De ce facem copii si cum ii crestem?

Ne intalnim, in viata, cu diverse atitudini vizavi de diverse probleme. De la unele preluam lucruri care ni se potrivesc, pe altele le respingem. Una dintre aceste probleme este si nasterea copiilor si, mai apoi, cresterea acestora.

Am deschis acest topic din dorinta de a-mi asterne niste ganduri pe hartie. Ganduri care au ca punct de plecare atitudinea soacrei mele vizavi de copiii ei - iubi meu, acum in varsta de 34 de ani, si sora lui, acum in varsta de 32 de ani.

Soacra plange. A plans si azi, a plans si ieri. A plans pentru ca sotul ei, socrul meu, este operat de... nici nu stiu ce, este internat in spital si arata... ca un om lasat in paragina. Incerc sa o inteleg de ce plange, dar nu reusesc decat partial. Omul asta nu o iubeste, nu are respect pentru ea, ii face zile grele, pentru ca nu se spala cu saptamanile, face pipi pe el, uneori doar asa, de-afurisit ce e, este incapatanat, nu accepta sa modifice nimic prin casa, sa arunce vechiturile... Si totusi, ea plange. Ca e om si el, saracu', si ei ii este mila, si sufera pentru el. Noi, tinerii, nu am dezlegat misterul - de ce plange, de fapt? Copiii au zis, asa, intr-o doara, "l-o fi iubind". Cine stie...

In seara asta a plans si pentru ca nici iubi si nici cumnata mea nu sunt animati de dorul lui, astfel incat sa mearga cu drag de tata la spital, pentru a-l vizita. Se duc de gura ei, si nu cand vrea ea, ci atunci cand pot. Ei nu i se pare normala atitudinea lor. Mai exact, ea este de parere ca, indiferent ce iti face omul ala, chiar daca te calca in picioare sau te omoara, tu trebuie sa ii acorzi dragostea fiu-tata sau fiica-tata fireasca. Asta mi-a spus si in seara asta, ca acesti copii ii sunt lui datori, ca el e tatal lor.

Eu nu sunt de acord, am incercat sa ii explic, dar nu poate sa inteleaga, nu are puterea sa inteleaga ca ei, ca parinti, au gresit. Imi spune ca tatal lor i-a spalat la fund cand erau mici, i-a carat in spate, i-a plimbat prin tara, i-a dat la scoala, a scos oameni din ei, si ei acum nu mai simt nimic pentru el. Eu i-am spus ca, daca eu voi ajunge baba bolnava, pe un pat de spital, si Daria nu va veni din sufletul ei, din dragostea ei fata de mine, din pornire naturala, sa ma vada, inseamna ca e vina mea. Soacra nu poate intelege acest lucru, vinovatii sunt altii, anturajul, in principal.

Si mai spune ca e datoria lor crestina sa le pese de acest om, care, inainte de a le fi tata, e si el om. Deci musai sa le pese, ca la ce mai merg la biserica. Nota bene, in alte zile, plangea din cauza frecusurilor la care o supune sotul, ca ea nu mai poate asa, ca isi pune capat zilelor. Rau cu rau, dar mai rau fara rau.

Toate discutia asta - si nu e prima - m-a facut sa ma gandesc cum ne putem creste copiii astfel incat sa nu le pierdem respectul. Cum putem pastra o relatie de iubire cu ei, astfel incat sa ne pretuiasca si atunci cand ne-am ramolit.

Nu stiu de ce a facut soacra copii, ca nu am tupeul sa o intreb. M-am gandit de ce am facut-o eu pe Daria si nu pot spune decat ca... fiindca l-am iubit pe tati ei, fiindca am simtit ca va fi o bucurie pentru noi. Nu ca asa este in firea lucrurilor, cum spun multi, nu ca sa am un sprijin la batranete, nu ca imi simteam ceasul biologic ticaind. Stiu ca la un moment dat isi va lua zborul, cum este si firesc, stiu ca exista riscul de a incalca notiunea de "bun" si normele sociale, dar... Problema este, cum va fi parcursul pana isi va lua zborul.

In plus, eu mai simt si altceva, si anume ca acest copil a aparut in viata noastra pentru a ne invata lucruri, si despre noi, si despre ea. Nu ajunge sa fim parinti, trebuie sa fim si atenti la ce are ea de ne transmis noua. Nu e doar "oul" care se supune in fatza "cocosului si gainii", eu, cel putin, ma simt testata - ma pot ridica la inaltimea misiunii primite? Pana acum, am facut si greseli. Cat de grave, voi vedea.

Prin urmare, daca aveti aceleasi ganduri ca si mine...

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

www.desprecopii.com/cover/albumphoto/folderview.asp?bid=&folder=Selene_Bunnx" target="_blank">Daria pe coperta!

Particip la bazaruri - periodic produse noi, nu uitati sa verificati!

maru spune:

nu cumva socrul tau are Alzheimer? (ori ma rog, in spectrul asta?)

sincer, cateodata zic ca am facut copkilu ca sa am la cine sa ma ratoiesc! Glumesc, desigur, si imi e iertat gandul nastrsnic ca am adolescent care ma incearca ca pe altceva...

Na, l-am facut cand aveam vreo 7 ani deja de invatamant si m-am gandit ca uite, ma pricep sa educ copkii, si mi-ar place sa am al meu, asa un puiut mic, pe care sa il invat eu ce e curcubeul, de unde vine ploaia, cat de bune sunt prajiturile facute de bunicul si cate de buna e mancarea lui bunica Sa il invat sa mearga pe bicicleta, sa il las sa creasca cum vrea el si noi doar sa ne mndrim ca uite ce isprava de flacau avem... Sa ingrijesc o buba, sa pup un nas pistruiat si o lacrima de ciuda....
mare parte am facut, dar tot mai am multe de transmis in viitor, si poate o sa am norocul ca in vreo 10 ani si mai bine sa fiu bunica....

speed spune:

selenebunny, din ce scrii pare ca socrul tau e intr-adevar bolnav.ce virsta are ? chestia cu nespalatul, cu urinatul etc par semne de alzheimer ??

edit: maru,gind la gind...

Selene_Bunny spune:

Frumos, maru!

Despre socrul meu deschisesem un subiect, deja de atunci era grava problema, subiectul a ajuns la Zona Zoster, uite ca acum e si mai grava, noi, copiii, de cand pandim un moment pentru a-l purta pe la toate specialitatile unde e nevoie - neurologie, pentru ca nu mai este in stare sa urmareasca o discutie, spune ca lumea nu vorbeste romaneste, urologie - pentru incontinenta urinara, face pipi pe el si nu se spala, sta cu hainele ude de se usuca pe el, umbla pisat si pe strada, ORL - nu aude bine. Numai ca degeaba s-a vorbit cu medicul care l-a urmarit si apoi cu cel care l-a operata, ca cica nu sunt in spital toate specialitatile astea si sa-i dea trimitere. Da' degeaba ii dau, ca nu merge. Acum a ajuns in spital dupa ce mancase struguri nespalati, ca de obicei.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

www.desprecopii.com/cover/albumphoto/folderview.asp?bid=&folder=Selene_Bunnx" target="_blank">Daria pe coperta!

Particip la bazaruri - periodic produse noi, nu uitati sa verificati!

Gabi_K spune:

intrebarea e buna... de fapt noi credem ca facem ce e mai bine pentru puii nostri, dar niciodata nu stim, ce ne rezerva viitorul... probabil asa era si socrul tau.
Alti tati nu fac nici sfert poate fata de el, dar poate au o altfel de atitudine, mai apreciata de copii.

Adevarul vom afla cand vom fi in situatia socrului tau. Reteta magica nu exista. Fiecare parinte e altfel, fiecare copil e altfel...

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert

Selene_Bunny spune:

Socrul meu are 74 de ani, da' acum hai sa vorbim despre copii, da?

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

www.desprecopii.com/cover/albumphoto/folderview.asp?bid=&folder=Selene_Bunnx" target="_blank">Daria pe coperta!

Particip la bazaruri - periodic produse noi, nu uitati sa verificati!

Androix spune:

Eu zic s-o iei invers ca mi se pare mai usor. In loc de cum sa ne purtam cu copiii nostri ca sa nu le pierdem respectul si cum sa pastram o relatie de iubire, incearca sa alfi de fapt ce anume au facut socrii tai atat de grav incat au ajuns asa si iata ce NU trebuie sa facem!

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Blogul grasei
www.bijuteriiandroix.page.tl" target="_blank">Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

Elena_R spune:

Mai eu cand aud asta cu "te-am spalat la fund cand ai fost mic" ma apuca nervii!!! Ce-or vrea oamenii astia sa faca bietii copii la 3 luni, sa se spele singuri? Si apoi le-o arunca asa in fata de parca au facut un ou de aur Ii compatimesc sincer pe cei ce aud asa ceva din gura parintilor lor :( Asta e un exemplu de vorba ce NU trebuie sa le-o spunem copiilor nostrii, ca de altfel nici un alt repros de genul. Nu inteleg de ce au facut oamenii aia copii daca ajung sa le reproseze existenta mai tarziu :(

Sunt de acord ca trebuie sa te interesezi de parintii tai din dragoste, dar si din respect. Bun, rau, iti e parinte si macar acolo o vorba buna cand poti nu strica.. Acum, si bietul barbat poate nu face tot ce face din rautate, nu judeca, boala l-a schimbat, nu e vina lui in totalitate.. cel putin asa vad eu lucrurile...

De ce facem copii nu stiu, ca nu am inca. Ce stiu insa e ca voi face un copil din dragoste si il voi ghida in viata cum stiu eu mai bine, astfel incat sa nu ajung in situatiile nefavorabile pe care le vad la altii in jurul meu. Cum a spus Androix, trebuie sa bagam la cap exemplele negative si sa invatam din greselile altora, ca apoi sa nu le repetam la randul nostru.

alex_andra spune:

Poate suna egoist, dar eu am facut un bebe, pentru ca mi-am dorit un sufletel al meu, pentru ca mi-am dorit un puiut care sa ma implineasca, de care sa am grija si pe care sa-l iubesc neconditionat.
Trairile pe care le am de cand sunt mama, bucuria imensa si fericirea pe care o traiesc numai cand o privesc nu le-am avut niciodata pana sa apara eva mea pe lume.
O iubesc enorm asa cum este ea si imi doresc sa gresesc catt mai putin fata de ea, imi doresc sa o fac fericita, sa fie un copil implinit, sa-i ofer tot ce am eu mai bun.

Asa cum ziceai si tu, Selene, eva ma invata sa fiu un om mai bun din multe aspecte.

Am gresit si eu si poate voi mai gresi, dar voi invata din greseli si o sa ascult de ea.

Frumos subiect

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

alex_andra spune:

Si da, daca atunci cand eu voi avea nevoie de ea, eva nu va dori sa fie langa mine, o sa consider ca eu am gresit, nu ea.

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

Mediajust spune:

Eu cred ca la "momentul To" al facerii copilului (deci la hotararea de a-l avea) este un soi de egoism, dar intr-un sens frumos (suna paradoxal).
Facem copii pentru ca vrem sa ne rasfranagem neconditionat sufletul, mintea si iubirea asupra lor, pentru ca vrem sa ne implinim dragostea cu barbatul, pentru ca sa ne umplem viata si casa, pentru a avea un sens, pentru ca avem nevoie de inocenta si dragostea unui suflet curat si nepervertit, pentru ca stim o multime de lucruri si vrem sa le dam mai departe, pentru ca numai asa Mos Craciun exista, pentru ca ne facem proiectii si visuri si le vrem implinite. Si "lista" poate continua, fiecare dintre noi cred ca poate adauga ceva aici.
Mai este cealalta serie de motivatii - din teama (medicala, religioasa, sociala) sau partea trista - pentru a-l determina pe tata la "ceva" (sa se insoare cu mama, sa nu paraseasca, sa nu mai bea, sa-si gaseasca motivatii).

Indiferent care din raspunsul la "de ce" ar fi, important, cred eu, este altceva: sa ajungi sa fii un parinte bun, cald, intelept si ferm cand trebuie, acel prieten pe care copilul se poate bizui oricand, care raspunde la prima chemare, neconditionat. Nu exista relatii perfecte intre copii si parinti, dar cred ca iubirea si straduinta din ambele parti duc la familii frumoase, as indrazni sa spun fericite.

Strict la subiect - este greu de judecat din afara, poate si pentru tine, Selene, pentru ca fiecare casa are istoria ei, incarcatura ei emotionala, lucruri ascunse, stiute doar de ei, amintiri, fire nevazute care ii leaga sau ii incurca.
Dar va spun ce mi se intampla mie: nu sunt chiar tanara, am un barbat bun, un copil reusit, o cariera, ceva avere - deci am cordonul social si material taiat.
Mama mea este foarte bolnava - si dincolo de suferinta ei, care este si a mea, nu incetez sa ma intreb: dupa ce se va prapadi, eu UNDE ma mai duc? Unde va mai fi acel loc bun, cald, sigur, unde primesc o solutie la orice teama? Si mi se sfasie inima, si ma simt ca acum 40 de ani, cand m-am ratacit pentru cateva minute intr-un parc aglomerat si am crezut, in disperarea celor cativa ani, ca acolo se termina pamantul...