Ne rugam pt VICTORIA - M&M mai-iunie 2008 (173)

YLARI spune:

DanaH Si cum reactionezi la toate astea, cum iti pastrezi calmul in fiecare zi? Eu pot ce pot, dupa care nu mai pot. Tocmai am vb si la gradi si fara sa spun nimic despre asta, directoarea m-a intrebat daca nu cumva o culcam tarziu, ca de 2 zile pe la 11-12 incepe sa fie foarte maraita, ca se joaca numai cu o fetita, nu si cu ceilalti copii. Ma simt FOARTE vinovata, dar nu stiu ce sa fac... Tind sa cred ca si balamucul cu renovarea casei isi spune cuvantul, nu mai ma haine curate, nu mai gasesc nimic. Sotul s-a incapatanat sa facem saptamana asta sufrageria, in loc sa astepte inca o saptamana si noi sa mergem la mama cat timp se fac lucrarile prin casa, ptr ca e greu intr-o singura camera sa tii un copil si sa il amagesti cu diverse, sa nu se sperie de bubuituri si bormasini... Of, si chiar a fost ok totul pana saptamana asta... cred eu, adica mai aveam si zile grele dar nu atat de ingrozitoare. Ma ingrijoreaza si nervii mei, ca nu mai pot, una doua plang, una doua nu imi convine mai nimic... Nu stiu unde s-au dus linistea si optimismul meu. Nu mai am putere sa "hranesc" emotional pe toata lumea iar eu sa fiu ca un robot, sa nu primesc nimic in schimb (sunt egoista?) Cel mai mult ma doare si ca mi se spune ca exagerez. Ok, poate exagerez, dar eu ASTA simt. Cireasa de pe tort: de 2 dimineti descopar gandaci de bucatarie prin casa
Doamne... nu stiu nenica dar sunt bulversata total... Nu ma asteptam la lapte si miere cand m-am casatorit, dar parca mi se pare ca e o conspiratie impotriva mea in jurul meu. Abandonul parintilor (nu vreau sa par handicapata - desi emotional poate sunt) m-a marcat foarte mult. Bine ca nu mai am telefonul dinainte, ca aveam mii de mesaje de la mama in el, frumoase, de incurajare, de suport, de iubire materna... acum nici macar nu mai vorbim, sa nu o dezechilibrez si pe ea emotional... rautatea socrilor, indiferenta si lipsa de suport si din partea lor... imposibilitatea de a ne implini visul de a avea o casa... ruptura de prieteni (sau asa-zisii prieteni)... greutatile de zi cu zi... si mai sunt multe, toate m-au transformat. Stiu si simt ca m-au transformat intr-o persoana careia nu ii mai pasa de multe. Imi pasa de Eva dar incep sa cred ca nu sunt o mama buna, ca nu stiu sa fiu o mama buna, ca nu stiu sa mi-o apropii, ca nu stiu multe. Dumnezeu m-a binecuvantat cu asa copil iar eu nu stiu cum sa fac fata.
Probabil ca sunt o idioata, las prea mult sa ma afecteze prea multe lucruri. Cele enumerate mai sus sunt lucruri pe care am zis sa le accept si credeam ca le-am acceptat dar se pare ca nu, ele sunt acolo si ma "rod", inca ma deranjeaza si nu am ajuns sa le bag in sertarul de "imposibil de solutionat".
Of...
Cleo te pup, vorbeam la telefon cand m-ai sunat, ies acum afara din birou si te sun.

YLARI si EVA alaturi de Desiree si printesa VICTORIA

POZE

Micaela06 spune:

Adriana, La multi ani! sa fii sanatoasa si voiaoasa Anul asta nu am mai fost pe faza de ziua ta, se pare ca nu mai sunt pe faza la nimic, sunt obosita si stresata.

Gabitafelicitari pentru apartament, sa-l stapaniti sanatosi, cat despre mobilat te inteleg perfect, la noi situatia e si mai nasoala, mie imi vine sa ma asez jos si sa plang ma mai enerveaza si Stefan cu 'lasa ca ne descurcam noi...'

Noi am avut ceva probleme cu gradinita, dintr-o data a inceput sa planga dimineata cand ajungem in zona 'mami nu, ai megem ' Am cautat chiar sa o mut ca m-au suparat si educatoarele care imi spuneau senine ca nu nu s-a intamplat nimic deosebit... acum doar maraie cand o las dimineata, dar tot nu sunt cu sufletul impacat.

gabitzam spune:

Ylari, am trecut si eu prin niste faze din astea cu Andrei, cu preferinta evidenta si exprimata fatis pentru taica-su. Vreau sa zic ca plangeam de ciuda pe chesia asta. I-a trecut, a fost doar o faza, dar stiu ce sentiment de frustrare si nefericire iti provoaca.

DanaH, si la mine e razboi dimineata cine deschide primul usa, se lasa cu urlete si tipete chiar in pragul usii, cu usa deschisa de cred ca ma injura toti vecinii de pe scara. In general mereu se cearta cine sa faca primul cate ceva.

Am ajuns sa fac crize de nervi zilnic din cauza lor. Acum s-a suprapus si stresul cu casa si cu mutarea. Am inceput sa iau iar magneziu cu B6 ca simt ca cedez. Sunt fericita cand ajung la servici ca stau doar eu cu calculatorul in fata, e liniste, imi beau cafeaua si imi vad de programarea mea.

In general bag seama ca mai toate trecem printr-o perioada mai "nervoasa".

Multumesc inca o data tuturor pentru urarile in legatura cu casa noua. O sa mai am de trecut un hop peste 2 saptamani cand se face efectiv mutarea. Imi iau concediu o saptamana. Am un oarece sentiment de rupere de vechiul loc, probabil ca o sa dureze ceva timp pina o sa ma simt "acasa" in locul nou. Parca vad ca din obisnuinta o sa ma trezesc la usa blocului tot la blocul vechi, mai ales ca sunt la vreo 200m unul de altul.

Lorich spune:

Ylari draguta mea, esti o mamica ca toate mamicile, toatee trecem prin perioade de felul asta. Suntem oamnei, nu? Incet, incet se vor aranja toate o sa vezi...mai, eu una daca am casa data peste cap..am si capul dat peste cap... cand e de facut chestiid e astea gen varuieli, schimbat mobile, mutari se face un haos si nu ma mai pot regasi... Te pup, esti cea mai buna mamica din lume pt Eva, nu vreau sa te mai aud zicand altceva!

Dana...mamica eroina, eu te citesc asa cu atentie ca mi se pare ca esti un wonder woman indiferent de conditiile date! Cum mai e Alex?

Miha te pup pe tine si pe Pri!

Cleo ma intorc sa-ti deschid linkurile ca am nevoie, stii deja ca sunt pe undeva down..down, down...

Lori, mami de Robert din 9.06.2008 si galusca 22+

DanaH spune:

ylari, ia-o incet. sunt perioade si perioade, o sa treaca si nebunia asta din casa si poate o sa va mai linistiti. sigur eva simte agitatia si vrea sa intre si ea in atmosfera.

despre cum rezist eu... rezist, ce sa fac. imi e tare greu cand e sotzul plecat. cand e acasa, ma ajuta mult, cel putin seara, cu copiii, sunt seri cand nu ma mishc de pe canapea. la fel la curatzenie, de cand am fost insarcinata cu odo, pot sa numar datzile cand am dat cu aspiratorul in toata casa.

evident ca, el fiind mai "poet" ( a se citi cu capul in nori), nu stie cand are alex sprot si trebuie sa ii dau echipamentul, uita cand avem nus tiu ce intalniri, programeaza doua vizite in acelsi timp, ma suna sa ma intrebe daca e zi de fructe la alex la scola sau nu, uita sa ii mai puna suc, ca "nu stia ca trebuie sa ii puna si suculetz la el". despre facturi, acte, semnaturi, nici gand, decat daca este legat de munca lui, ca asta mi-ar mai fi trebuit.
asa ca eu trebuie sa le organizez pe toate in capul meu, sa tzin agenda cu vizite, plecari, programari la doctor, zile ale invatztorilor sau copiilor la scoala, activitati la scoala sau gradi. lui doar ii spun cand si ce si se conformeaza. si ma mai mir de ce nu dorm noaptea?

dar cu toate astea, cand e el pelcat, mi-e greu, iar cand vine, parca ma doboara toata oboseala acumulata cand e plecat. se mai intampla sa imi faca surpirza si sa vina cu o zi mai devreme. si i-am zis ca e bine ca vine mai devreme, dar pe mine m-ar ajuta mai mult (probabil ca mai mult psihic) daca as sti ca vine mai devreme. pt ca eu imi conserv energia pt cat stiu eu ca e el plecat, si daca vine mai devreme, pt mine este acelasi consum. eee am si eu chestii la "mansarda".

cat despre afectat, pe mine nu prea ma mai afecteaZa chestii. adica nu ma afecteaza ca e mizerie in sufragerie, ca vin musafiri si ii servesc numa cu uscaturi, ca e curtea plina de frunze si la vecini nu. cat despre parinti, daca ar fi aici, m-ar ajuta. dar si cand sunt aici, ma streseaza. asa ca prefer sa ne descurcam cu fortze proprii.

evident ca am uitat: gabitza, sa stapaniti sanatosi noul apartament si sa va bucurati de spatiul extra. un sfat? lasa-l gol, nu il umple. eu am ajuns la concluzia ca si daca as avea 10 camere, tot m-as vaita la un moment dat de spatiu.

si inca ceva:MsBB, felicitari pt Sofia!. Cleo, ce tare ca te-ai prins. eu...

edit: lorich, cu toatele suntem eroine intr-un fel sau altul. fiecare exceleaza intr-un fel si pana la urma toate ne descurcam in periadele mai dificile. cu ce pretz... tragem linie si adunam la sfarshit. dar mai e pana atunci...

alex era mai bine dimienatza, dar sa vedem cum il luam de la scoala. Multzam de intrebare.


Poze
Poze noi

YLARI spune:

Fetele, va multumesc, uitasem de terrible two... Eu cu gandul la ale mele...
Gabitza, da, ma doare inima (credeti-ma ca si la propriu) de suparare cand vad ce "cantitate neglijabila" sunt in ochii ei... As vrea sa o vad ca vine la mine in brate, sa ma pupe cum fac copiii, dar ea e gramada pe taica-su... in fine, e o gelozie, intr-adevar. Ce ma ingrijoreaza pe mine este ca poate am indepartat-o de mine. Eu sunt omul actiunilor, eu fac ce am de facut fara sa ma mai gandesc la mine, la el, la ea, si eu gresesc, si eu sunt rece (inima de piatra mi se spune uneori) desi e doar o fatada la care nu m-am gandit sa renunt vreodata. Si poate ea vazandu-ma asa m-a copiat automat. Sotul pe de alta parte e foarte calm mereu, mereu, nu stiu cum poate ca ma doare sufletul si de el de cate ori "discutam" (adica urlu eu) el imi reproseaza ca la el nu se gandeste nimeni si ma gandesc ca de aia cu el se poarta mai cald. Dar nu stiu cum sa ma schimb... Ma gandesc sa stau cateva zile cu ea sapt viitoare, poate ne mai apropiem un pic. Dar apoi o vom lua de la capat si ma gandesc ca poate nu e o solutie asa de buna... Ar trebui sa gasim un echilibru, liniste si pace in felul nostru de a fi de zi cu zi.
Lorich esti o dulce dulce, iti multumesc pentru incurajari. Dar eu din pacate nu ma simt asa cum spui tu ca as fi. O iubesc mult si mi-am dorit-o enorm si uite ca alt bebe intarzie sa vina, poate nici nu va mai veni, eu una nu vreau sa fortez lucrurile. Am facut si fac tot ce pot pentru ea, acum sunt foarte obosita, surmenata, trista, ma simt neputincioasa cum am zis si toate astea ma fac sa simt ca nu mai pot momentan sa fac mai mult. Sunt trista ca sigur o afecteaza si pe ea starea mea. Atata timp cat eu nu imi gasesc linistea... nu o sa pot sa fac mai mult, de aia ma gandeam sa merg la unpsiholog, ceva, poate reuseste sa ma mobilizeze, sa vad si din alta perspectiva lucrurile (sper una mai optimista) si sa pot merge mai departe cu bunele si cu relele de zi cu zi. Caci sunt constienta ca si astea rele trebuie sa aiba un loc in vietile noastre.
Hai ca v-am impuiat capul... Scuze, va pup pe toate.
Mi-e tare dor de Evuta mea scumpa... as vrea sa o tin in brate sa vorbesc cu ea, sa se uite in ochii mei... abia astept sa o vad diseara.

YLARI si EVA alaturi de Desiree si printesa VICTORIA

POZE

cleo78 spune:

danaH, nu m-am prins. Mi-a zis ea in fatza - in timp ce mi-a cazut proteza la propriu
Sa sun dentista, sa o intreb cat ma costa.


Nu stiu sa va incurajez ori ba. Nici mie nu mi-e usor, nopti nedormite, probleme medicale, kk pe mocheta, examen de invatat etc etc. stiti si voi cum e. Dar curatenia o lasam pt vineri si weekend, si incerc sa imi fac timp numai pt mine. Astfel, am fo la cosmetica, si m-a pensat cu fata calare pe mine, ca a fo f. amuzant sa vada cum imi vopeste genele/sprancenele. Pt ca ma doare coloana de mor, am facut si cateva sedinte de electrostimulare (a mai calmat durerea, bonus ca am febra musculara si la burtica) - tot cu fata, 45 min am discutat si colorat si ne-am jucat ea urcandu-se si coborand pe mine. In piatza, mergem cu carutzul - ca altfel nu pot cara 20 kile... de spalat haine sta si plange sub rufe ca vrea Lochia cu Marie Marie care e uda evident, si sta si se urla in sus la ea cum sta pe sarma de calcat, pun un cerceaf mare peste masa de calcat, si e nemaipomenit ca ea isi face casutza dedesupt - o joaca perfecta.

Ce voiam sa zic: conteaza sa va gasiti cateva minute, numai ale voastre. Stiu, e greu de zis, toate avem tendinta de a ne sacrifica cu totul pt familie si copil, ca asa ni s-a repetat de catre parinti. DAR copilul nu are nevoie de o mama cu curul in sus, care scoate ochii copilului ca uite ce fac pt tine ca altii nu au etc etc. Ci de o mama echilibrata. Asa ca da le incolo de gatit, curat, calcat, mai bine mergem sa ne jucam. Am invatzat ca copilul arenevoie de echilibru, (si eu la fel, ca in sufletul meu sunt inca copil ), si daca asta inseamna sa am program separat de socrii sau de sot, sau de familie, atunci o fac.

asa ca va invit la : http://www.pmb.ro/primarul/zilele_buc_2010/program_zilele_Bucurestiului_17_19_sept_2010.pdf



Va pupez pana nu vin shefii calare pe mine

DanaH spune:

Mai, celo, ce mi-ai facut..... ce mai umblam si noi prin bucurestii vechi printre tineri studenti imbracati in costume de epoca, si nu uitam la scenete si dansam la concerte, iar seara ne inecam in butoaiele cu bere....

oare dau si la teveu? macar asha sa vad si eu ceva. si fac si o oala de sarmale, ca sa intru in atmosfera :)


edit: sefu meu nu lucreaza vienrea. se vede, nu?


Poze
Poze noi

Adriana_78 spune:

Sa-mi dau si eu cu parerea

Ylari, te inteleg f bine, culmea ca si eu m-am gandit chiar aseara sa merg la un psiholog -- ma gandeam la ce pov. Crina de intalnirea cu psihologul si de cate si-a dat seama dupa.
Depinde mult si de persoana -- eu observ pe strada, in parcuri mamici calme, mamici nervoase ... nu suntem toti la fel

Eu din pacate sunt cam nervoasa, imi pierd calmul si rabdarea repede si incep sa tip, apoi depinde si de copil, de cat de cooperant si intelegator e

Annika vorbeste f. bine si mai are exemplu si pe sora mai mare -- are o perioada acum tare rebela
- loveste pe toata lumea, cel mai des pe Lara, bine-nteles ca actiunile astea se termina cu urlete de ambele parti
- si cu mine, cu taica-su, buni si altii din jur e deseori agresiva, chipurile ea vrea sa ne dragaleasca, da ne pocneste cate un picior in fata sau in burta de vedem stele verzi
- cand nu ii iese ceva spune senina "ce naiba!"
- cand nu vrea sa faca ceva spune tipand "daca ma superi, vin si te bat, te-mping, iti arunc cu cartea in cap" sau pur si simplu "lasa-ma in pace" sau alte aiureli obraznice

Sa te consolez si sa-ti spun ca cu 2 e si mai si - exact cum spunea Gabi - mereu e cearta cine sa apese primul pe butonul de la lift, cine sa intre primul in casa, sa se suie in masina, cine sa primeasca primul farfuria cu mancare, cine iese primul din cada etc. -- nici cea mai normala si buna explicatie din lume nu tine in mom. astea -- vorbele mele impaciuitoare se pierd printre urlete -- asa ca incep si eu sa urlu, sa ma fac auzita

Eu sunt fericita ca am ajutor, stiu cat de greu e singur, imp. e sa te organizezi mai bine, sa incerci sa gasesti solutii sa-ti fie mai usor

Micaela, merci!
Deci n-ai aflat motivul plansului de dimi.

Simonix spune:

Feleore, am venit din vacanta, va citesc dar am multe pe cap, sper sa gasesc vreme sa si scriu pe aici, sa va povestesc aventuri cu piticul. Dar acush am vazut mai multe esaje suparate

Eu cred ca cel mai bine este SA NE RELAXAM - pe bune, de ce ne facem atatea griji ? Si ce daca piticul din dotare il "prefera" pe tati ? Cat o sa dureze faza asta? O sa dureze ce o sa dureze si o sa treaca. Sunt copii, ei nu gandesc ca noi, fac totul instinctiv. Nu au fost momente cand isi prefera mama (datorita sanului, sau a faptului ca statea acasa mai mult etc)? Sunt numai bucatzi dintr-un mare TOT. Mie mi se pare super important sa ii prefere pe ambii parinti, asa separat. E mai bine decat sa fie axati exclusiv pe mama, mai ales la varste mai mari, ca acum.

Si ce daca urla si face crize? Cat o sa le faca? La un moment dat nu mai face. Si uite asa, pe rand... Copiii au crescut, am impresia ca uneori vor ei sa ne spuna mai multe decat pot si de aceea sunt celebrele crize. Noi de cand am dezvoltat limbajul la un nivel care pe mine ma da pe spate - gata crizele. Ma rog, asta nu inseamna ca nu se smiorcaie sau nu se enerveaza sau nu se mai tranteste pe jos uneori, dar stiu ca va trece. Si incerc sa inteleg cauza si mai ales sa il inteleg pe el (al meu se frustreaza pe anumite subiecte: cand nu inteleg ce spune, cand vrea jucariile altora si nu se poate sa le aiba - aici avem de lucru mult, la capitolul "nu tot ce vad e al meu "). Am grija sa nu il tarasc prin magazine, mai ales daca e obosit. Daca totusi nu am ce face (nu avem bunici unde sa il lasam), am grija ca la primele semne de oboseala, crize etc sa il iau de acolo si sa ne orpim in primul parc/carusel etc. si apoi revin la magazin.

Nu ma mai stresez sa le am pe toate facute. Si eu vreau baia renovata, dulapuri noi, electricitatea facuta. Nu poci sa le fac pe toate odata. Si astept si intre timp sunt relaxata; Asa e si cu copiii. Si in nici un caz frustrarile mele legate de baia nefacuta (am gresie roz !!! veche bleah) nu le dau mai departe.

Lucrurile de la serviciu, din familie nu ma afecteaza. Adica incerc sa ma distantez de ele. Bine, e mai greu intr-o situatie cand stai cu socrii in casa (Ylari, sper ca intr-o zi sa pleci de acolo, zau). Eu si la servis cand am o situatie nashpa imi zic: O SA TREACA, ziua are 8 ore (la servis) si ce poate sa se intample ? Sa ma dea afara. Si ce? O sa gasesc alt job. Ok, o sa fie nashpa dar am grija sa fiu asigurata pe alte parti (sotul are job, avem bani stransi etc). Deci mereu incerc sa gasesc partea aia stabila in orice situatie. Si asa sunt mult mai calma si mai disponibila pentru pitic.

Insa e drept ca eu nu am gestionat pana acum doi copii, singura fiind. Cred ca oboseala are un rol f important, stiti bine cum reactionam la oboseala si cum reactionam cand suntem odihnite. E f mare diferenta. Cu doi copii cred ca ai mai putin timp de odihna deci toate incercarile de rationalizare au mai putine sanse de reusita. Va spun io cum am sa fac cu doi

Fug la masa.

Simona cu Robertzel baietzel frumos

Cum a venit Robertzel in viata noastra

Poze cu noi toti si Poze cu bebe