfaturi despre cum sa o incurajezi, totusi nu mi se par notele prea mici. Eu sunt adepta unei abordari putin mai dure totusi, in sensul ca nu prea bag de seama plangerile si nefericirile, scoala e scoala si cu asta basta. Fi-miu zice ca ma transform dintr-o mama draguta intr-un dinozaur urat cand e vorba de scoala. Asa sa fie, ca altfel ajungem la pepeni cu atitudinea lui. Noroc ca noi n-avem examene, deci nu stiu la voi cat conteaza acum notele. Eu vreau sa ia note bune desi nu conteaza, ca mi-e ca ii ramane eticheta in anii urmatori, la dosar, si asta poate il handicapeaza dc. ii ramane numele ca e unul dintre aia "prosti".

olympia spune:

Nelia, daca e de ales intre inot si patinaj pentru probleme la coloana e mai bun inotul. Pozitiile defectuoase pe scaun sunt cauzate de aceste probleme dar necorectarea lor la timp accentueaza problemele, e un cerc vicios. Poate ca refuzul ei de a sta la birou e legat chiar de disconfortul fizic pe care-l simte. Sunt chiar interesata de ce va v-a spune medicul ca si pustoaica mea are un inceput de scolioza. Continuam discutia in privat ca deviem subiectul.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

giulia71 spune:

Fetelor, va multumesc pentru sustinere si pentru impartasirea experientei fiecarea dintre copii vostri.

Nelia,si al meu acuza dureri de spate,mai ales dimineata, ma gandesc ca o fi din cauza ca s-a lungit in ultima vreme. El are o mobilitate iesita din comun, adica sta in niste pozitii care in mod normal nu le poate face orice copil. Am investigat treaba asta, caci ne era teama sa nu fie vreo problema, insa e ok.
Iar la lectii, Doamne bate-le, ar sta dar numai in pozitie de scoala nu. Nu, nu ma interpretati ca vreau sa stea drept, dar numa in cap nu sta, mai ales cand nu are chef.

Ruxij, la treaba cu meditatia m-am gandit si eu, si mai am in calcul inca o varianta, sa-i caut pe altcineva in speranta ca va intelege mai mult.

Ieri si azi , Slava Domnului am reusit si am lucrat la mate cate o ora, sa va spun ca a inteles multimile si cand l-am intrebat de ce nu le-a facut la test, mi-a spus ca se blocheaza, ca nu mai judeca de emotii.

Iarasi am reluat povestea cu notele nu-s deloc importante pentru mine, insa tot descusandu-l am aflat ca nu de noi ii e teama, ci ii este rusine de colegi si el se va considera un prost daca nu i-a nota mare. Buuun, acum stau si ma gandesc ca e chiar distorsionata cogntia asta a lui cu privire la note. Vom merrge si la alt psiholog sa rezolvam problema.
Revin.

uneori gandesc prea mult....

ruxij spune:

Giulia, inteleg si cred ca asta ii e problema, nu ii place sa se simta "prost" in fatza colegilor, ii da o lovitura puternica la imaginea de sine, la increderea in el, cu consecinte neplacute pe termen lung. De aceea, pe langa psiholog, care poate ajuta sa il invete ceva tehnici de relaxare, singura solutie pe care o vad ar fi sa il ajute cineva, oricine ar fi ala, voi, meditator, oricine, punctual si focusat, la matematica, pe materia de scoala, pregatire pe test. Odata ce copilul va lua 1-2 note mai bune, se va rupe cercul vicios, ii va creste increderea in el si va performa si mai bine. Ca asta e acum, un cerc vicios. Sper din suflet sa rezolvati!

ladyJ spune:

Giulia, ia te rog foarte in serios cuvintele fiului tau.
Copilul sufera. Si suferinta lui nu sta in notele alea ci sta in modul in care gandeste cu privire la ele, in imaginea de sine pe care si-a format-o si care e strict legata de notele de la scoala(´´daca iau nota mica inseamna ca sunt un prost si colegii vor rade de mine´´).

Cel mai important pentru fiul tau acum este sa-si restructureze gandirea.Gandurile lui exagerate si false ii trezesc sentimente de suferinta si de teama.
Tehnica cognitiv-comportamentala este de recomandat, vorbeste cu psihologul vostru despre asta.
Nu intelegerea matematicii e acum importanta si nici notele! Cand copilul va fi OK cu el insusi, celelalte se rezolva de la sine!
Ca nu va fi copil de nota 10 cu steluta la mate, asta e, nu asta-i scopul in viata, nici macar al lui, chiar daca asa pare.Psihologul nu il va invata tehnici de relaxare ci mult mai mult, va aplica tehnici de restructurare cognitiva.Funtioneaza foarte bine si relativ repede.


Cand acest aspect psihologic va fi imbunatatit, copilul se va concentra mai bine, nu ii va mai fi teama si deci nu va fi permanent sub presiune,nu va mai face o catastrofa dintr-o nota si nici nu va mai avea ganduri ilogice si nefolositoare cu privire la el insusi.

Va tin pumnii, crede-ma, se rezolva

ruxij spune:

LadyJ, eu cred ca ai dreptate, dar stiu ca cel mai important lucru din lume pt. orice copil este cum e privit de cei de varsta lui. Asa ca cred ca va fi o munca f. grea si de durata pt. ca orice copil sa fie convis sa nu se valorizeze prin asta. Eu cred ca tb facuta si terapia si incercat totusi sa isi imbunatateasca putin notele la matematica, nu sa ajunga de 10, dar sa fie ajutat sa ajunga la un punct acceptabil in primul rand pt. el, un 7-8, sa rupa cercul vicios de blocaj, are clar nevoie de ajutor si la matematica, si psihologic. Nu cred ca e ajutat suficient sau cum trebuie.

giulia71 spune:

LadyJ, iau foarte in serios mesajul lui fii-mio. Nu mi-as expune copilul aici, daca nu ar fi extrem de important pentru mine repunerea lui in stare de echilibru, restul nu mai conteaza

La psihiatrul actual nu se face TCC, se discuta, se evalueaza starea lui actuala, dar nu TCC.
Am vazut clar ca are nevoie de o restructurare cognitiva, de ridicarea moralului si a increderii in sine. Tine mult la imaginea lui, asta am vazut-o dupa cum se imbraca, dupa cum isi aranjeaza parul, hainele. Ceva s-a schimbat...e atfel..mai adolescentin, desi e mult spus. Eu il vad tot mic.

Colegii, nu spun ca sunt o problema, as exagera, dar cu siguranta, au un rol in impactul asupra lui atunci cand ia note mici.

Cand am fost la sedinta cu parintii, ne-a spus diriginta de niste chestionare pe care le dat, una din intrebari a fost " ce anume ii fac pe ei fericiti?", raspusul a fost pentru marea majoritate "notele mari!"
E trist cum aceste note atrag dupa sine, nu satisfactia, ci fericirea unor suflete mici.
Miercuri vom merge la psiholog, va spun ce si cum.

uneori gandesc prea mult....

giulia71 spune:

Ruxij, si toate fetele, de asemenea, va multumesc pentru sustinere.

uneori gandesc prea mult....

ladyJ spune:

Ruxij, sigur ca e important pentru copil(si nu numai) cum este privit de ceilalti. Insa sa nu uitam ca ceea ce simtim este in majoritate covarsitoare din cazuri exact ceea ce gandim.Gandul rau aduce emotii negative. Gandul bun aduce emotii pozitive(folosesc rau vs bun in loc de constructiv vs distructiv)
Ideea e ca din cauza unor ganduri rele,absolute,irationale,ilogice si asa mai departe, ne nefericim a dracului de mult si suferim DEGEABA.Fara baza reala.
Copilul gandeste ca daca nu ia note mari va fi luat in ras de colegi. El vede chestiunea asta ca fiind absoluta si de neclintit.El se teme de asta. Teama il face sa greseasca si mai mult.Gresind si mai mult, copilul isi adanceste credinta despre sine ca e ´´un prost´´. Si avalansa asta ia proportii uriase, distructive pentru individ.

Daca copilul meu ar veni si mi-ar spune ca mai bine termina cu viata asta, of doamne, pai le-as da dracului pe toate, note, matematica si ce naiba o mai fi, si as face orice ca copilul meu sa iasa din caruselul gandurilor pe care le are. Asta ar fi primul si cel mai important pas pe care l-as face!
Poti sa-i aduci copilului cel mai tare meditaror la matematica, daca acolo in sufletul lui(a se citi psihic) el are mari indoieli cu privire la el insusi , n-ai facut nimic! Poate sa ia zece la matematica pe linie, poate sa mearga si la olimpiade, cognitiile astea rele nu dispar si se ´´focuseaza´´ pe alte asemenea provocari inutile.Nu mai avem problema cu matematica dar vom avea cu orice alta provocare care apare in viata, si asta ne transforma in nefericiti, nemultumiti, anxiosi si in pragul atacurilor de panica.

Nu vreau sa spun ca tu nu ai dreptate, Ruxij, sigur ca, pentru a-si insusi cunostintele necesare, copilul poate avea nevoie de un alt meditator, de mai multa rabdare, timp, etc. Dar inainte de toate astea, are nevoie de STAREA psihica necesara.
Pana la urma, chiar sunt de acord cu postul tau, insa am simtit nevoia sa sa mai explic o data de ce sustin importanta capitala a ajutorului psihologic peste cea a ajutorului pedagogic.