De ce 1 copil, de ce 2 ?
Raspunsuri - Pagina 2
Dorsilia spune:
daca ar fi dupa mine si inima mea sau a sotului, casa noastra ar fi plina de copii, mie imi place sa cresc copii chiar daca sunt eu cum sunt, adica superpanicoasa, din motive de varsta si economice ne-am permis doi copilasi, si cochetam totusi si cu ideea unui al treilea, insa vom vedea incotro ne-o ghida D-zeu....
nu se poate da un raspuns logic si foarte rational la asa o intrebare, fiecare stie cum simte si ce situatie are, la ce NU poate/vrea renunta in favoarea inca unui copilas (confort, timp personal, bani pt hobbyuri, silueta sotiei, primul loc in atentia sotiei :), etc)
edit: Daria, mai poti avea inca o fata, draga mea, visul tau nu s-a incheiat o data cu acea casnicie, in nici un caz
mcoca spune:
Problema este ca sotzul este singur la parinti si zice ca nu i-a lipsit si nu ii lipseste un frate. Eu am un frate si ma bucur ca il am. Acum el zice : cu ce te ajuta ca ai un frate, pai moral. Il simt sufleteste langa mine, desi suntem la 2000 de km distanta.
Parerea lui e ca e mai bine sa fie unu, ca unia singur ii putem oferi mai multe (ceea ce nu sun de acord), ca timpul tot asta e, si atunci Maya va beneficia de mai putin.
Vicky si Printzesone
Fomalhauti spune:
Eu mi-am dorit toata copilaria o sora. Cred ca mi-as fi dorit chiar mai multe dar nu aveam nicio sansa, nici macar de una - si asta numai pentru ca parintii mei erau foarte hotarati sa nu mai faca alt copil (nu exista niciun motiv obiectiv).
Acum, adult fiind, imi dau seama ca ar fi fost minunat sa am o sora (si chiar mai multe!), ne-am fi putut ajuta cu multe...Cand mama a fost bolnava, cand tata a murit, mi-a fost foarte greu si cred ca ar fi fost altfel daca aveam o sora (sau un frate, dar eu asa mi-am dorit, o sora).
Asa ca am decis sa am mai multi copii. Nu stiu cum va fi, cum se vor intelege ei si cum se vor ajuta. Totusi cred ca atunci cand unul din ei va avea o problema va gasi pe cineva, pe unul din frati, sa il ajute.
Sotul meu a fost si el copil unic si si-a dorit un frate. De fapt, isi dorea un frate mai mare...
Bee spune:
EU m-am casatorit cu un om care si-a dorit ca si mine: copii. Asta desi el era singur la parinti (sau poate tocmai de aia). Avem 3 copilasi facuti unul dupa altul, distanta mica intre nasteri. Primii doi au fost planificati, al treilea a vrut singur sa ne intregeasca familia. Si e minunat. Fizic, sunt o epava, stiu asta, dupa 3 cezariene in asa un timp scurt si asta e singurul lucru care ma face sa-mi repet ca niciodata nu voi mai face un alt copil. Nu voi mai face, adica nu voi mai naste, ca noi speram sa ne punem treburile la punct profesional si financiar si sa infiem macar un copilas care are nevoie de o familie (daca nu vom fi prea batrani sa mai avem rabdare).
Deci de ce mai multi? Fiindca sunt minunati, fiindca fara mine se vor avea unul pe altul, fiindca exita speranta sa aduci pe lume mai multe fiinte speciale (fiecare in felul ei). Cu mai multi e mai distractiv si parca mai frumos.
mcoca spune:
Fomalhauti, asa imi place cum ai scris 
. Am copiat si i-am trimis pe mail :).
Vicky si Printzesone
Burtocika spune:
Si noi am abordat problema asta ... Sotul pentru 1 copil (a fost singur la paritni si zice ca i-a fost foarte bine, nu i-a lipsit nimic), eu pentru 2 (noi am fost 2 surori).
La noi motivul lui Marius nu sta in picioare, ba este char la argumentele "contra" - noi ne-am dorit primul copil, dar nu ne-am imaginat ca va fi atata de greu ... Sotul meu zice ca, stiind acum cum este, daca ar fi s-o ia de la inceput nu ar mai vrea sa facem un bebe ... El pur si simplu nu are disponibilitatea necesara pentru a se ocupa de copil, il iubeste foarte mult, si se simte vinovat ca nu-i poate oferi toata atentia de care stie ca are nevoie un copil. Plus ca primi 2-3 ani, in special perioada cu nopti nedormite si colici, l-a marcat ingrozitor si zice ca nu ar puta trece prin ea din nou.
Si totusi, l-am convins (zic eu, ca s-a mai razgandit odata, cand a fost sa ne punem pe treaba) spunandu-i ca e cel mai bine pt copilul nostru sa nu fie singur pe lume atunci cand noi nu vom mai fi. Noi nu avem o familie prea numeroasa, iar rudele pe care le avem nu prea au copii si nu stiu daca vor face, din diferite motive. Asa ca bietul copil va ramane chiar singur pe lume ... Se pare ca a fost un argument convingator ...
*****************************
www.goblenpartner.webs.com" target="_blank">mai coase cineva goblen ?
www.dealemele.webs.com" target="_blank">cartile copilariei mele
Delphinas spune:
Pana la 25 de ani mi-am mai dorit enorm un frate. Nu stiu de ce nu o sora, dar eu asa simteam. Insa tarziu am acceptat ca nu se mai poate. Nu ma plang ca nu mi-a fost super de bine singura, dar mereu visam sa am un fratior cu care sa impart totul. Desi mereu mi se spunea ca e mai bine singura ca nu voi fi nevoita sa impart ceva cu el/ea, inima mea isi dorea altceva. Si cand am acceptat crudul adevar m-am hotarat ca eu sa am minim 2 copii. Nu vreau sa simta ce am simtit eu.
Si ma bucur ca si sotul meu isi doreste minim doi copii, el mai avand inca 5 frati.
Cand am aflat ca bebe e posibil sa fie baiat i-am spus ca va avea grija de fetita ce va sa vie. Si m-a intrebat cati copii am de gand sa fac. Si am raspuns: cati putem creste 
monica70 spune:
Si eu am fost exact in aceeasi situatie,doar ca sotul meu nu il voia pe al doilea nu 80% ci ... 1000% . Motivul financiar si ca e prea in varsta,sau ma rog suntem prea in varsta (eu 40,el 50 
) Si totusi iata-ma cu doi 
Eu mi-am dorit dintotdeauna doi copii un baiat si o fata,cum am fost eu cu fratele meu.Sotul a fost singur la parinti si in mod sigur el era multumit si daca nu avea niciun copil.Am amanat prima sarcina pe motiv de serviciu+facultate+locuit cu socrii si la 30 de ani cand am incercat ... surpriza neplacuta,nu venea bebe,iar la analizele facute sotului am vazut ca nici nu prea aveam sanse decat in vitro! Pana la urma cu ceva tratament naturist problema s-a rezolvat si a aparut fetita.Numai ca eu imi doream si un baietel,dar nu aveam cu cine.El ca nu,eu ca oricum o sa am si un baiat 
... o tineam una si buna,asta chiar daca teoretic n-aveam nicio sansa: ca sa mai am un copil el ar fi trebuit sa faca iar vreun tratament naturist.
Si totusi am reusit.Cum? Pai am folosit ca protectie metoda calendarului plus preservativul si baiatul "s-a prins" in ziua 4 a CM cand teoretic nu prea avea cum,mai ales la ce probleme de infertilitate avusese Dar se pare ca a contat mult ca il vroiam eu si surioara lui care si ea a "dat comanda" la un fratior.Sotul a facut spume evident,dar n-a avut cu cine discuta 
iar acum evident ca e lesinat dupa baietel.
E mult mai bine cu doi copii,ba si cu mai multi evident.Daca as fi fost mai tanara,as fi avut o situatie financiara mai buna si mai ales un sot care isi doireste copii poate mai faceam unul.
MONI cu DIANA (01.01.2006) si TUDOR (14.08.2009)
www.dropshots.com/DIANATUDOR" target="_blank"> POZE
10% din viata este rezultatul a ceea ce ni se intampla, 90% din viata noastra este decisa de modul in care reactionam la ceea ce ni se intampla
ARADENCELE ALATURI DE MARIA_RUBI
mcoca spune:
Burtocika, asta cu "ramane singur pe lume" e si argumentul meu forte, mai ales ca noi aici suntem chiar singuri, dar argumentul asta il lasa rece. Cel mai tare il sperie ca eu o sa-i scot ochii toata viatza ...
Vicky si Printzesone
buflea spune:
Eu nu cred ca e un "must" sa ai mai multi copii si nici nu cred ca copilul unic iese cu un caracter diferit de copiii cu frati si surori.
Cred insa ca potentialul parintilor trebuie bine cantarit atunci cand se hotarasc pentru un al doilea, al treilea ...etc. Si daca nu se poate (din riscuri medicale, din motive financiare, din senzatia ca nu faci fata ...etc) mai bine renunti si cresti un singur copil fericit.
Realitatea este ca financiar, cu cat mai multi copii cu atat mai greu ... si cu cat cresc cu atat mai greu devine financiar - cheltuielile cu scoala, cu vacantele, concediile in familie, jucarii, haine, activitati extrascolare ... apoi nu numai financiar este greu -atentia si disponibilitatea noastra ca parinti se micsoreaza caci se imparte intre ei ... trece mult timp pana cand roadele acestor eforturi se vad - mult, mult timp - as estima cam 25 de ani. Cam de pe la 25 de ani in sus incep ei, fratii, sa se inteleaga si sa simta apropierea aceasta de rudenie. Pana atunci nu este decat o relatie de "love and hate" iar pe la adolescenta drumurile li se cam despart.
Dar Marius are dreptate - cand ii ai pe amandoi (amantrei ...etc) nu mai poti concepe viata fara ei.