Cum ati depasit divortul si perioada dupa?

ruxij spune:

Eu nu cred ca un parinte vitreg e neaparat f. benefic pt. un copil. E benefic dc. e bun, ca daca nu e bun (de genul mamicilor vitrege pe care le vedem pe aci si care una n-a avut cuvinte prea bune despre copiii vitregi) mi se pare mai rau. Eu dc. m-as desparti tocmai pt copil m-as feri sa ma remarit, pt ca mi se pare f. riscant. Mai bine vine ta'su natural pe la copil cat se poate de regulat, mi se pare cea mai buna solutie dupa familia completa fericita (ca aia nefericita nu e buna).

espiritu spune:

a veni regulat nu e totuna cu a fi prezent in viata copilului zi de zi.
incercati sa priviti si interesul copilului nu doar al vostru.

PS
scuzati ora dar acum m-am intors de la milonga :)

I'm not crazy my reality is just different than yours !

casandra spune:

Eu cred ca asta ar fi ordinea preferintelor:
1. copilul sa creasca alaturi de parintii lui, intr-o familie functionala. Ar putea invata de aici ce inseamna cuplu functional, cum se gestioneaza crizele,... Statistica arata ca astfel de familii nu se gasesc chiar pe toate drumurile
2. copilul sa creasca in familii refacute functionale, adica parintii vitregi sa fie din aia buni. Astfel de familii sunt si mai rare ca primele.
3. copilul sa creasca in familii monoparentale, avand alaturi un parinte echilibrat psihic si impacat cu viata pe care o are.

Pentru parinte important e sa faca tot poate in situatia in care se gaseste, in primul rand parintele sa aiba pace in suflet, cu sau fara partener.

szivarvany spune:

Interesul copilului categoric este in fata noastra, a ta, a mea, a tuturor celor care scriu aici.
Si eu chiar am incercat sa fac sa functioneze o alta relatie.
Dar eu, personal, nu pot. Si prefer sa ramanem asa noi doua singure, decat sa mai accept pe cineva in viata noastra. Ce se va intampla peste X ani, nu stiu, insa acum e bine asa.
Si sunt si satula sa aud la fiecare pas de aceasta refacere a vietii de parca imi lipseste vreun rinichi sau plaman. Ei bine, nu caut sa-mi refac nicio alta viata. Viata mea e refacuta asa cum e ea acum, asa cum suntem acuma: noi doua.

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

A_Iulia spune:

Nu stiu ce-i de facut Happy...ca nici eu nu mai am de gand sa ma marit vreodata sau sa mai fac alti copii (sigur ca planurile de acasa nu se potrivesc neaparat cu cele din targ, putini sunt barbatii ce accepta o astfel de relatie...nu e simplu deloc), dar imi dau seama ca din toata povestea asta fii-mea va pleca in viata orientata spre ideea ca o casnicie se poate si rupe, ca femeia poate si trebuie sa faca cam totul, ca barbatul e asa, o chestie care vine si distreaza copiii...fara prea multe responsabilitati, cam asa ceva

Eu ma gandesc la ce spune Espiritu, si anume ca o familie functionala (uite cum are Luna de ex., sau Adinag, sau alte fete recasatorite) i-ar prinde mult mai bine. Sigur ca si acolo pot aparea alte probleme gen tatal biologic vs tatal de familie.
Da' vorba voastra, in privinta asta nu stiu cate compromisuri putem face, e vorba de suflet totusi...nu poti sa te mariti doar pentru un asemenea argument, pai l-ai insela pe omul ala care poate ca spera sincer ca il iei din dragoste.

adinag spune:

Si eu cred ca lucrul cel mai important este sa fim intr-un echilibru emotional, multumite de noi si viata pe care o ducem. Cu sau fara partener, pentru ca nu se poate forta nimic.

Si da, Adina, ai dreptate, si in cazul unei recasatoriri tot nu e viata idilica. De exemplu in cazul meu: cu noul sot am si un beietel. Copiii se iubesc, se adora. Problema: baiatul meu sufera de ma apuca si pe mine plansul cand fata e la tatal ei biologic, el nu intelege de ce ea tot il paraseste, plange mereu dupa ea, si ma intreaba de n ori pe zi cand vine si de ce pleaca. SI chiar daca ii explic, tot nefericit e pana se intoarce idolul lui :). Suna frumos, dar de fapt e si tare trist. Deci cum o intorci, intotdeauna este ceva imperfect. (Tocmai ce a plecat fata, cu intarziere, ca de obicei o ia vineri, si ma confrunt cu situatia asta )

A_Iulia spune:

Mi-au dat lacrimile cand am citit, chiar ca suna frumos

Happy_in_TO spune:

da, da! La asta m-am gindit si eu de multe ori, de foarte multe ori. Eu de exemplu as face orice ca fetele mele sa fie fericite, sa aiba tot ce vor, sa nu le lipseasca nimic. A fost o perioada cind era Maya micuta cind imi tot spunea ca ea vrea un tata. Imi cerea asta asa, natural, cum ar cere o papusa sau o cana de lapte. Si ma intrista ca nu ii puteam oferi asa ceva atunci. Era micuta, cred ca avea doi ani... Chiar l-a si intrebat pe vecinu' ala de sus odata: "Do you want to be my daddy"
Si as fi facut orice ca sa ii satisfac dorinta. Si mi-am dat seama ca as fi jucat o perioada rolul de femeie indragostita, dar daca nu vine natural si autentic atunci dupa o perioada se ajunge la ceva urit si ma trezesc in acelasi punct de unde am plecat, ca o munca a lui Sisif.
Deci ca femeie stiu ca sint perfect functionala. Stiu asta sigur, nu trebuie sa mi-o demonstrez din cind in cind cu relatii pasagere sau de forma. Si nici nu o consider o virtute de nepretuit ca "ma pastrez" pentru cel mai ce Pur si simplu asta este viata mea acum, imi place si ma simt bine asa.
Deci, ca sa fiu cu cineva cu adevarat, ar fi sa fie o relatie autentica. Pentru prima data in viata sint echilibrata cu totul, matura in gindire, frumoasa si confidenta in puterile mele. Vreau pe cineva linga care sa simt ca vreau sa imbatrinesc. Daca nu simt asta, mai bine lipsa. Pentru ca Sarah are acum 11 ani si Maya 9 ani. Inca putin si vor pleca la facultate si apoi voi ramine eu cu viata mea personala. Ar fi gresit sa ma folosesc de cineva, ar fi impotriva a tot ceea ce gindesc si simt eu ca om.
Ah, si inca ceva... Acum este o perioada diferita pentru mine si pentru fete. Sarah intra in pubertate, s-a schimbat si nu mai este un copil. Imi place ca in casa este armonie si liniste si totodata are intimitatea aia fizica si nu trebuie sa se fereasca in casa daca iese din dus sau sta in chiloti in casa...nu situ daca intelegeti ce vreau sa spun.

Eu vorbesc cu ele sincer de tot de fiecare data. Am avut discutii despre sex, despre dragoste, despre casatorie. Am fost surprinsa cind arah m-a intrebat o data daca toate casatoriile se termina in divort. Adica mai precis m-a intrebat daca ordinea relatiei este asta: te intilnesti, te indragostesti, te logodesti, te mariti, faci copii si apoi divortezi. Da, chiar asta m-a intrebat. Si am stat de vorba cu ea si i-am spus ca sint oameni care nu divorteaza si stau impreuna toata viata. Dar ca uneori se intimpla lucruri care te fac sa divortezi si asta nu inseamna ca ai gresit cumva in viata.
Aseara, cid stateam la televizor le-am intrebat pe amindoua ce ar spune daca m-as casatori. Mi-au spus ca ar fi fericite pentru mine. Deci ideea este ok daca este ok pentru mine. Le-am intrebat apoi ce ar spune daca nu m-as mai casatori niciodata. Si mi-au spus pe un ton la fel este ok daca asta este ok si pentru mine.

Tot aud la matusa mea din Romania cind ai de gind sa iti refaci viata si ma apuca risul. Pai ce sa refac de parca e stricat ceva, de parca sint handicapata si imi lipseste ceva vital fara de care nu pot trai din plin...

espiritu spune:

atunci care e rostul subiectelor in care va simtiti singure,stinghere,stigmatizate,fara socializare etc etc?
dati o raita pe acele subiecte si recititi.
ideea e ca dupa o vreme incepe sa iti placa ideea de "fara obligatii".nu e vorba ca atingi virtuti nebanuite ca single parent e vorba fix de comoditate.
e mai simplu cand fiecare pleaca la el acasa.

I'm not crazy my reality is just different than yours !

Gabi_K spune:

socializarea si a avea un partener sunt chestii diferite.
Si daca mama are un partener, e tot mama singura, fiindca acel om nu are nici o obligatie fata de copil/copii. Ceea ce face, o face din placere, dar poate sa spuna bine mersi azi nu ma joc cu el, e copilul tau...

Si Espiritu, nu sunt de acord cu ce ai zis: tie ti se pare egoism ca o single mum sa stea linistita singura, in conceptul tau o mama "buna" inseamna femeia care dupa divort se arunca intr-o relatie doar ca bietul copil sa vada ce inseamna viata de cuplu... Dar tu chiar crezi ca ploua cu barbati liberi care sa alerge dupa femeile cu copii, proaspat divortate? Stii ce greu e sa gasesti pe cineva care sa te accepte cu copii, cu trecutul tau, cu statutul tau, cu varsta ta? Si pe langa toate, sa existe si atractie si iubire reciproca?
Ia incearca ceva: fa-ti un cont asa din curiozitate pe un site matrimonial, zi ca esti femeie divortata de 40 de ani, cu un copil, pune niste date medii de inaltime, greutate, etc. Ia vezi ce-ti sare.



Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert Locul nostru www.jccoradea.ro" target="_blank"> preferat