De ce facem copii si cum ii crestem?
Raspunsuri - Pagina 2
maru spune:
Selene, dar se pare ca socrul a fost bolnav de multi ani si nimeni nu si-a dat seama. Toate comportamentele astea au facut ca proprii copii sa ajunga la saturatie si sa il lase ca le el.
Nu cred ca nu exista un spital/clinica prin apropiere cu un specialist care sa ii puna diagnosticul corect. Mama are inceput de Parkinson si spune ca e o diferenta masiva intre cum vede lumea acum, cand ia tratament, fata de inainte de diagnostic.
Grace spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Selene_Bunny Ne intalnim, in viata, cu diverse atitudini vizavi de diverse probleme. De la unele preluam lucruri care ni se potrivesc, pe altele le respingem. Una dintre aceste probleme este si nasterea copiilor si, mai apoi, cresterea acestora. Am deschis acest topic din dorinta de a-mi asterne niste ganduri pe hartie. Ganduri care au ca punct de plecare atitudinea soacrei mele vizavi de copiii ei - iubi meu, acum in varsta de 34 de ani, si sora lui, acum in varsta de 32 de ani. Soacra plange. A plans si azi, a plans si ieri. A plans pentru ca sotul ei, socrul meu, este operat de... nici nu stiu ce, este internat in spital si arata... ca un om lasat in paragina. Incerc sa o inteleg de ce plange, dar nu reusesc decat partial. Omul asta nu o iubeste, nu are respect pentru ea, ii face zile grele, pentru ca nu se spala cu saptamanile, face pipi pe el, uneori doar asa, de-afurisit ce e, este incapatanat, nu accepta sa modifice nimic prin casa, sa arunce vechiturile... Si totusi, ea plange. Ca e om si el, saracu', si ei ii este mila, si sufera pentru el. Noi, tinerii, nu am dezlegat misterul - de ce plange, de fapt? Copiii au zis, asa, intr-o doara, "l-o fi iubind". Cine stie... In seara asta a plans si pentru ca nici iubi si nici cumnata mea nu sunt animati de dorul lui, astfel incat sa mearga cu drag de tata la spital, pentru a-l vizita. Se duc de gura ei, si nu cand vrea ea, ci atunci cand pot. Ei nu i se pare normala atitudinea lor. Mai exact, ea este de parere ca, indiferent ce iti face omul ala, chiar daca te calca in picioare sau te omoara, tu trebuie sa ii acorzi dragostea fiu-tata sau fiica-tata fireasca. Asta mi-a spus si in seara asta, ca acesti copii ii sunt lui datori, ca el e tatal lor. Eu nu sunt de acord, am incercat sa ii explic, dar nu poate sa inteleaga, nu are puterea sa inteleaga ca ei, ca parinti, au gresit. Imi spune ca tatal lor i-a spalat la fund cand erau mici, i-a carat in spate, i-a plimbat prin tara, i-a dat la scoala, a scos oameni din ei, si ei acum nu mai simt nimic pentru el. Eu i-am spus ca, daca eu voi ajunge baba bolnava, pe un pat de spital, si Daria nu va veni din sufletul ei, din dragostea ei fata de mine, din pornire naturala, sa ma vada, inseamna ca e vina mea. Soacra nu poate intelege acest lucru, vinovatii sunt altii, anturajul, in principal. Si mai spune ca e datoria lor crestina sa le pese de acest om, care, inainte de a le fi tata, e si el om. Deci musai sa le pese, ca la ce mai merg la biserica. Nota bene, in alte zile, plangea din cauza frecusurilor la care o supune sotul, ca ea nu mai poate asa, ca isi pune capat zilelor. Rau cu rau, dar mai rau fara rau. Toate discutia asta - si nu e prima - m-a facut sa ma gandesc cum ne putem creste copiii astfel incat sa nu le pierdem respectul. Cum putem pastra o relatie de iubire cu ei, astfel incat sa ne pretuiasca si atunci cand ne-am ramolit. Nu stiu de ce a facut soacra copii, ca nu am tupeul sa o intreb. M-am gandit de ce am facut-o eu pe Daria si nu pot spune decat ca... fiindca l-am iubit pe tati ei, fiindca am simtit ca va fi o bucurie pentru noi. Nu ca asa este in firea lucrurilor, cum spun multi, nu ca sa am un sprijin la batranete, nu ca imi simteam ceasul biologic ticaind. Stiu ca la un moment dat isi va lua zborul, cum este si firesc, stiu ca exista riscul de a incalca notiunea de "bun" si normele sociale, dar... Problema este, cum va fi parcursul pana isi va lua zborul. In plus, eu mai simt si altceva, si anume ca acest copil a aparut in viata noastra pentru a ne invata lucruri, si despre noi, si despre ea. Nu ajunge sa fim parinti, trebuie sa fim si atenti la ce are ea de ne transmis noua. Nu e doar "oul" care se supune in fatza "cocosului si gainii", eu, cel putin, ma simt testata - ma pot ridica la inaltimea misiunii primite? Pana acum, am facut si greseli. Cat de grave, voi vedea. Prin urmare, daca aveti aceleasi ganduri ca si mine... Blogul meu - de la noi, pentru ei! Bazar general - fiecare implicare conteaza! www.desprecopii.com/cover/albumphoto/folderview.asp?bid=&folder=Selene_Bunnx" target="_blank">Daria pe coperta! Particip la bazaruri - periodic produse noi, nu uitati sa verificati! |
Soacra ta are o
de la mine. E greu sa iti pastrezi omenia cind altii din jurul tau te intreaba de ce o faci. Si ma bucur ca inca mai exista oameni care trec cu vederea toate greutatile si se concentreaza pe alte aspecte. Imagineaza-te pe tine in aceeasi situatie si o sa vezi ca pui problema altfel. Poate. Despre copiii: nu stiu de ce fac altii copiii sau si-i doresc, eu stiu ca menirea mea este sa am copiii. E greu sa ii cresti, e greu sa le faci fata, dar multumirea meschina si egoista (recunosc) care ramine pina la urma este aceea, ca acesta este singurul lucru cu adevarat valoros si durabil care conteaza intr-o viata de om. Tot ce construim noi intr-o viata se va ruina la un moment dat, insa in copiii nostri inca mai exista speranta perpetuarii a ceea ce am fost noi data.
Cum ii crestem? Fiecare cum poate si cum crede de cuviinta. Unii ii modealeaza in functie de frustrarile lor, altii ii trateaza ca fiinte individuale cu nevoi proprii. Un parinte bun incearca insa intotdeauna sa faca totul pt. copiii lui. Iar asta este deja ceva dar nu intotdeauna suficient. Un parinte rau nu ar trebui sa aiba copiii. Dar dincolo de toate acestea, nu cred ca exista o reteta reusita care sa expuna o combinatie perfecta intre strigentele tuturor celor implicati atit intern cit si extern.
Grace spune:
Mediajust, f. frumos si adevarat ceea ce ai spus. 
Deus spune:
din egoism si dupa ii iubim ca ochii din cap, mai presus decat viata! si doar asta conteaza:-)
egoism - pt nemurire, pt gura familiei, pt ca sa dovedim iubitului ceva, pt ca ne fug hormonii....
in rest, copilul meu este o fiinta independenta, cu personalitate si Doamne fereste sa-i fiu povara la batranete. De la 50 de ani ma pun pe strans bani pt azil
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
"Daca abatoarele ar avea pereti de sticla, am fi cu totii vegetarieni." Linda si Paul McCartney
Selene_Bunny spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Androix Eu zic s-o iei invers ca mi se pare mai usor. In loc de cum sa ne purtam cu copiii nostri ca sa nu le pierdem respectul si cum sa pastram o relatie de iubire, incearca sa alfi de fapt ce anume au facut socrii tai atat de grav incat au ajuns asa si iata ce NU trebuie sa facem! www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Blogul grasei www.bijuteriiandroix.page.tl" target="_blank">Androix Bijoux Niste copii si toti copiii!  |
Apoi aia stiu - desi doar partial, ceea ce nu inteleg este cum poti rezista intr-o asemenea relatie atatia ani, cum poti sa plangi azi pentru sicanele pe care ti le face si cat de mitocan este si maine de mila lui...
Mediajust, si soacra m-a intrebat, cu obida, daca asa as proceda si eu cu mama mea, daca ar fi bolnava, nu m-as duce din proprie initiativa sa o vad, nu m-as oferi sa o ajut... I-am raspuns ca nu, nu as face asa. Pe urma a adaugat: "ca doar si mama ta la fel v-a crescut, nu?" (mai am un frate). Si i-am raspuns ca... nu.
Cumnata mea este foarte rece cu mama ei. O desconsidera, pentru ca parerea ei este ca se sacrifica inutil pentru ceva ce nu merita. Se jertfeste pe altarul... nimicului. Daca nici macar respect nu mai primeste din partea sotului... OK, iubire nu, afectiune, nu, dar nici macar respect... Cumnata mea nu tace in fata niciunui barbat, mama ei isi pleaca (,) capul. In fatza cumnatei mele, este o femeie slaba, care nu a avut curajul sa divorteze. In seara asta mi-a spus ca, ori de cate ori a incercat sa se apropie de tatal ei, el a fost inabordabil. Iubi mi-a spus ca simte ca tatal sau nu il respecta, ca vrea sa isi impuna statutul de tata cu forta. Adevarul este ca socrul meu are, mai ales cu soacra, un limbaj dur, respingator. Si soacra mi-a spus ca el 8 ani de zile nu a dat bani din salariul lui in casa, ca sa se razbune pe ea, ca n-a vrut s-o primeasca in casa la ei, adica sa locuiasca cu ei si soacra sa aiba grija de ea, pe mama lui, care mi-a spus soacra ca facea treaba mare pe ea si-i impingea pe copii cu bastonul. Daca toate astea sunt adevarate, de ce le-ai acceptat atatia ani si de ce ai pretentia acum ca si copiii tai sa aiba aceeasi atitudine? Plangea ca a crescut doi copii reci, fara suflet. Dar a cui e vina ca au ajuns asa? Iubi este un tatic super pentru Daria.
maru, da, problema este cel putin din 2007. Am observat cu totii, dar nu ai cu cine sa discuti, face urat, se enerveaza si injura. Nu accepta ca are o problema, nu vrea sa mearga la medic. Acum, inainte de operatie, a facut o criza de nervi, de a fost nevoie de doi gardieni sa-l culce la loc in pat. Era legat de maini si de picioare, ca nu avea stare, si s-a mai si apucat sa injure cu pu.. si pi... . Asta i-au povestit soacra-mii ingrijitoarele. Si ea a venit intr-o zi de la spital plansa, ca socrul a luat-o in primire cu "tampito, idioato, la ora asta se vine?" Soacra a pus cuvintele astea grele pe seama suferintei, eu i-am atras atentia ca nu, ca ma tem de altceva. Socrul nu este un om care sa te consoleze cand ai o problema. Nu stiu daca a fost vreodata.
Blogul meu - de la noi, pentru ei!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
www.desprecopii.com/cover/albumphoto/folderview.asp?bid=&folder=Selene_Bunnx" target="_blank">Daria pe coperta!
Particip la bazaruri - periodic produse noi, nu uitati sa verificati!
gmmm spune:
Selene, eu din postarea ta nu am inteles un aspect: relatiile socru-copii s-au racit inainte de boala, sau dupa? Intreb asta fiindca anumite tipuri de dementa il fac de nerecunoscut pe om, pur si simplu nu mai e acelasi. La fel, daca soacra ameninta sa se sinucida pentru ca e greu dupa ce sotul ei s-a imbolnavit, ei bine, intelege-o, pentru ca viata cu o persoana suferind de dementa poate fi cumplita.
Si ca sa raspund la intrebare, cred ca am facut copii din mai multe motive.
1.Din acelasi motiv pentru care continui sa traiesc; viata e la urma-urmei ceva interesant, nu-i asa?
2.Conditionare sociala. (Stiu ca in vremurile de azi orice forma de conditionare este privita ca ceva extrem de negativ, caci, nu-i asa, Eu Individul Stiu Si Singur Ce E Bine si Ce E Rau).
3.Un fel de a multumi Celui ce mi-a dat viata, un fel de a-i spune ca a facut bine ceea ce a facut.
4.Sa-mi perpetuez genele (ar fi fost pacat sa se piarda...)
5.Sa-i perpetuez genele sotului (ar fi fost si mai pacat)
6.Si, in fine, dar nu cel din urma, simteam ca am acumulat atita intelepciune, ca ar fi fost pacat sa nu se transmita mai departe.
Deus spune:
femeia asta a acceptat "crucea" din lipsa de educatie..nu ma refer la scoala efectiv, la curajul de a rupe ceva ce nu merge..si daca a acceptat 1o ani, apoi 20 ce sa mai faca? sa se rupa de el la batranete, sa o barfeasca vecinele - marea problema a societatii. Ne traim viata pentru altii: ce spune mama si tata, vecinele, colegele de job, tantile de la biserica...noi la urma. Ce prostie monumentala
o viata irosita de "dragul" vorbelor.
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
"Daca abatoarele ar avea pereti de sticla, am fi cu totii vegetarieni." Linda si Paul McCartney
Selene_Bunny spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gmmm Selene, eu din postarea ta nu am inteles un aspect: relatiile socru-copii s-au racit inainte de boala, sau dupa? Intreb asta fiindca anumite tipuri de dementa il fac de nerecunoscut pe om, pur si simplu nu mai e acelasi. La fel, daca soacra ameninta sa se sinucida pentru ca e greu dupa ce sotul ei s-a imbolnavit, ei bine, intelege-o, pentru ca viata cu o persoana suferind de dementa poate fi cumplita. Si ca sa raspund la intrebare, cred ca am facut copii din mai multe motive. 1.Din acelasi motiv pentru care continui sa traiesc; viata e la urma-urmei ceva interesant, nu-i asa? 2.Conditionare sociala. (Stiu ca in vremurile de azi orice forma de conditionare este privita ca ceva extrem de negativ, caci, nu-i asa, Eu Individul Stiu Si Singur Ce E Bine si Ce E Rau). 3.Un fel de a multumi Celui ce mi-a dat viata, un fel de a-i spune ca a facut bine ceea ce a facut. 4.Sa-mi perpetuez genele (ar fi fost pacat sa se piarda...) 5.Sa-i perpetuez genele sotului (ar fi fost si mai pacat) 6.Si, in fine, dar nu cel din urma, simteam ca am acumulat atita intelepciune, ca ar fi fost pacat sa nu se transmita mai departe. |
De mult, chiar de dinainte de a ajunge eu cu iubi sa fim impreuna, adica noiembrie 2006.
Blogul meu - de la noi, pentru ei!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
www.desprecopii.com/cover/albumphoto/folderview.asp?bid=&folder=Selene_Bunnx" target="_blank">Daria pe coperta!
Particip la bazaruri - periodic produse noi, nu uitati sa verificati!
Selene_Bunny spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Deus femeia asta a acceptat "crucea" din lipsa de educatie..nu ma refer la scoala efectiv, la curajul de a rupe ceva ce nu merge..si daca a acceptat 1o ani, apoi 20 ce sa mai faca? sa se rupa de el la batranete, sa o barfeasca vecinele - marea problema a societatii. Ne traim viata pentru altii: ce spune mama si tata, vecinele, colegele de job, tantile de la biserica...noi la urma. Ce prostie monumentala o viata irosita de "dragul" vorbelor. devii ceea ce practici www.de-azi.ro http://oscarfriends.wordpress.com/ "Daca abatoarele ar avea pereti de sticla, am fi cu totii vegetarieni." Linda si Paul McCartney |
Eu am intrebat-o de ce s-a maritat cu el, ca doar nu intrasera barbatii in pamant. Cred ca de gura lumii, ca era trecuta de o anumita varsta. Cica in doua saptamani de cand l-a cunoscut era gata maritata cu el. Am intrebat-o si de ce n-a divortat, daca a vazut cum merg lucrurile. Ca s-a temut ca il pierde pe iubi la divort, ca fata ii va fi incredintata ei si baiatul lui. OK, bun, de ce n-ai divortat cand copiii au implinit 18 ani? Cred ca deja era prea tarziu...
Nasol este ca toate deciziile de genul asta se rasfrang asupra copiilor.
Blogul meu - de la noi, pentru ei!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
www.desprecopii.com/cover/albumphoto/folderview.asp?bid=&folder=Selene_Bunnx" target="_blank">Daria pe coperta!
Particip la bazaruri - periodic produse noi, nu uitati sa verificati!
XIO spune:
Cred ca un om ajuns la batranete este afectat de boli si nu numai, se transforma treptat din ce stiam noi in ceva nou.
Sa nu te intereseze de un batran mi se pare culmea cruzimii, ca de un copil mic de altfel, fiind niste persoane care sunt intr-un stadiu al vietii in care nu se pot ajuta.
Si daca omul ala se certa zilnic cu sotia tot mi se pare de bun simt sa ai grija de el, nu sa-i bagi piciorul in dos atunci cand e cazut oricum la pamant. Daca tot vrei sa-i dai un sut in fund o faci cu tarie de caracter atunci cand sunteti fata in fata.
Chestia asta cu batranul care face pe el si bleaks ce ne deranjeaza e macabra. E ca si cum ar avea partenerul cuiva un accident si cand ar ajunge in scaunul cu rostile brusc s-ar transforma in ceva nefolositor si inutil, numai bun de pasat altundeva.
Si mie chiar mi se pare rezonabila chestia cu spalatul la fund. Pai da, atunci n-avea ce sa faca acel copil de 3 luni, ca doar nu era sa se spele singur. Asa cum acum la batranete si bolnav omul nu are cum sa se ingrijeasca singur.
Parerea mea...
***Fur is for petting**
http://www.flickr.com/photos/greecky/?saved=1
http:/www.4animals.ro/ajuta.html/ www.adoptiicaini.ro www.adoptiipisici.ro
www.accesoriisihaine.blogspot.com