Vine toamna in bostana cu PEPENASI de 2008 (198)

ioana spune:

Boti, as vrea sa-ti dau un raspuns din prisma copilului crescut fara tata. E drept, ai mei s-au despartit cand eu aveam vreo 4 ani, deci am una-doua amintiri cu tatal meu (de ex., m-a invatat sa asez piesele de sah pe tabla - cu atata am ramas pana in ziua de astazi, nu m-am mai apropiat ulterior de jocul asta). Asadar, au divortat si, desi in acelasi oras, nu am pastrat nici un fel de legatura, cu exceptia pensiei alimentare pe care mi-a trimis-o regulat pana la terminarea facultatii. Atat si nimic altceva, desi nu s-a mai recasatorit si nu a avut alti copii. Nu simt nimic fata de el, imi este perfect strain, nu cred ca as simti ceva daca as auzi ca a murit.
Ce i-as reprosa (daca pot spune asa) mamei mele: ca nu m-a invatat ce sa spun copiilor care ma intrebau unde este tatal meu (in scoala primara, dupa aceea am invatat singura), ca nu am discutat despre asta, sa ma ajute sa pot iesi din anumite situatii. Si, de ce nu, ca nu a insistat ca noi (eu si sora mea) sa pastram legatura cu el, odata pe an, obligat - fortat, daca era cazul, dar sa fie ceva acolo de care sa ma leg.
Da, daca as fi in aceasta situatie acum, eu, ca parinte, as insista ca tatal sa pastreze o legatura fizica, fie si minimala, cu copiii. Lor le-ar fi de folos, cel putin acum, cat sunt mici.
Situatia ta e mai speciala, daca am inteles bine, tatal este american (daca nu am inteles bine, scuze!). As lua atlasul si i-as arata unde locuieste tati, as urma un drum imaginar cu degetul de la Constanta pana acolo, i-as spune ca e foarte departe si ca acolo trebuie sa lucreze. Si, daca o vor intreba copiii peste 2-3 ani, sa spuna acelasi lucru: tatal meu este in America, departe.
Cand va fi mai mare, poti sa-i explici situatia.
Din fericire, tu ai o familie extinsa unita, din cate am inteles, asa ca bunicul, fratele etc. pot fi rugati sa se implice cat mai mult in viata ei, sa o ia in brate, sa se joace etc.
Scuze ca m-am intins asa mult. Pentru mine este un subiect despre care simt nevoia sa vorbesc abia acum,la maturitate.
Am o cunostinta xact in situatia ta (de fapt, ea nu a fost casatorita cu tatal copilului). Fetita ei este mare acum, la liceu. Cand prind un moment potrivit, o sa o intreb cum a procedat si-ti trimit un PM.

Numai bine,
Ioana.

ana_a spune:

care bre? alea sunt vechi deja!
Ai doua domnitze sugubetze si nastrujnice!

boti, nu stiu ce raspuns sa-ti dau, iti doresc sa gasesti cel mai potrivit raspuns si in primul rand sa nu o mintiti prea tare

Sib, da, e faina cartea de care zici. Eu imi amintesc ca ma ajutat mult pe vremea cand era Stefi micut.

Matei a inceput sa comunice si el, undeva la o luna dupa ce a implinit 2 anisori. Nu vorbeste corect, stalceste insa este foarte insistent si daca si eu sunt atenta la ce zice ne intelegem perfect.
Eu nu prea am rabdare sa va povestesc, in ultima vreme este foarte foarte prins cu joaca. Cara cu camion piese de lego sau cuburi de lemn, isi face singur sinele de lemn de la thomas si plimba locomotiva, duce apa la animalele de jucarie (se preface) le duce de mancare, si face dialog intre doua masini ceva de genul :
"buna!" - (buna!)
"ce faci?" - (e fati?)
"vi dupa mine?" (i upa ine?)
"da!" - (da!)
"aici!" - (aicia!)
si le porneste una dupa alta pe covor...

chestii dastea.

Vreau sa cumpar o noua tablita de scris magnetica ca le-am stricat, sa vedem daca il prinde cumva mazgalitul.
De creioane nu este la fel de curios ca si Stefan, de aquarele nici atat.

edit: am sa pun si eu alte poze de la ora de pictura
Tati ne-a cedat un birou de la el din atelier, l-am dus in camera unde va fi camera lor...cand o vor accepta, si acum au birou unde sa mazgaleasca, sa picteze si sa-si faca de cap.

blog
proud

---

boticelina spune:

Ioana, iti multumesc mult pt raspuns, tatal lui Nancy este intradevar departe, dar e roman, doar ca prin natura profesiei e aproape tot timpul plecat din tara. Acuma, noi am fost casatoriti, am divortat, si nu ne-am mai vazut de cand eram eu in primele saptamani de sarcina. Eu am pastrat cópii dupa actele noastre, chiar si cópii dupa buletinul meu cu numele de casatorie, le tin la birou, la un moment dat le voi duce acasa, copiilor le place sa scormoneasca, sigur se va bucura sa le gaseasca si sa le citeasca (cred ca va avea nevoie de dovezi ca lucrurile sunt asa cum i-am zis eu). Am si verighetele pastrate impreuna. Imi pare cumplit de rau ca aveam si multe poze cu sotul dar mi s-a prabusit hardul pe care le aveam si nu le-am mai putut recupera.

Eu vreau sa-i zic intai ca noi nu avem tata, ca sunt familii care au doar tata, altele care au doar mama, altele in care copiii stau cu bunicii si am exemple si in bloc, si in desene animate. Oricum ea acum intreaba fara niciun resentiment, doar ca o continuare a observatiilor ei, deci nu vrea un raspuns complicat ci tot o constatare

Gargaritzoiu este acum in faza de asimilare a relatiilor de rudenie in cadrul unei familii. E foarte mandra de matusa Laura, unchiul Dan, verisoara Diana, verisorul Vlad, mamaie si tataie (in cazul nostru bona si sotul ei), de buni si memecu (parintii mei), mama cumnatei, cumatra Adriana . Asa ca saptamana trecuta a cules trei castane din curtea gradinitei, si le-a pus in poala in ordinea marimii si a zis castana mica - bebe, castana asta - mama ei, si cealalata castana mare - tatal ei. De-aia ziceam ca pluteste in aer intrebarea...

Mai tarziu probabil ca va trebui sa rafinez explicatiile, s-o iau inca de la "copiii se nasc din suflet si din iubire si apoi..." Apoi pe masura ce creste ii voi spune adevarul, pentru ca merita sa stie ca ne-am iubit dar nu am fost pe aceeasi lungime de unda.

Din pacate nu doresc si nici nu cred ca ar fi fezabila partea cu intalnirile cu tatal ei, el e tot timpul plecat, copilul oricum are numele meu, acelasi cu al bunicului, al unchiului, al verisorilor, deci destul de comod de explicat...

Scuze de mesajul lung, m-am folosit cumva de voi ca sa-mi fac un plan de bataie in scris



Monica si Nancy, 04.07.2008

"If you are unware of your choices, then you have none"

moni_or spune:

MADA La multi ani, sa fii sanatoasa si iubita si sa=ti reuseasca din plin toate proiectele cu scoala si slujba pe care le-ai inceput!

Multumesc fetelor de vorbele bune, v-am zis ca eu teoria o stiu, ca fiecare cu ritmul lui etc, dar acum puneti-va in locul meu, voi ati putea sa nu comparati? Acuma nu ma intelegeti ca stau toata ziua posomorata din cauza asta si ca il stresez pe Luca de ce nu vorbeste... Insa na, nu pot sa nu fiu nerabdatoare, asa cum sunt nerabdatoare si sa scapam odata de pampersi, ca m-am saturat sa schimb 2 ture... Dar asta nu inseamna ca il pun cu forta pe olita sau asa ceva. De la incercarea nereusita din vara asta nici nu l=am mai lasat fara pampersi, cand o sa vrea o sa stea, acum e si frig si nu pot face experimente.

MARINA, eu cel mai devreme toamna viitoare il dau la gradi, asta clar, nu ma intereseaza ca nu vorbeste pana atunci. Ca si asa toata vara am tras dintr-o boala in alta, nu am chef sa vina cu de toate si sa i le dea si lui Alex, sa mai creasca si asta micul un pic si dupa aia.

Legat de crescut fara tata, si eu sunt un copil de asta, crescut de la 1 an fara tata. Eu sunt de parere ca nu are sens ca mama sa il oblige pe tata sa pastreze legatura. Iubirea nu se poate impune. Daca nu simti natural nevoia sa petreci timp cu copilul tau, asta e, nu cred ca ii va face bine copilului sa-si vada tatal batand din picior si uitandu-se la ceas in timp ce se intalnesc. Despre tatal meu si experienta de a creste fara tata n-am nici timp nici chef sa detaliez, probabil in vremurile noastre e mai usor, pentru ca sunt mult mai multi copii din familii destramate, pe vremea aia erau mai putine divorturi (sau nu cunosteam eu).

Monica, mami de Luca Andrei (17.07.2008) si Alexandru Matei (19.05.2010)
Doamne, ai grija de minunile mele!

ioana spune:

Tot eu, Boti: dar bunicii paterni? Sau sunt ca si ai mei, ca si ai copiilor mei, (cvasi)absenti?
Stii ce m-ar fi bucurat pe mine? Sa ma fi luat si pe mine de la scoala, macar din cand in cand, un unchi, ceva, un personaj masculin, ma sa mandresc si eu... Nu am avut parte de asa ceva niciodata. Daca ai ocazia si se poate, mai trimite unchiul, bunicul, sa o ia de la gradinita (scoala). Cred ca i-ar place tare mult.

Ioana.

ana_a spune:

boti o imbratisare de la mine!
Sigur vei gasi cea mai potrivita metoda.

Imi aduci aminte de Stefan al meu, la varsta care o au pepenasii acum.

Bunicul din partea lui tati a murit cand Stefi avea 6 luni.
Avea in jur de un an si 10 luni cand intr-o zi mi-a zis ca vrea la buni.
Ceva de genul:
"dar nu la buni cu bunicu Gabi! vreau la buni cu fotoliu!" - (bine, pe limba lui bebeluseasca )

Cam asa a diferentiat el...lipsa bunicului. O buni avea bunic si alta nu avea decat un...fotoliu. Asa ia ramas numele o bucata de vreme pana ne-am dat noi seama ca ar trebui sa le zicem buni Ica si buni Mariana...

Acum, Matei, le zice : "bumi", la mama mea si foarte haios, la soacra ii spune "mama" - cu accent pe a cu caciulita - asta pentru ca Paul asa o striga pe soacra

hai ca indata monopolizez subiectul...si cum zicea careva odata, cand scriu eu...nu mai scrie nimeni

va doresc toate cele bune!
sa auzim de bine!

blog
proud

---

mcoca spune:

Mada, multi ani fericiti iti doresc! Multa bafta la scoala, sa reusesti totul asa cum iti dorit!

Moni eu iti intzeleg frustrarea. Si pe mine ma apuca pandaliile cand aud ca al lu Diana de ex face puzzle de 30 de piese, si a mea face cu greu de 6 (vorbesc de puzzle adevarat nu de piese de incastrat, ca acolo e as). Sau ca Irina de Bobitza stie cifre, litere, si etc. Unii invatza mai greu, altii mai usor, asta e, fiecare cu ritmul lui. Noi trebuie sa facem ce putem sa-i stimulam cat mai mult, dar mai departe ... Dumnezeu cu mila :). Deci ca o concluzie, cred ca toate mamicile au momente de frustrare, de "ciuda", e normal, si hehehhee cate vor mai fi.


Vicky si Printzesone

mcoca spune:

Aaa, uitasem, bai nu va mai scuzati atata ca scrieti mesaje mari. Pai foarte bine, inseamna ca avetzi de spus .

Boti draga, eu habar nu am cum e mai bine. Bafta sa alegi calea cea mai buna.


Vicky si Printzesone

Chuny spune:

Cand eram noi mici nu se stia cred inca de faza cu modelul masculin care e important in viata oricarui copil. Nu prea stiau parintii cum sa faca sa fie bine, adica mamele, ca tatii in general erau cei care-si lasau copiii.

Pe mine maica-mea ma mintise de tatea ori si mi-a dat atatea versiuni ca nu am mai crezut-o deloc. Si la fel nu m-a invatat cum sa ma descurc in situatii neplacute. Imi amintesc si acum o data in tramvai o colega mi-a scos buletinul din ghizdan, a fugit la mijlocul vagonului si l-a rasfoit si a inceput sa strige: "oaaaa, tu nu ai taaaata, ai numai o liniutza acolo! ha! ha!" Maaaama ce rusine mi-a fost! Si eram deja in clasa a noua.

Sib Aripi tot mai grele *** Nasterea ariciului Vladimir *** *** Anna, o nastere cu viteza