Sfaturi va rog!!!

Ralukutzza spune:

Oana toate mamicile de aici ti-au dat sfaturi fff bune...nu cred ca am ce sa iti spun in plus fata de ele...pot sa iti spun insa ca fetita mea a fost invatata in brate (de mine) pentru ca am vazut inca din primele zile ca asta vrea si asta o linisteste...ca pe orice alt copil de altfel.Nu mi-a trecut niciodat prin cap ce iti trece tie si nu m-as putea exprima niciodata la adresa puiului meu asa cum faci tu ("stau dupa fundul lui"...poate ma mai scuteste").fetita mea are acum aproape 2 ani, este foarte independenta si fericita cu toate ca pana la un an si ceva a stat numai lipita de mine(si acum cand merg la baie sta cumite la usa si ma asteapta pana ies timp in care eu vorbesc cu ea din baie), se joaca singura prin casa sub supravegherea mea insa o data la 5 min , 10 se ridica, se opreste din ce face, vine si ma ia in brate, imi da un pupic dulce si se intoarce la joaca sau ma cheama sa ma joc cu ea....nu exista sentiment mai frumos si implinire mai mare sa vezi ca puiul tau iti raspunde cu aceiasi dragoste pe care i-ai aratat-o atunci cand simtea si avea nevoie de ea.
Tu ce fel de afectiune ii arati daca il lasi sa planga pana raguseste sau daca il lasi singur nebagat in seama sa se joace cu niste obiecte...obiectele nu arata afectiune, nici televizorul , nici scoica, nici tarcul, numai tu poti face asta... cum il tratezi tu acum pe el asa te va trata si el in viitor.
Daca nu esti capabila sa faci un efort pentru el..gandeste-te ca acum este usor, odata cu mersul de-a busilea incepe si exploratul fiecarui coltisor de casa si cataratul si va fi din ce in ce mai greu.
Sper sa nu te jignesc dar dupa ce am citit pe aici si pe la alte subiecte cred ca pentru binele copilului mai bine te-ai intoarce la servici si pentru copil ai angaja o bona...s-ar putea ca aceasta sa fie capabila sa ii arate mai multa afectiune decat ii arati tu si in situatia asta s-ar dezvolta armonios si sanatos...nu singur si frustrat

lorelaim spune:

Oana - ATENTZIE MARE -dupa cum scrii... si la alte sub deschise de tine... ma faci sa banui ca ai depresie...
Deci - inainte de orice - un copil poate fii fericit daca mama este sanatoasa... la minte si la trup... Parerea mea sincera este ca esti EPUIZATA complet si ca DEPRESIA itzi distruge bucuria de a fii mama... Nu vreau sa pun "diagnostic" (nu sunt de specialitate)... dar am trecut prin asa ceva.. si a fost CUMPLIT... Depresia este o boala f serioasa dar care se poate trata! Oricat de mult itzi iubesti copilul nu vei putea sa te bucuri de el daca nu iesi din starea asta...
Cauta ajutor de specialitate si trateaza-te rapid... Nu lasa lucrurile asa! Ai DREPTUL la bucuria de a fii mama, la zambetul copilului tau! Trateaza-te si fii o mama fericita

Qamar spune:

Luna, da , io sunt:-) reborn

si da, buna ideea cu balansoar/bouncer- si noi l-am folosit vreo 2-3 luni cand era nevoie si a fost OK ca alternativa la plimbat sau cand eram prea obosita

reviiiin

lorelaim spune:

Cauta pe Internet si documenteaza-te despre depresia post-partum. Vorbeste cu medicul de familie, cere-i parearea si eventual o trimitere catre un specialist...

Citeste:

http://www.desprecopii.com/info.asp?id=47

http://smartwoman.hotnews.ro/mi-am-dorit-mult-un-copil-dar-acum-nu-mai-stiu-ce-a-fost-in-capul-meu-despre-depresia-post-partum-discutam-online-marti-de-la-ora-12-cu-psihoterapeutul-catalina-dumitrescu.html

CorinaDani spune:

oana,

in acest moment esti foarte obosita, derutata, tracasata si nervoasa, orice lucru te enerveaza si te scoate din sarite, inclusiv sau mai ales propriul tau copil; de aici si cele scrise de tine (cu prea mare usurinta as zice, nici nu vreau sa-mi imaginez ce alte ganduri iti trec prin cap in acele momente);

gandesti gresit, nu poti afirma ca iubesti un copil pentru ca e foarte frumos si e reusit, il iubesti pentru ca este copilul TAU. daca era mai uratel, asa, nu l-ai fi iubit la fel de mult ? ooo, iar faza cu mersul de-a busilea va fi terminarea momentelor tale de ragaz, daca acum copilasul mai poate fi lasat in siguranta cateva minutele intr-un loc (carucior, scoica, tarc, etc.), stai sa vezi cum o sa fie cand se va rostogoli prin/din pat, cand va trage de toate firele, sertarele, chestiile aflate la inaltimea lui si pe care el le considera teribil de interesante si de atractive, va baga totul in gura, etc. atunci nu vei putea sa-l lasi nesupravegheat nici macar 2 secunde...

de curiozitate, cum era viata ta inainte de copil ? mergeai des la cumparaturi, in oras, la cosmetica, ieseai cu prietenii ? nu cumva si privarea brusca de aceste activitati placute te frustreaza la maxim, pe langa ingrijirea copilasului ?

profita astazi de primul somn al copilasului tau, fa-ti o cafea, du-te in bucatarie, stai jos si gandeste-te serios : ce vrei tu de fapt ? credeai ca a avea un copil e o joaca, e ca si cum ai avea un catel sau o pisica, ii dai sa pape, il scoti afara, te joci cu el si gata ? gandeste-te bine cum poti face sa gasesti urgent pe cineva sa te ajute cu copilasul, macar din cand in cand daca nu zilnic - o vecina, o ruda, o bona. eventual iti poti relua si serviciul daca veniturile nu-ti permit plata unui ajutor

cel mai important acum este sa rezolvi urmatoarele probleme :

- sa afli daca nu cumva copilasul are vreo problema de sanatate din cauza careia plange de neconsolat (reflux gastro-esofagian, gaze, eruptie dentara, puseu de crestere, etc.); parca spuneai la alt subiect ca ai inceput deja diversificarea, vezi sa nu fie asta cauza plansului, poate il doare burtica de la alimentele/sucurile care ii fermenteaza in stomac sau chiar are intoleranta la ceva (gluten, lactoza)

- sa gasesti urgent pe cineva sa-ti tina locul, macar o zi pentru inceput, sa apuci sa te odihnesti ca lumea, vei vedea lucrurile cu alti ochi dupa un somn bun, o baie fierbinte cu spuma, o iesire mica la primul mall/supermarket, stiind ca cineva de incredere are grija cum trebuie de bebelusul tau

- mergi la medicul de familie sa-ti dea o trimitere pentru analize, poate ai ceva carente de vitamine/minerale, care iti dau o senzatie de oboseala si nervozitate excesiva

- si nu in ultimul rand ar trebui sa-l intrebi pe medic cum poti afla daca nu ai depresie post-natala si ce poti face in acest sens

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

accept92 spune:

Depresia post-partum te poate face sa iti pierzi complet interesul pentru propria persoana, sa nu te mai intereseze micile tale hobbyuri, sa nu mai cauti sa-ti fie caldut si te poate face disponibil sa stai toata ziua cu un copil in brate. E si asta o varianta a depresiei...

Luna1 spune:

Da eu am avut depresie post-partum la primul copil si tot ce imi doream e sa il tin in brate, sa-l mangai si sa plang.

My reason

denizel spune:

Iar o incepi????


Bine, iti mai explic o data.
Si, promit, o sa-ti explic pana cand nu mai pui gresit problema tinutului in brate.

Iata:

Un bebelus trebuie tinut in brate atunci cand el iti cere aceasta, adica are nevoie de aceasta!!!!!

Daca sta linistit si isi vede de ale lui si e fericit sa-si vada de ale lui, NU e cazul sa-l deranjezi, sa-i strici confortul si linistea si sa-l porti in brate de aiurea!!!


Daca insa:

- se linisteste numai cand e luat in brate
- nu-i convin leganusele, scoicile, paturicile si povestile de la casetofon,

atunci:

il iei in brate!!

E mai clar acum?
Daca nu, nu-i nici o problema, explic din nou .

Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

accept92 spune:

Serios, sau esti ironica?

accept92 spune:

denizel am citit doar pana la 'sa iti mai explic'. Te rog sa observi ca eu nu am deschis vre-o data un subiect in care sa cer sfaturi despre cum sa parintesc. Multumesc, dar ma descurc excelent!