copil traumatizat-martor la violenta

Buna ziua, as dori sfatul vostru intr-o problema legata de copii
Subsemnatul, tata a 2 copii minori, am fost agresat fizic si verbal, am fost umilit in fata sotiei si a copiilor mei de 2 respectiv 4 ani, de doua persoane necunoscute, pe motiv ca drumul pe care ma aflam cu masina, e proprietatea lor. Am martori, am depus plangere la politie, astept certificatul medico-legal.
Copii minori au avut parte de un soc care poate va marca viata lor. Se poate masura intensitatea socului, se pot previziona eventualele viitoare dereglari in psihicul copilasilor? Este recomandat un consult psihologic sau reluarea, reamintirea celor intamplate, si anume ca tatal lor a fost batut, fortat sa se tareasca in noroi va adanci rana?
Cu deosebita stima, G. Barna

marius spune:

Opinia mea este ca nu e necesar nici un consult nici o reluare. La varsta de 2-4 ani majoritatea copiilor uita rapid evenimente in special cele care nu ii privesc pe ei. Probabil intr-o perioada scurta 1 luna sa zicem nici macar nu vor mai sti ceva.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

beshter spune:

Eu as duce copiii la un specialist. N-ati avea nimic de pierdut.
Copiii 'uita' evenimentele dureroase numai ca sa-i bantuie mai tarziu. Cum li se intampla, de fapt, si adultilor, numai ca cei din urma pot lua singuri masuri in ceea ce-i priveste (pot merge singuri la psiholog). Copiii trebuie ajutati.

Succes si sanatate!

Gabi_K spune:

Imi pare rau pentru cele intamplate.
Eu as merge la psiholog. Nu numai cu copiii, ci toti patru, pentru ca si voi doi ati suferit un soc imens, si un psiholog bun va ajuta sa prelucrati impreuna ceea ce s-a intamplat, si sa treceti mai usor peste asta.

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses3#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses4#" target="_blank">poze si mai noi
www.dropshots.com/kincses5#" target="_blank">poze cele mai noi
Povestea nasterii: Lili si Robert

dicirstea spune:

Eu am avut o surpriza cu Matei sa isi aminteasca acum (la 3 ani) un eveniment petrecut anul trecut despre care la interval de cateva zile nu stia sa mai spuna nimic. M-a intrebat " de ce nenea face ...nustiuce" si eu numai stiam despre ce era vorba uitasem eu

Ceva-ceva li se intipareste in minte si isi aduc aminte la un declic, dar nu poti sa-ti dai seama ce asocieri fac ei si ce ii va readuce in memorie evenimentul respectiv. Sau poate un specialis isi va da seama.

Dar cred ca va trebui sa mergeti impreuna, mai mult pentru ca parintii vor fi langa copii cand isi vor aminti si vor trebui sa faca fata momentului, sa stie sa explice in asa fel incat sa nu-l faca traumatizant, sa nu declanseze frici sau cosmaruri.


CAPRA CU 2 IEZI


mamica lui Matei Constantin (21.05.2007) si a lui Theodor Cristian (03.06.2009)

MINUNEA MEA

www.flickr.com/photos/11558563@N06/" target="_blank"> A DOUA MINUNE 2

A DOUA MINUNE

www.animalutze.com/umanitare/bb-darius/index.php" target="_blank">Ajutati-l si pe Darius!

rrox3 spune:

Barna71 nu intamplarea in sine ii va marca pe copii, ci felul in care ei au perceput-o si ce au simtit in legatura cu ea.
Copiii nu uita, isi vor aminti tot ceea ce i-a impresionat suficient incat sa merite a fi amintit. Ca si adultii.
La 2 ani cel mai probabil este ca inca sa nu functioneze memoria ce va putea fi verbalizata, dar la 4 ani e cat se poate de functionala. Asta nu insemana ca cel mic nu-si va aminti si nu va fi afectat. Amintirile se stocheaza diferit, in alta zona a creierului, si nu vor putea fi redata decat emotional si corporal.
Mergeti la un psiholog. Intreaga familie. A fost un soc si o trauma pentru voi toti. Nu mai reluati povestirea traumei, poate fi o retraumatizare pentru copii. Specialistul o sa va dea sfaturi competente si o sa va ajute sa prelucrati evenimentul. Odata prelucrate emotiile implicate, nu va mai exista trauma.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

inaioana spune:

Cred ca cea mai buna varianta este sa mergi sa intrebi un psihoterapeut care iti va pune la randul lui intrebari si/sau va dori sa vada copiii pentru a determina daca exista sau nu trauma. Cel mai probabil ca va trebui ca toata familia sa mearga (impreuna si/sau separat) la cateva sedinte cu un bun terapeut ca sa treaca peste acest eveniment in mod corect.
Daca ai nevoie de o recomandare, imi poti scrie un pm.


Ioana cu Katja (30 martie 2004),Serghei (2 mai 2006) si www.youtube.com/watch?v=jioYwuky3tk" target="_blank"> Gruia (DPN ian.2011).

cris_stef spune:

Pe de alta parte, eu cred ca depinde si de noi -ca parinti, cat de multa importanta dam unei probleme. Parintii pot atenua sau pot accentua o anumita problema.

Un exemplu, copil fiind, un vecinas mai mic ma batea si imi facea rau. Tata mi-a explicat: "asa sunt unii copii, necrescuti civilizat, pur si simplu nu stiu nimic altceva decat bataie. Ei sunt rai pur si simplu pentru ca asa au fost crescuti, pentru ca ii bat parintii acasa si ei invata la randul lor sa bata. Evita-l."

Dintr-o data am privit altfel acel copil si intreaga relatie a mea cu el s-a schimbat. Chiar mi-a fost mila de el mult timp. Am fost mai atenta la el si am constientizat ca il bateau parintii acasa - pana atunci era un copil oarecare pentru mine. Nu mai stiu nimic de el. Il evitam, nu il mai intaratam, ieseam din jocurile unde era si el prezent.

Poate ca nu este un exemplu potrivit, dar cred ca parintii pot oferi explicatii copiilor si, mai ales, pot oferi incredere. Daca parintele accentueaza o stare, va fi accentuata si in mintea copilului, daca parintele explica, aplaneaza si ofera incredere, copilul va depasi situatia.

inaioana spune:

Exemplul este bun si e real ca asta conteaza foarte mult, doar ca in cazul de mai sus parintii fiind extrem de afectati ei insisi, nu sunt in pozitia de a putea oferi suport de calitate copiilor. In orice caz, pentru astfel de traume este intotdeauna mult mai binevenit si eficient sfatul unui specialist.

Ioana cu Katja (30 martie 2004),Serghei (2 mai 2006) si www.youtube.com/watch?v=jioYwuky3tk" target="_blank"> Gruia (DPN ian.2011).

emilia.m spune:

Dar tie ti se pare ca sunt afectati copii de ceea ce au vazut? Au intrebat ceva, plang, au cosmaruri, s-a re-adus in discutie evenimentul?
S-ar putea sa uite daca nu ii duci la psiholog dar daca ii duci si se va tot discuta despre asta atunci sigur nu vor uita. Daca insa crezi ca n-au uitat si nu vor uita, atunci du-i la psiholog.
Cand eram mica vedeam ocazional certuri intre parinti (nu violenta ci doar cearta) si mi le amintesc perfect dar nu mi-au marcat personalitatea in vreun fel anume. Mai ales ca ai mei se inteleg bine acum.

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

olympia spune:

Emilia, nu-i asa, psihologul nu accentueaza trauma.
Intr-un caz grav ca acesta e sigur necesar. Sunt cazuri de copii care raman cu probleme din cauza unor intamplari ce pot parea minore in comparatie cu asta, ori acum a fost ceva major care i-a afectat pe toti.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina