Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta...(4)

Raspunsuri - Pagina 16

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Subscriu la ce a zis LadyJ, mai putin aici:



Citat:
Pentru ca sunt copii care dupa o palma la fund incep sa rada, ei cred ca te-ai jucat cu ei..intelegi diferenta?




Palma la fund e data la nervi, iar un adult de 3 ori cat copilul, adult furios si evident incapabil sa se stapaneasca, e un personaj intimidant.
Sunt de parere ca rasul copilului de dupa palma nu prea e indiferenta, nici impresia ca parintele furios s-a jucat cu el ci, mai degraba, stanjeneala (una din primele reactii ale unei persoane stanjenite e sa rada...). Sau o reactie a neputintei umilite. Sau ceva de genul "ei, si? Ce daca m-ai pocnit? Uite, eu rad".


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Citat:
citat din mesajul lui denizel

Subscriu la ce a zis LadyJ, mai putin aici:



Citat:
Pentru ca sunt copii care dupa o palma la fund incep sa rada, ei cred ca te-ai jucat cu ei..intelegi diferenta?




Palma la fund e data la nervi, iar un adult de 3 ori cat copilul, adult furios si evident incapabil sa se stapaneasca, e un personaj intimidant.
Sunt de parere ca rasul copilului de dupa palma nu prea e indiferenta, nici impresia ca parintele furios s-a jucat cu el ci, mai degraba, stanjeneala (una din primele reactii ale unei persoane stanjenite e sa rada...). Sau o reactie a neputintei umilite. Sau ceva de genul "ei, si? Ce daca m-ai pocnit? Uite, eu rad".


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.




Ai dreptate Denizel, insa atunci cand vorbim de copii mai marisori.
Copilul de 2-3 ani reactioneaza autentic, in sensul ca nu isi ascunde stanjeneala in spatele rasului, asa cum face un adult de exemplu.
Am cunoscut parinti care dadeau palme la fund copiilor fara a fi furiosi, iesiti din fire. stii, genula cela ´´na una la fund, copil rau´´, deci gest facut pentru ca ´´asa se face educatie´´.

Parerea mea este ca un copil lovit la fund de un parinte care tipa, cu ochii iesiti din orbite , un parinte care-l smuceste, se sperie mai mult de reactia parintelui, furia aia varsta asupra lui prin vorbe, atitudine razboinica si lovire, il bulverseaza pe copil. probabil de aici reactiile diferite ale copiilor, sigur ca si varsta alaturi de atmosfera generala si-n functie de relatie generala cu parintele, joaca un factor.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Citat:
citat din mesajul lui ladyJ

Ai dreptate Denizel, insa atunci cand vorbim de copii mai marisori.
Copilul de 2-3 ani reactioneaza autentic, in sensul ca nu isi ascunde stanjeneala in spatele rasului, asa cum face un adult de exemplu.
Am cunoscut parinti care dadeau palme la fund copiilor fara a fi furiosi, iesiti din fire. stii, genula cela ´´na una la fund, copil rau´´, deci gest facut pentru ca ´´asa se face educatie´´.

Parerea mea este ca un copil lovit la fund de un parinte care tipa, cu ochii iesiti din orbite , un parinte care-l smuceste, se sperie mai mult de reactia parintelui, furia aia varsta asupra lui prin vorbe, atitudine razboinica si lovire, il bulverseaza pe copil. probabil de aici reactiile diferite ale copiilor, sigur ca si varsta alaturi de atmosfera generala si-n functie de relatie generala cu parintele, joaca un factor.



Lady, nu am inteles ce vrei sa zici :).
In care din cele 2 situatii amintite de tine, exista sansa ca un copil sa rada cand e lovit, considerand lovitura o joaca?




Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Monnvas spune:

Citat:
citat din mesajul lui Macrina

Bic, Bic, extraordinar, cu aceeasi problema ma lupt si eu.
Fetele vecinei rautacioase si secretoase care manipuleaza si pe alte fete, asa incat ale mele sa se simta inferioare si ba luate in seama, ba impinse mai incolo.. Si la fel, am resentimente fata de mama lor, sunt sigura ca din cauza atmosferei de acasa de la ei.. Ce sa fac?

Mai avem alti prieteni si incerc sa le scot in parc cu astilalti, dar fiica-mea asta mare(7 ani) sta numai cu ochii pe fereastra, sa vada daca ies magaritele.. Of..
Intr-un fel parca e istoria reloaded, pentru ca si eu am avut un astfel de specimen cand eram mica, si taaare ma suparau, plangeam acasa pana-mi pierdeam rasuflarea.. Pe mine m-au intristat aceste experiente si m-au facut mai fricoasa, nu mi-au ajutat deloc..
Daca mai ai idei spune-mi si mie..



O avea de-a face si cu statutul vostru de imigranti? Pt ca, in cazul asta, poate ar trebui sa mai gasiti si alti imigranti prin cartier. Zic si eu...

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3
SILUAN are dreptul la viata!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Monnvas spune:

Citat:
citat din mesajul lui Jasmin012

Citat:
citat din mesajul lui a_alinta

Alinta, i-ai dat copilului tau o palma la fund, la nervi?

da , recunosc ca am facut asta, si chiar daca imi pare atat de rau, raul facut e facut.
dar in acelasi timp eu nu simt ca , copilul meu sufera. ca nu am fost atat de capabila sa imi tin nervii , e ceva, dar sa cred ca copilul meu e traumatizat de asta, e altceva.

alina

Alina, poate pentru ca nu a fost un gest repetat. Eu explicatia asta o gasesc.
Una e sa se inatmple de cateva ori in viata si alta sa se intample de multe ori sau zilnic.
Copiii uita repede cand sunt mici, ca au primit o palma la fund. Dar asta nu insemna ca trebuie sa ne culcam pe-o ureche si sa credem ca daca a uitat o data, de doua ori, va uita mereu.
Nici Lucas nu pare afectat de cele 2-3 dati in care a primit cate o palma peste pampers. Chiar e foarte atasat de mine si fericit cand e in preajma mea. De asta cred ca nu e afectat, si sper sa nu fie asa. Dar asta nu-mi da dreptul sa uit ca nu mai trebuie sa repet gestul.
Si eu am inteles la fel, ca memoria incepe cu varsta de 3 ani.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...


Uite, chestia cu memoria care incepe la 3 ani e relativa. Sor'mea isi aminteste cand m-a adus mama de la maternitate (avea 2 ani jumate). Dar cred ca si inainte de 3 ani sunt amintiri: nu imagini, nu sunete, ci sentimente. De-alea de nu stii de unde sa le iei, cum sa le explici. Frici inconstiente and the like.

Eu stiu ca n-am mancat "bataie" niciodata - adica bataie de-aia circumscrisa, cu un inceput si un sfasit, cu un instrument, cu specificarea motivului - dar stiu ca ne mai urechea. Si nu tin minte gestul, dar tin minte furia si umilinta si sentimentul de "nu mai vorbesc cu tine niciodata"...

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3
SILUAN are dreptul la viata!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Monnvas spune:

Citat:
citat din mesajul lui denizel

Subscriu la ce a zis LadyJ, mai putin aici:



Citat:
Pentru ca sunt copii care dupa o palma la fund incep sa rada, ei cred ca te-ai jucat cu ei..intelegi diferenta?




Palma la fund e data la nervi, iar un adult de 3 ori cat copilul, adult furios si evident incapabil sa se stapaneasca, e un personaj intimidant.
Sunt de parere ca rasul copilului de dupa palma nu prea e indiferenta, nici impresia ca parintele furios s-a jucat cu el ci, mai degraba, stanjeneala (una din primele reactii ale unei persoane stanjenite e sa rada...). Sau o reactie a neputintei umilite. Sau ceva de genul "ei, si? Ce daca m-ai pocnit? Uite, eu rad".


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.



Si eu ma gandesc ca e un mecanism de aparare, de "uite ca nu-mi pasa de pedeapsa asta". Simuleaza nepasarea, nu inseamna ca nu le pasa.
Bine, aici cred ca intervin varsta si experienta anterioara. Daca copilul are sub 1 an si n-a mai incasat-o never, nu stie exact in ce categorie sa bage palma aia, poate i se pare apropiata de jocul cu batutul din palme. Dar n-as miza pe asta, ca se prind repede indivizii...

Mie mi-a scapat o singura data.Nu la fund, ci peste manute. Si a avut o privire dezamagita, de "nu ma asteptam la asa ceva din partea ta", de mi-am jurat ca nu se va mai intampla. Deci, desi era mic si nu o mai incasase niciodata (ba da, o data de la tat-sau, care a primit preaviz de divortz), a stiut exact ce inseamna palma.

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3
SILUAN are dreptul la viata!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Jasmin012 spune:

Citat:
citat din mesajul lui Monnvas

Citat:
citat din mesajul lui Jasmin012

Citat:
citat din mesajul lui a_alinta

Alinta, i-ai dat copilului tau o palma la fund, la nervi?

da , recunosc ca am facut asta, si chiar daca imi pare atat de rau, raul facut e facut.
dar in acelasi timp eu nu simt ca , copilul meu sufera. ca nu am fost atat de capabila sa imi tin nervii , e ceva, dar sa cred ca copilul meu e traumatizat de asta, e altceva.

alina

Alina, poate pentru ca nu a fost un gest repetat. Eu explicatia asta o gasesc.
Una e sa se inatmple de cateva ori in viata si alta sa se intample de multe ori sau zilnic.
Copiii uita repede cand sunt mici, ca au primit o palma la fund. Dar asta nu insemna ca trebuie sa ne culcam pe-o ureche si sa credem ca daca a uitat o data, de doua ori, va uita mereu.
Nici Lucas nu pare afectat de cele 2-3 dati in care a primit cate o palma peste pampers. Chiar e foarte atasat de mine si fericit cand e in preajma mea. De asta cred ca nu e afectat, si sper sa nu fie asa. Dar asta nu-mi da dreptul sa uit ca nu mai trebuie sa repet gestul.
Si eu am inteles la fel, ca memoria incepe cu varsta de 3 ani.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...


Uite, chestia cu memoria care incepe la 3 ani e relativa. Sor'mea isi aminteste cand m-a adus mama de la maternitate (avea 2 ani jumate). Dar cred ca si inainte de 3 ani sunt amintiri: nu imagini, nu sunete, ci sentimente.

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3
SILUAN are dreptul la viata!

daaa, sentimente, cred ca ele raman in memorie inca de bebelusi. Cred ca senzatiile si sentimentele se inscriu in memoria afectiva de la cateva luni de viata.
Dar asa se zice, ca omul incepe sa-si aminteasca cu precadere lucruri care i se intampla la 3+ ani.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Jasmin012 spune:

Mi-amintesc de rasul la bataie. Era de sfidare, ceva de genul: "te crezi mai puternica decat mine? Uite ca eu sunt mai tare ca tine! Rad de prostia ta ca-ti imaginezi ca poti sa ma infrangi." Dar eram mai mare, intr-adevar.

Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Citat:
citat din mesajul lui denizel

Citat:
citat din mesajul lui ladyJ

Ai dreptate Denizel, insa atunci cand vorbim de copii mai marisori.
Copilul de 2-3 ani reactioneaza autentic, in sensul ca nu isi ascunde stanjeneala in spatele rasului, asa cum face un adult de exemplu.
Am cunoscut parinti care dadeau palme la fund copiilor fara a fi furiosi, iesiti din fire. stii, genula cela ´´na una la fund, copil rau´´, deci gest facut pentru ca ´´asa se face educatie´´.

Parerea mea este ca un copil lovit la fund de un parinte care tipa, cu ochii iesiti din orbite , un parinte care-l smuceste, se sperie mai mult de reactia parintelui, furia aia varsta asupra lui prin vorbe, atitudine razboinica si lovire, il bulverseaza pe copil. probabil de aici reactiile diferite ale copiilor, sigur ca si varsta alaturi de atmosfera generala si-n functie de relatie generala cu parintele, joaca un factor.



Lady, nu am inteles ce vrei sa zici :).
In care din cele 2 situatii amintite de tine, exista sansa ca un copil sa rada cand e lovit, considerand lovitura o joaca?




Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.




In niciuna la modul absolut. Asta zic, nu palma la fund este neaparat ceea ce-l face pe copil sa sufere, ci atitudinea parintelui care-i da palma la fund. Suna aiurea, stiu, fac apel iar la exemplul cu abuzul psihic, copil care niciodata n-a fost lovit sau pedepsit la colt pe coji de nuca, deci fizic absolut nicio constrangere, si totusi hamerul cuvintelor si atitudinii parintesti il termina psihic.

Am dat exemplul cu rasul copilului in primul rand pentru ca eu personal am vazut faza(copil de 2 ani, a tras paharele de pe masuta, mama lui a mers spre el si i-a tras una la fund spunand´´ti-am zis sa nu mai tragi paharele´´ , ma rog, pe un ton ca si cum ti-as spune eu tie ca afara ploua. Copilul, absorbit de joc, a inceput sa rada, el mititelui intelegea ca se joaca cu el(si evident palma nu l-a durut fizic). Asta e genul ala de mama care da ca asa..stie sa faca ea educatie, dar nu inseamna ca toate mamele care fac asta vor avea reactie de amuzament din partea copilului.
Modul in care copilul percepe ce se intampla,cand si cum, varsta si atitudinea parintelui,despre asta e vorba.

Cand un parinte merge la psiholog cu copilul, psihologul nu se opreste la ´´ii dati palme la fund? Cate palme pe luna´´?
Se dicuta intreaga relatie, intreaga situatie de acasa, cum, ce, in ce conditii, etc etc.

Reactia adultului este f importanta pentru copil. Cand copilul cade de exemplu, se uita la reactia adultului. Daca acesta incepe sa se vaite, copilul plange. Daca adultul rade, rade si copilul. daca copilul e extrem de absorbit de joc, nici nu-si da seama ca a cazut.(de multe ori)

Mai zic o data, nimc din toate astea nu sunt scuze pentru palme la fund!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Citat:
11 Prieten(i)

Trimis la: - 25/09/2010 : 15:49:14 Link direct catre acest raspuns Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite ladyJ un Mesaj Privat Reply with Quote
Citat:
citat din mesajul lui denizel

Citat:
citat din mesajul lui ladyJ

Ai dreptate Denizel, insa atunci cand vorbim de copii mai marisori.
Copilul de 2-3 ani reactioneaza autentic, in sensul ca nu isi ascunde stanjeneala in spatele rasului, asa cum face un adult de exemplu.
Am cunoscut parinti care dadeau palme la fund copiilor fara a fi furiosi, iesiti din fire. stii, genula cela ´´na una la fund, copil rau´´, deci gest facut pentru ca ´´asa se face educatie´´.

Parerea mea este ca un copil lovit la fund de un parinte care tipa, cu ochii iesiti din orbite , un parinte care-l smuceste, se sperie mai mult de reactia parintelui, furia aia varsta asupra lui prin vorbe, atitudine razboinica si lovire, il bulverseaza pe copil. probabil de aici reactiile diferite ale copiilor, sigur ca si varsta alaturi de atmosfera generala si-n functie de relatie generala cu parintele, joaca un factor.



Lady, nu am inteles ce vrei sa zici :).
In care din cele 2 situatii amintite de tine, exista sansa ca un copil sa rada cand e lovit, considerand lovitura o joaca?




Pentru parinti, de dragul copiilor



"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.





In niciuna la modul absolut. Asta zic, nu palma la fund este neaparat ceea ce-l face pe copil sa sufere, ci atitudinea parintelui care-i da palma la fund. Suna aiurea, stiu, fac apel iar la exemplul cu abuzul psihic, copil care niciodata n-a fost lovit sau pedepsit la colt pe coji de nuca, deci fizic absolut nicio constrangere, si totusi hamerul cuvintelor si atitudinii parintesti il termina psihic.

Am dat exemplul cu rasul copilului in primul rand pentru ca eu personal am vazut faza(copil de 2 ani, a tras paharele de pe masuta, mama lui a mers spre el si i-a tras una la fund spunand´´ti-am zis sa nu mai tragi paharele´´ , ma rog, pe un ton ca si cum ti-as spune eu tie ca afara ploua. Copilul, absorbit de joc, a inceput sa rada, el mititelui intelegea ca se joaca cu el(si evident palma nu l-a durut fizic). Asta e genul ala de mama care da ca asa..stie sa faca ea educatie, dar nu inseamna ca toate mamele care fac asta vor avea reactie de amuzament din partea copilului.
Modul in care copilul percepe ce se intampla,cand si cum, varsta si atitudinea parintelui,despre asta e vorba.

Cand un parinte merge la psiholog cu copilul, psihologul nu se opreste la ´´ii dati palme la fund? Cate palme pe luna´´?
Se dicuta intreaga relatie, intreaga situatie de acasa, cum, ce, in ce conditii, etc etc.

Reactia adultului este f importanta pentru copil. Cand copilul cade de exemplu, se uita la reactia adultului. Daca acesta incepe sa se vaite, copilul plange. Daca adultul rade, rade si copilul. daca copilul e extrem de absorbit de joc, nici nu-si da seama ca a cazut.(de multe ori)

Mai zic o data, nimc din toate astea nu sunt scuze pentru palme la fund!



Lady, cred ca inteleg cam ce vrei tu sa spui, dar nu-s de acord cu teoria ta :).
Nu stiu cum era copilul de 2 ani despre care povestesti, dar copiii de 2 ani pe care ii stiu eu (al meu, ai prietenilor, ai altora de prin parc etc) sunt foarte pe faza la 2 ani.
O palma e o palma, adica un act de violenta si chiar nu-mi dau seama ce relatie poate exista intre parinte si copil astfel incat palma, o agresiune, sa provoace ras pe bune .
Mie mi-a scapat de 2 ori cate o palma dintr-asta si a fost nasol de tot. Si pentru asta mic si pentru mine :(.

Sunt de parere ca, cu cat relatia intre parinte si copil e mai buna si mai sanatoasa, cu atat palma aia are un impact mai nasol asupra copilului.
Nu zic ca il traumatizeaza pe viata, dar nu vad cum ar putea sa-i provoace ras.

Iar paralela cu cazutul nu cred ca e valabila.
Pai, daca parintele bate copilul si rade la el (ca sa-i transmita ca nu-i nici o scofala ca il bate) nu e prea in regula :).



Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

Mergi la inceput