Mamici cu copii mai mari-va rog un sfat!

viviana spune:

Am mai scris pe ici pe colo despre dezamagirea mea cu cititul.
Pentru ca pur si simplu nu inteleg.

Am o biblioteca respectabila cu peste 3000 de volume. Pe care le stergem de praf impreuna, le mangaiem, le mirosim, avem grija de ele, adaugam.
Eu citesc 1-2 carti pe saptamana - de obicei o politista pentru deconectare si o "serioasa".
Celcesforaie la fel.
Stam cu orele in librarii.
I-am citit de pe la 6 luni.
Am citit impreuna ea o pagina, eu doua, pana mi s-a uscat gura.
Cea mai tare performanta a mea a fost cititul impreuna a cartii Colt Alb (o avea la scola).

Si? Nimic.
Nimic in afara de enciclopedii si carti cu dinozauri. Si cateodata o carte care trebuie sa aiba personaj principal un animal: gen Lassie, Tomi, Arpagic. Singura poveste pe care a citit-o a fost Fat frumos din Lacrima.




Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Gabi_K spune:

ai mei si mai grav.
Niciodata nu au suportat sa le citeasca cineva. Baiatul foarte rar, fata aproape deloc.
Eu citesc mai tot timpul, avem biblioteca mare acasa, dar degeaba Lecturile obligatorii abia le inghitim cu multa apa, singura carte fara probleme a fost Cartea baietilor, cand avea 10 ani. (asta in afara manualelor de utilizare la mp3, chitara, mp4, tel.mobil, etc)
Aia mica mai are placerea cartilor, dar cu multe poze, si prefera si ea dinozauri decat povesti cu printese

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert Locul nostru www.jccoradea.ro" target="_blank"> preferat

rrox3 spune:

Viviana fetele mele citesc. Dar eu nu le-am spus niciodata sa citeasca.
Eu mi-am cumparat carti, m-am bucurat cand le-am primit si le citesc cu placere. Imi anunt planul de a citi chiar: "ma joc o jumatate de ora acum cu tine si dupa aceea te rog sa ma lasi, fiindca vreau sa citesc". Practic au crescut firesc intr-un mediu in care lumea se bucura de carti. Se bucura, la propriu. Se intampla sa ma auda razand in hohote fiindca am citit ceva

Le-am cumparat si lor, cat au fost mici. Si le-am citit. Dar asaaa, cu intonatie, personaje si tot tacamul. Am si discutat despre ce citim. Ne-am si amuzat gandind alte variante posibile sau alte aventuri ale personajelor. Le-am adus in viata de zi cu zi, am facut comparatii sau ne-am intrebat ce-ar face in anume situatii. Asa ca le-a placut sa le citesc. Si le mai place inca Chiar si cea mare mai vine cateodata, cand ii citesc celei mici, sa ma asculte. Ii face placere.

Cand a mai crescut Mariuca am mai observat niste chestii, in primul rand nu e atrasa de carti vechi - cu foarte putine exceptii. Cartile care mi-au bucurat mie copilaria nu sunt pe placul ei. Biblioteca aia cu multe volume s-ar putea sa nu-i spuna nimic fetei tale. Limbajul si imprejurarile mai putin moderne nu prea au priza. Vrea autori contemporani si foarte putini clasici au fost apreciati (Micul print de exemplu). Si mai vrea ceva: sa-si aleaga singura cartile. Nu sa i le var eu sub nas. Mai fac sugestii, dar fara nici o presiune. Le fac si le las sa lucreze in timp. De obicei au efect.

A mai avut si ea perioade in care nu mai avea chef sa citeasca. Nu o atragea nimic. Si atunci i-am propus sa-i citesc. I-am citit (chiar daca putea foarte bine sa citeasca si singura) si i-a revenit cheful de citit. A regasit placerea.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

nelia spune:

Susse, stai asa, ca pe mine ma intereseaza mult ce spui tu. De ce erai asa, stii? Ce anume te provoca sa fii asa. Sa zicem ca una din cauza e clara la tine, sora si fratele tau.

Dar Agata, care este o Susse mai mica e prima dintre copii la scoala si tot artagoasa este cind trebuie sa studieze. Nu exista presiune prea mare pentru note, nu o cert (prea mult, se mai intimpla sa-mi puna capac si atunci ii mai spun citeva), dar nu o pedepsesc de la note sau lectii... discut cu ea calm si ii explic consecintele statului si 'frecatului' si 'trasului mitzei de coada'.

Sint sigura ca intelege tot, mi-a dat multe dovezi ca da, dar burta pe carte la propriu tot nu pune, decit impinsa de mine si daca s-ar putea sa stau linga ea.

Am incredere in ea, este de o inteligenta sclipitoare, ii pica fise la care eu nici nu ma gindesc, ne bate la tot ce jucam cu ea, si ii plac jocurile alea logice si 'grele', deja jucam din alea de 12-14 ani, daca pune mina pe carte, se joaca cu lectiile, stie tot, le face repede... dar pina se apuca si cit timp lucreaza zici ca o tortureaza cineva. Ei ii place la scoala, ii place matematica, ii place si sa citeasca... dar daca la scoala se duce cu placere, in rest ramine doar cu placerea.

Eu am incredere in ea ca poate, dar recunosc ca nu am incredere in ea ca e serioasa, am lasat-o si mi-a demonstrat ca nu e...

Revin, ce anume te provoca sa fii asa? Ce anume din vorbele mamei, ce gindeai copil fiind cind simteai nevoia sa nu faci ceea ce ti se spune si banuiesc ca intelegeai si tu ca mama nu ti le spunea pentru ca voia sa-ti fie rau. Mai putin comparatia cu ceilalti copii, ca daca de aici iti vine, mi-e clar... dar eu nu o fac.

Cu cititul asta... of! Eu nu am avut modele, am fost singura din casa care am citit, dar le-am descoperit si nu am mai putut sa ma las de ele. Noi citim, Agata citeste fortat cartile obligatorii.

Dar, s-a mai schimbat cite ceva. Disperata cum doi ani ca nu pune mina pe nici o carte, desi cind era micuta ii placeau... am dus-o la biblioteca si am inscris-o intr-un cerc de lectura. Am cautat mult pina am gasit ceva pe gustul ei: cu detectivi si cu premiu la sfirsit cine are caiet de lectura mai amplu.

Ea e fascinata de actiunea asta de a descoperi mistere, asa ca tema a fost in regula, iar premiul cel mare (dat de primarie) era o bicicleta (ea nu avea mare atunci si isi dorea si inca multe alte premii pentru ceilalti copii cu caiete de lectura buna.

I-au facut legitimatie de detectiv, i-au dat numar (agent 0009), o lista luuunga de carti si saptaminal se intilneau citeva ore ca sa povesteasca ce au citit. Atunci a descoperit Agata cartile, nu asa cum imi doresc eu, dar macar citeste zilnic acum.

Nu a cistigat bicicleta, a luat o minge si multe carti, dar asta pentru ca erau trei cu caiete de lectura bune si s-a tras la sorti. Insa a citit toate cartile de pe lista fara sa-i spun eu nimic, era o activitate reacreativa, de vacanta, nu aveam de sa o pun eu sa citeasca. A facut fise de lectura complete (desi la scoala ma rugam de ea sa le faca pe alea obligatorii), a citit si lista de carti suplimentare. Cred ca a citit mai mult de 40 de carti in 2 luni...

Si de atunci i-a ramas obiceiul si isi ia carti de la biblioteca, nu ce as vrea eu, ii mai arunc cite o sugestie ca poate se prinde, dar nici nu-i spun nimic si citeste, plus cele obligatorii de la scoala. Dar citeste putin, 10-15 pagini pe zi, pentru clasa a IV-a mie mi se pare putin. Si se vede asta la facutul frazelor, compuneri inca nu fac... la dictari. Se vede ca nu are vocabular dezvoltat... si vede si ea si stie si de ce, ca i-am spus, dar... Eu inca astept momentul ala in care sa o vad ca renunta la orice si se duce sa citeasca.

In schimb, ii place la nebunie sa-i citeasca cineva, si asta tot de la lenea de mai sus i se trage, niciodata nu a intrerupt ea lectura, ii citesc pina nu mai am voce... II citesc si din ce vrea ea, dar am si eu preferintele mele daca tot ragusesc linga ea... si asa, se poate spune ca a citit si din clasici si cartile copilariei mele...

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

susse spune:

nelia, sa o iau pe rand. (intai ma intreb daca oare si in capul maica-mii era tot atata stres:). Stiu sigur ca, mare fiind, 25 adica mi-a zis ca ea nu a mai putut sa se lupte cu mine si a sperat ca nu se inseala si o data si-odata o sa fac si eu ceva mai mult decat sa trag matza de coada.)
Despre motive ar fi muuulte de spus. Multe probabil la care nici nu m-am gandit. Intai, cred ca da, a fost diferentza facuta intre frati. O data ca se astepta de la mine, ceea ce a fost oferit de ailalti doi. Si pe mine cred ca ma enerva teribil fortzarea asta si comparatzia. Asta a fost in frageda pruncie sa zic asa. Pe de alta parte si la ora actuala cand ma apuca o leneeeee apai ma apuca si nu ma misti din loc.
Scoala, general vorbind,in afara de a aranja frumos caietele si cartile nu mi-a placut (pana la 19 ani cand am inceput facultatea). Pur si simplu. Cred ca am fost si eu drac impielitzat din fire- sa dau un exemplu, eu in clasa a sasea copiam la romana la teza cu servite. Nu mai stiu de unde am furat ideea,sau daca am descoperit-o, da la prostii m-a dus mintea mereu. Si asta sigur faceam de lene sa-l invatz pe greuceanu. De ce sa invatz cand puteam sa fentez? Si asa luam si eu un 7-8 si eu eram fericita- mama, m-a vazut vanzatoare de cartofi in piatza :).
O alta chestie cred ca era chicaleala mamei care imi turuia ca sa fac aia si ailalta, ca e murdar in camera ca tre sa citesc, ca o sa imi trebuiasca sa am vocabular-bla bla bla era in capul meu. Eu numa cu gandul la joaca si prostii eram. Cred ca am mai zis mai devreme, ca mama a fost foarte dura/stricta,cu program foarte strict, cu ai sau nu voie. Eu, drac impielitzat cum zic, m-am razvratit impotriva ei mereu-din varii motive,unele si mult mai serioase dar care nu isi au locul aici.
Tarziu, doar prin facultate, cand poate a fost momentul ca am fost singura si departe de tot, am concluzionat ca mama nu mi-a vrut raul. Si in ziua de azi zic si cred la fel. Si nu cred ca ea ar fi putut face mai multe. Pentru ca asa cum s-a mai zis aici, eu ziceam ca ea si faceam ca mine. Mama habar nu are ce faceam eu in liceu, ce note aveam, ce chiuleam sau nu. De vorbit vorbeam-foarte mult. Nu a fost genul de mama sa nu ii pese, doar ca nu m-a verificat ca pe ailalti. In rest, am fost copil cuminte. Adica exceptand scoala, am deprins principiile induse de ea, nu prea i-am iesit din cuvant si restul.
Cum am mai zis, motive sunt probabil diverse ptr comportamentul meu, multe le constientizez unele poate nu.
Si atunci, in capul meu nu era decat joaca. Sa fentez lectii, invatzat,si sa ies in fatza blocului

rrox3 spune:

Susse Cicaleala cauzeaza oricarui copil. Mie imi placea sa invat, dar cicalelile faceau sa-mi piara tot cheful.
De exemplu invatam pentru o teza sau un examen si faceam si eu o pauza, pauza in care faceam greseala sa ma duc pe la maica-mea. Ea nu gasea nimic altceva de vorbit decat sa ma bata la cap cu invatatul, sa afle ea unde am ajuns, sa mai imi dea ea niste sfaturi despre ce si cum sa invat si alte d-astea... mi se acrea. Imi dispareau tot elanul si toata energia instant.
Mesajul pe care-l transmite o astfel de mama e "nu am incredere in tine" si "tu nu contezi, conteaza doar sa inveti si sa performezi". Fie ca il transmite constient, fie ca nu.

Presiunea te invita la opozitie. Automat te aperi, te impotrivesti.
Si poti ajunge chiar sa actionezi impotriva ta, din nevoia de a te opune presiunii.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

giulia71 spune:

Din povestirile voastre, concluzionez ca sunt copii si copii. Unu e atras de carti ca de magnet, altu fuge ca de dracu'

Pai ma uitam ieri la al meu, orice ar fi facut, orice, numa sa nu citeasca. L-am impins asa ca pe magarus sa facem juma de rezumat a lu FF din lacrima. De dimineata imi zise ca e boier, ca are deja un rezumat facut si ca mai are doar unu!
N-a mai contat, cine si cum l-am facut...

Mi-am amintit de ceva, apropo de firi diferite. Eu, anii 90 ma pregateam sa dau la ASE, cu matematica atunci stateam jalnic. Gasesc un prof de mate, asa facut de Dumnezeu pentru mine. Ce n-am priceput toata viata mea de elev matematica, ei dom'le de la el pricepeam. Avea un dar!!!
In fine, intru la ASE si evident ma salveaza matematica.

Urmeaza admiterea sora-mii, ea la fel, mate pe butuci. O duc la dom profesor, linistita ca va face treaba. N-a mers! Nu pricepea o iota!
A urmat esecul si abia anul uramator a intrat.
Ce vreau sa spun, e ca copii sunt diferiti si ca


uneori gandesc prea mult....

susse spune:

pe aceleasi considerente m-a mutat maica-mea in clasa a 5-a, trimestrul trei la scoala la care invatzasera ailalti doi. Desi traversam orashu. Scoala era buna, ailalti doi unu mai dashtept si cu note mai bune ca alaltu, tre sa iasa ceva si din cea mica. A iesit, da nu cand au vrut ei
Dar frate-miu, olimpic chimist, la romana era varza. De abia a luat un vreo 6 parca la romana :P.

nelia spune:

Nu ai idee cit de mult semeni cu Agata sau invers si cit de mult seman eu cu mama ta. Nu o cicalesc poate chiar atit de mult, discutam insa foarte mult, ii raspund si ii dau explicatii la tot ce ma intreaba... dar o vad, ca desi stiu clar ca a inteles... ea face tot ce vrea.

Nu stiu cum sa procedez, eu am relatie furtunoasa, dar buna cu ea... Sintem prieteni, dar dezbatem si despicam firul in patru de trei ori pe ora... ei ei ii place, dar si mie... Pe orice tema, imi place de nu mai pot cind ne punem pe filozofat. Si e ff profunda, mai profunda ca mine...

De aceea nu-mi place cind in relatia noastra cu nabadai, dar plina de iubire si intelegere, apar discutii serioase, cum ar cele din cauza invatatului. Pentru ca nu sint absurda, nu ma intereseaza prea mult camera, e a ei si isi face cit de cit de pe la 7 ani... sau alte lucruri, dar mi-ar placea sa o vad mai dedicata studiului. Si sufar cind o vad ca nu este si cind trebuie sa-i atrag atentia asupra anumitor lucruri... Ma doare, ca e fata mea si o iubesc ca ochii din cap, mi-ar placea sa o inteleg, sa-i fiu prietena buna si mai tirziu, cind creste... nu vreau sa o indepartez prin cicaleala asta legata de scoala. Of, greu!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

susse spune:

Apropos de impins de la spate, mama ma intreba, tie iti place sa te intreb mereu? sa iti zic mereu acelasi lucru ca tre sa fii asa si asa? Ca si cand ar fi trebuit sa fiu deranjata....dar eu nu eram de cele mai multe ori, ca deja eram pe la joaca cu gandu sau pur si simplu in stand by ;).
Nelia, referitor strict la tine si la Agata, eu cred ca totusi si cicaleala asta cu masura e buna. Asa printre cicaleli constructive se induc niste idei, niste chestii, ca tre sa fie asa si nu asa.
Si acum imi vine in minte o chestie banala, cum ca, m-a zapacit mama cu facutul curatului in camera. In sensul ca era un fotoliu plin de ce vrei si pe masa caiete carti. Eu ziceam ca n-are treaba de ma bate la cap. Pana cand ,i-am zis, stii ce, daca e tot asa de groaznic, nu mai intra in camera mea. Si asa a facut, il tirmitea pe tata. Ei ce credeti ca m-a deranjat primu lucru in viatza de studenta? Cum stateau ele hainele si cartile colegelor de camera peste tot :D. Eu cred ca e si ADN-ul,da oi fi invatzat si eu ceva din ce turuia ea la urechea mea ;)?