De ce 1 copil, de ce 2 ?

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Rufus spune:

buflea, este foarte adevarat ce spui, cuvant cu cuvant; mi-ai luat vorbele din gura.
Eu ii inteleg si pe cei care vor si pe cei care nu vor mai mult de un copil.
As inclina, totusi, sa cred ca ar fi mai bine pentru copil sa aiba frati/surori, insa nimeni nu poate dovedi asta ca pe un adevar absolut, dupa cum stiu ca doi copii nu inseamna musai probleme duble pentru parinti, tocmai pentru ca un copil poate pune mai multe probleme decat alti trei la un loc.
As zice ca un calcul amanuntit nu poate fi facut pentru a cantari ce-i mai bine; eu as merge, in acest caz, pe dorinta (si intuitia) celor care-si doresc mai multi copii, fie ca-s femei, fie barbati; nu cred ca o femeie poate fi atat de aeriana sa-si doreasca un copil, desi vede clar ca sunt riscuri sa n-aiba ce sa-i dea sa manance; si, din proprie experienta, pot spune ca nu mancarea sau imbracamintea stau pe primul plan la "problemele" pe care le-ar aduce inca un copil, ci alte lucruri care tin si de noi, iar noi nu suntem dispusi, uneori, sa ne asumam ceva in plus.
Prin urmare, cred ca nu-i valabila scuza cu "mai bine unul, de care sa ma ocup mai bine", mai degraba e "numai unul, ca sa nu-mi petrec tot timpul cu copiii"; in fine, in cele mai multe cazuri. As zice ca e ceva omenesc, atitudinile astea nu trebuiesc musai blamate, mai degraba au sanse vorbele convingatoare.
Nu cred, in general, ca putem blama vreuna din decizii, unul sau mai multi copii, sau chiar niciunul.

Da, acum cand am 3, zic ca asa-i cel mai bine...

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alex_andra spune:

Si totusi, cum ne convingem sotii?
Ca trebuie sa fim amandoi de acord, cel putin eu chiar nu as face asta, voluntar, impotriva dorintei lui, declarate.

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Adriana mica spune:

Daca vorbim despre argumente rationale, pragmatice sunt multe de luat in calcul: situatia financiara, disponibilitatea de implicarea a ambilor parinti in cresterea copiilor, ajutorul din partea familiei extinse, posibilitatea de a avea o perioada mai linistita in plan profesional, etc.

Rufus, ar fi bine ca ceea ce spui referitor la "numai unul de care sa ma ocup mai bine" sa fie o chestiune legata doar de dispozitia de a ne asuma sau nu ceva in plus (adica "sa nu imi petrec tot timpul cu copiii"). Din pacate, problema timpului disponibil este o realitate cat se poate de obiectiva in cazul celor care au primul copil in momentul in care zarurile sunt oarecum "aruncate" dpdv profesional. Ar fi multe de spus pe acest subiect (despre stabilirea prioritatilor si cum se poate gasi cat de cat un echilibru) dar nu vreau sa generez o polemica off-topic. Din punctul meu de vedere, daca nu vorbim despre probleme financiare majore sau probleme de sanatate, acesta este singurul argument (din categoria celor pragmatice) cat de cat valabil pt a fi luat in discutie.

Vicky, inteleg punctul tau de vedere dar trebuie sa te gandesti si la alte aspecte. In primul rand, nu intotdeauna fratii sunt atat de apropiati pe cat ar trebui (ba uneori sunt chiar dusmani, am un caz in familie) - nimeni si numic nu iti poat garanta ca totul va fi ok din acesp punct de vedere. Apoi trebuie sa discuti deschis cu sotul tau sa intelegi ce anume il face sa nu isi mai doreasca inca un copil (ideea ca nu este de acord cu argumentul tau este doar inceputul dialogului, poate are si alte ganduri / planuri de viitor, sau temeri care il fac sa fie reticent la propunerea ta). Uite, de exemplu noi am discutat; stim ca ne mai dorim amandoi inca un pui (asa ca in visele noastre din perioada cand locuiam intr-o garsoniera confort II si ne luptam sa supravietuim de la o luna la alta), dar ne este teama ca nu vom putea face fata sa crestem (dupa standardele noastre) doi copiii si sa ne mentinem job-le pe linia de plutire (adica sub standardele angajatorilor nostri, dar nu ne pasa - suntem dispusi sa ne asumam acest lucru).

Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)

Uite ce mare am crescut...
www.totsites.com/tot/duduburlacu" target="_blank">Povestea merge mai departe...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rufus spune:

Citat:
citat din mesajul lui Adriana mica

Rufus, ar fi bine ca ceea ce spui referitor la "numai unul de care sa ma ocup mai bine" sa fie o chestiune legata doar de dispozitia de a ne asuma sau nu ceva in plus (adica "sa nu imi petrec tot timpul cu copiii"). Din pacate, problema timpului disponibil este o realitate cat se poate de obiectiva in cazul celor care au primul copil in momentul in care zarurile sunt oarecum "aruncate" dpdv profesional. Ar fi multe de spus pe acest subiect (despre stabilirea prioritatilor si cum se poate gasi cat de cat un echilibru) dar nu vreau sa generez o polemica off-topic. Din punctul meu de vedere, daca nu vorbim despre probleme financiare majore sau probleme de sanatate, acesta este singurul argument (din categoria celor pragmatice) cat de cat valabil pt a fi luat in discutie.




Nici eu nu vreau sa nasc polemici la un subiect asa delicat.
Atata doar ca, in lipsa motivelor pe care le enumeri (probleme financiare majore sau sanatate), daca ambii parteneri au aceleasi idealuri in viata, exista dragoste, etc, nu prea mai sunt motive ca o familie sa se rezume la un copil. Adica exista, insa poti deja sa te gandesti ca, cel putin unul din parteneri, are retineri si invoca anumite motive, ca sa-si justifice punctul de vedere.
Cred ca sunteti de acord ca, daca ar trebui sa luam decizia conceperii dupa ce toate problemele ce ne stau in drum ar fi rezolvate, multi dintre noi am ramane fara urmasi.
O analiza lucida este absolut necesara. Una foarte amanuntita, nu cred ca este viabila.
Cum spuneam, insa, chiar nu pot comenta deciziile altora care cred altfel. In categoria acestora, intra propria mea sora, care a ales sa nu aiba nici un copil, iar eu nu o desconsider in nici un fel.

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns elaga spune:

Am unul pentru ca e criza si nu mi-l permit pe al doilea. As face 5 daca as avea posibilitati financiare. Stiu ca multe persoane sunt de parere ca unde creste unul creste si al doilea, dar eu nu vreau sa ajung sa-i spun unuia dintre ei ca nu poate studia unde doreste pentru ca nu-mi permnit. Stiu ca ma gandesc prea departe dar vremurile pe care le traim nu ma indeamna la un al doilea copil, desi mi-as dori.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Adriana mica spune:

Rufus, total de acord cu concluzia enuntata de tine. Cam acelasi lucru am vrut sa punctez si eu, doar ca am argumentat intr-o maniera putin diferita (pornind de la experienta mea personala).

Andra, cred ca in primul rand trebuie sa ai o discutie deschisa cu sotul tau, pt a intelege ce il face sa aiba retineri in acest sens. Atentie insa, o discutie inversunata (in special pe acest subiect) se poate transforma foarte usor in "capcana": cu cat veti incerca sa intoarceti problema pe toate partile, cu atat exista posibilitatea sa apara mai multe motive contra (pt ca intr-adevar, nu traim intr-o lume ideala in care situatia economico-financiara si alti factori externi sa poata fi ignorati cu desavarsire). Pana la urma, ceea ce conteaza cu adevarat nu este o eventual izbanda intr-un "razboi" al orgoliilor si al argumentelor pro / contra, ci mai degraba ceea ce simtiti voi (afectiv, emotional), si daca reusiti sa fiti pe aceeasi lungime de unda din acest punct de vedere.

Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)

Uite ce mare am crescut...
www.totsites.com/tot/duduburlacu" target="_blank">Povestea merge mai departe...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Cristina_OR spune:

eu sunt in situatia inversa, adica ar vrea sotul, dar nu prea ma incumet eu sa-l facem pe al doilea.sotul ar vrea, cu speranta ca va fi o fetita.pe primul l-am facut "din inconstienta", sa zic asa, adica....eram proaspat casatoriti, terminasem studiile, el armata...., insa traiam tot ca niste copii, pana in momentul in care l-am avut, abia apoi ne-am responsabilizat(de fapt, mai mult eu, caci "taticul" e mai copilaros asa, il cresc eu pe langa Denis).sincer, si eu mi-as dori un al doilea bebel, in primul rand pt mine, caci mi-e dor de vremurile alea, Denis cam da semne de independenta si nu mai pot sa-l dragalesc atat, plus ca eu am acceptat de cand l-am nascut tot felul de sfaturi de la "babe", ca de, eram copila, asa ca mi-as dori macar al doilea copil sa-l cresc exact asa cum doresc.suna cam egoist, nu?
si ma gandesc ca ar fi bine si pt Denis, in viitor, eu mai am un frate, sotul 3, si mi se pare frumos cand se strang toti de sarbatori.
nu te simti niciodata singur, vesnic suna telefonul.sotul meu a crescut intr-o familie cam ca a lui Rufus, adica frati de ambele parti, insa sunt mai uniti decat multe familii care le cunosc.

momentan, mie mi-e groaza de un al doilea, din punctul de vedere al serviciului, al veniturilor, caci daca as ramane iar gravida acum as lua-o de la capat cu statul acasa, strans cureaua la maxim (nu avem niciunul din noi servici momentan).darma gandesc pt la anul, daca ne-om reveni un pic financiar, Denis va merge la scoala, asa ca ar fi un motiv bun sa stau cu cel mic acasa si sa ma ocup si de cel mare.viseeeee.......




Cristina, mamica lui Denis Mare(17 iunie 2004)




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alex_andra spune:

Citat:
citat din mesajul lui Adriana mica

Andra, cred ca in primul rand trebuie sa ai o discutie deschisa cu sotul tau, pt a intelege ce il face sa aiba retineri in acest sens. Atentie insa, o discutie inversunata (in special pe acest subiect) se poate transforma foarte usor in "capcana": cu cat veti incerca sa intoarceti problema pe toate partile, cu atat exista posibilitatea sa apara mai multe motive contra (pt ca intr-adevar, nu traim intr-o lume ideala in care situatia economico-financiara si alti factori externi sa poata fi ignorati cu desavarsire). Pana la urma, ceea ce conteaza cu adevarat nu este o eventual izbanda intr-un "razboi" al orgoliilor si al argumentelor pro / contra, ci mai degraba ceea ce simtiti voi (afectiv, emotional), si daca reusiti sa fiti pe aceeasi lungime de unda din acest punct de vedere.

Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)

Uite ce mare am crescut...
www.totsites.com/tot/duduburlacu" target="_blank">Povestea merge mai departe...


Adriana, eu stiu motivele interioare ale sotului (nu cele exterioare ca "nu facem fata la 2") si culmea e ca il inteleg, tocmai de-aia am zis ca-mi demonteaza toate argumentele.
Dar nah....o stiu si pe a mea una si buna
Si desi ii dau dreptate si il inteleg si nu-l pot acuza de nimic, eu tot imi doresc mai mult...

Referitor la ce s-a adus in discutie putin mai devreme, la partea profesionala....hmmm....eu am avut de ales: copil sau servici si am ales copilul, de fapt , familia.
Am avut foarte mult de pierdut la servici, in continuare pierd, eu sunt singura din colectiv care nu stau peste program si pentru asta sunt taxata, de la colegi, la sefi.
Desi am functie de management mediu, cei care sunt in subordinea mea, nu ma trateaza ca atare,ci doar ca pe o simpla colega, dar asta e....chiar nu ma intereseaza, eu mi-am stabilit foarte bine prioritatile.
Ce imi pare rau, foarte rau, ca m-am uitat in gura lor si m-am intors mai devreme la servici, in loc sa stau acasa 2 ani de zile.

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mcoca spune:

Aseara am reluat negocierile. Se pare ca incet, incet se da pe brazda, dar nu zic hop pana nu se rezolva.
M-au ajutat f mult cele scrise de voi.

Daca gandesc cu capul, zic da, unul ajunge, dar inima imi zice 2 :). Sa vedem ce o da domnu, sper sa fie bine.


Vicky si Printzesone


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Burtocika spune:

Citat:
citat din mesajul lui buflea
Cam de pe la 25 de ani in sus incep ei, fratii, sa se inteleaga si sa simta apropierea aceasta de rudenie. Pana atunci nu este decat o relatie de "love and hate" iar pe la adolescenta drumurile li se cam despart.


Da-mi voie sa te contrazic !!! Nu stiu daca tu ai mai avut frati sau surori si poate tu asa te-ai simtit, dar eu am avut o relatie foarte apropiata de sora mea de cand eram mici ! Poate pe la 4-5 ani sa fi fost un pic competitive, dar nici vorba sa asteptam pana la 25 de ani ca sa avem o relatie apropiata !!! Poate aici intervine si talentul parintilor de a crea un mediu propice pentru dezvoltarea unei relatii armonioase intre frati.

*****************************
www.goblenpartner.webs.com" target="_blank">mai coase cineva goblen ?
www.dealemele.webs.com" target="_blank">cartile copilariei mele

Mergi la inceput