agresivitatea celor din jur
Raspunsuri - Pagina 5
Ralukutzza spune:
Adevarul este (oricat o dati voi cotita) ca exista si parinti nu nesimtiti ci extrem de nesimtiti.
Fetita mea are 1 an si 7 luni, acum vreo 2 luni, in parc s-a dus basti la un copil de 4 ani care se juca in nisip si a "imprumutat" o lopetica...pana sa ajung eu la ea copilul a trantit-o pe jos si i-a dat cateva picioare in cap si burta...a trebuit sa il :smulg la propriu ca imi nenorocea copilul, se urcase cu picioarele pa ea....vaca de ma-sa a stat si s-a utitat pasiva si a ras ca o dobitoaca tot timpul intamplarii.Dupa ce mi-am curatat si linistit copilul (care a ramas zgariata pe fata si cu 2 cucuie
)m-am dus si i-am spus politicos(cu toate ca imi venea sa ii iau gatul) mamicii respective ca nu este normal ca un copil sa reactioneze atat de violent si ea sa nu intervina.Raspunsul...api ce sa fac eu daca fi-ta este hoata si proasta pe deasupra ca se lasa calcata in picioare ...urmarea nu o mai spun ca mi-e rusine de ce mi-a fost la gura 
Deci exista parinti fff nesimtit si datorita lor exista copii violenti, agresivi si unii chiar defazati (cu parere de rau dar acel baietel sigur era defazat rau)...si da se pot intampa lucururi periculoase la locul de joaca...nu numai imbranceli si palmute
alex_andra spune:
Ralukuzza, imi pare tare rau pt intamplarea ta de groaza.
Intr-adevar, sunt situatii si situatii.
Una e cand exista un conflict, pe care si-l regleaza ei, la locul de joaca, fara a iesi cu scandal, eventual sa mai intervina si un parinte sa ii ajute sa rezolve conflictul, sa le arate cum sa se joace impreuna, sa-si imparta jucariile, etc si alta e cand exista violenta si nesimitire, cum e cea descrisa de tine mai sus.
Si eu m-am intalnit in parc cu diverse tipologii de copii sau parinti.
Atunci cand situatia nu-mi mai placea, din diferite motive, indiferent ca eram de o "baricada" sau cealalta, indiferant daca eva era cea bruscata, sau ea "mangaia" cu vreo lopetica vreun partener de joaca,strangeam frumos jucariile si plecam in alta parte....parcul e mare.
asta ca sa-i raspund si celei care m-a intrebat ce as face daca un copil ar agresa copilul meu prea tare.
As pleca, nu as agresa acel copil.
As vorbi cu mama, tata/ bunica, etc, daca nu as gasi intelegere as pleca.
Este foarte greu....am intalnit multi parinti care, daca al lor copil se comporta intr-un fel, considera ca acel comportament este cel mai bun, iar restul au un comportament gresit.
Acelasi lucru valabil si pt parinti.
Roxyn, te inteleg ca esti intr-o situatie delicata.
Eu mi-am permite sa-ti sugerez sa-ti cauti prieteni cu copii la fel de linistit ca si Vladut al tau.
Sau sa mergi in locuri mai putin populate.
Dar e o chestiune temporara.
Pentru ca la gradinita se va lovi de aceeasi problema.
Sper doar sa gasesti o gradinita unde educatoarele se implica foarte tare in programul copiilor.
Succes
PS: eva a avut perioada in care musca. Musca de imprietenire. Adica se ducea la copil, il lua in brate, il pupa si-l musca.
Eu, stiind ce face, nu o lasam sa ia copii in brate.
Eram odata cu o amica de parc si mi-a zis sa las fata in pace, ca eva tot vroia sa-l ia pe baietelul ei in brate si eu nu o lasam.
Mi-a zis: "lasa-i sa socializeze, ca-s copii".
Am lasat-o ....si...a muscat copilul de fata....imi venea sa intru in pamant, a fost foarte rapida, abia am avut putere de reactie.
Baietelul a inceput sa planga, eu am tipat la eva, a inceput si ea sa planga, ma sinteam ultimul om, de 2 ori: 1 data ca am tipat la copilul meu si a 2 oara, ca ma gandeam ce e in sufletul mamei cand si-a vazut copilul muscat.
Reactia ei nu a fost de suparare, a inteles.
ne-am linistit amandoua copii si apoi au reinceput joaca, fara muscaturi , de data asta.
Cum ar fi fost, ca ea sa-mi bruscheze copilul, sau sa ma faca nesimtita ca nu mi-l educ??
Este foarte frustrant atunci cand eu, ca parinte, ii explic copilului meu de 1 milion de ori ca nu e bine, nu e frumos, etc, sa vina cineva sa-mi zica ca-s nesimtita.
In alta ocazie, eram la tobogan si eva a inceput sa puna nisip pe tobogan.
Eu in explicam ca nu e frumos si dadeam nisipul jos.
A trecut o mama cu un copil pe langa noi si a vazut ce face eva si i-a zis copilului ei : uite ce rea e fetita asta, tu sa nu faci asa
asta e genul de gandire limitata, din punctul meu de vedere: sa cataloghezi un copil ca fiind rau, pt ca face un lucru atat de nevinovat si firesc pt el, pana la urma: sa exploreze lumea.
Evei i se parea tare amuzant sa puna nisip in tobogan, asta insemna ca e rea ??
Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)
BAZAR UMANITAR
Roxyn spune:
Referitor la copii rai, imi este greu sa cataloghez un copil ca fiind rau, mai ales la o varsta asa de mica. Si noi am patit cu topoganul: Vladut arunca pietricele ca suna frumos, eu le strang dar... unii zic ca e asa de rau... "Vai, dar mai rezisti?"
Aceeasi intrebare mi-o puneau si atunci cand il plimbam in brate pt. ca refuza caruciorul. De, un baietel curios. Dar aveam pe cine lamuri?
ruxij spune:
Astea cu nisipul si caruciorul si trecatorii obraznici sunt cu totul alte povesti, nu e vorba de batai in parc si de parinti suparati ca le sunt batuti copiii.
Si noi am patit asa acum doi ani in Romania. Nu a fost zi de la Dumnezeu, si nu exagerez, sa nu tipe vreun trecator la copilul meu de 6 ani, ba ca mergea prea tare cu bicicleta, ba ca nu stiu ce. Asa ca fi-miu a ajuns la concluzia "imi place Romania, dar nu imi plac oamenii"
adelamaria spune:
Hai sa vin si eu c-o completare referitor la adulti care "corecteaza" copiii altora...
Parcul nostru e destul de mic si mai ales in vacante e plin de copii de toate varstele. In general mamicile cu copii de aceeasi varsta se grupeaza intr-un loc si isi supravegheaza copiii. Dar cei de 2-4 ani o mai iau la fuga, nu poti sa-i tii in lesa si nici nu-i normal. Asa ca te tot tii dupa ei, cat poti...Ei, sunt copii mult mai mari (7-14 ani) care ies cu bicicletele. Si au viteza, nu gluma! Si ii inteleg ca sunt siguri pe ei si ca stiu ce fac; si au si ei dreptul sa se joace, sa se distreze. Insa jur ca mi-e groaza de ei cand trec pe langa vreun copil mai mititel care nu-i foare sigur de ce directie sa aleaga. Oricat ai fi de aproape, se poate intampla o nenorocire intr-o fractiune de secunda! Mi-e teama, pur si simplu!
Ei, eu n-am zis niciodata nimic cu voce tare, dar au existat mamici care i-au atentionat ca acolo e o zona cu copii mai mici, sa fie atenti, sa mearga mai incet. Desigur ca n-a functionat! Parca in ciuda treceau tot pe acolo, tot cu aceeasi viteza...La un moment dat o mamica si-a iesit din fire si s-a ratoit la doi dintre ei spunandu-le sa nu mai treaca pe acolo pentru ca vor lovi pe cineva!!
Va spun sincer ca si eu eram indignata si tematoare pe de o parte, dar pe de alta parte imi venea sa le iau si lor apararea - pai daca n-au piste speciale, daca n-au un loc special...unde sa se duca si ei? Pe strada??...Plus ca peste cativa ani e foarte, foarte posibil ca copiii nostri sa fie in locul lor 
Imi amintesc ca eram cu Nana bebelus in carucior si abia reuseam s-o adorm 5 minute cand veneau copii de 2-3 ani la noi sau faceau galagie jucandu-se in apropiere...Nu-i judecam, dar nici bine nu-mi pica...Ma ridicam si plecam...Acum de multe ori trebuie sa-mi pun la bataie toata puterea de convingere pentru ca Nana sa nu se repeada la vreun carucior cu bebe mic ce doarme 
Sau s-o fac atenta sa nu mai tipe (o distreaza teribil sa tipe, nu stiu de ce!)...
Cred ca adevarul e undeva la mijloc si secretul sta in echilibru. Generalizarile nu functioneaza in cazul asta. Eu incerc sa nu ma las condusa de impulsul de moment, chiar si atunci cand Nana e agresata in parc. Sigur ca am zile si zile, sigur ca uneori ma uit urat la copilul respectiv, dar nu pot sa spun vreodata ca as actiona direct asupra lui, indiferent de conditii. Ca incerc sa vorbesc cu el, sa explic, ca intervin, da! Dar sa tip la el sau sa-l jicnesc, nu! Plec de la premiza ca n-am toate datele problemei, asa ca nu pot evalua corect. Cu parintii de obicei nu ma amestec, decat daca ne cunoastem si-mi permit. Imi iau copilul si plec, mai bine...
Ah, ca fapt divers, acum vreo 2 saptamani in parc Nana arunca pietricele in lac, desi incercasem si nenumarate randuri s-o conving sa nu mai faca asta - si cu frumosul si cu "amenintari' de gen politia, bodyguardul, etc. Vine un pensionar si-mi spune: N-o mai invatati sa dea cu pietre in apa, va rog!
I-am zis ca n-o invat eu, dimpotriva, am obosit de cat i-am explicat si de cat am rugat-o. Si i-am spus ca-l rog frumos sa o convinga el, ca eu nu mai stiu ce sa fac A zambit, si-a cerut scuze si a plecat.
Mi-a parut rau ca m-o fi considerat artagoasa, dar asta e! Am profitat si i-am explicat Nanei ca am primit observatii din cauza ei, ca nu e OK, am luat-o de langa apa si am plecat.
Ce vreau sa spun e ca e foarte usor sa judeci din afara. Si e foarte usor sa gresesti in judecata ta. E foarte usor sa ai o zi proasta si sa ti se para ca parintele e nesimtit si copilul e rau. N-ai de unde sa stii daca nu cumva parintele ala e la limita puterilor si nu mai are solutii...sau de ce se intampla asta. Nu, nu e o scuza pentru agresivitate sau lipsa de interventie! Doar ca macar intr-o prima faza eu sunt adepta tolerantei, a empatiei. Iar daca a doua oara mi se confirma ca am gresit, evit contactul cu copilul si parintele respectiv.
Laura25 spune:
Cred ca e evident inca un lucru: faptul ca avem viziuni/standarde diferinte privind ce are voie si ce e ok sa faca un copil. (De ex. eu nu am inteles de ce nu e ok sa arunce un copil cu pietre in apa lacului sau sa puna frunze in fantana sau nisip pe partea de jos a topoganului daca dupa aia curata). Dar asa cum eu nu fac observatii altuia ca de ce face ceva ce eu nu cred ca ar trebui sa faca , atata timp cat nu imi afecteaza copilul (exemplele de mai sus, nu lovit, burscat, aruncat gunoaie pe jos, stricat jucarii etc, lucruri care ii afecteaza clar si direct pe altii, nu numai pe tine ca si copil/parinte), de ce sunt altii atat de darnici cu intelepciunea lor si tin sa faca educatie,sa dea sfaturi ? Revin la eterna problema cu caiula/imbracat gros. Acum am scapat, ca sunt copii mai mari, dar cate binevoitoare nu m-au luat la rost ca tin copiii dezbracati in urma cu cativa ani! Desi mi se parea evident ca nu e bine pt pusti, eu nu am indraznit niciodata sa ii spun unei necunoscute ca si-a imbracat copilul prea gros, sau ca nu are nevoie de caciula.
Bazar umanitar DC
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
adra_bell spune:
Adela, chiar, de ce nu e voie sa arunci cu pietre in lac? Doar asta e distractie cu vechi traditii:) E artificial?
adra_bell si 
Eva-Elena (14 nov 2007)
about Eva
secolul XX la subiectiv
Inseamna si asta ceva dar nimeni nu intelege ce
adelamaria spune:
Laura, lacul respectiv e populat cu pesti, broaste testoase si rate. Desi fiica-mea arunca pietrele doar la mal, ca n-are putere sa dea mai departe, iar vietatile erau la o distanta considerabila, nu mi se pare Ok sa dea cu pietre. Plus ca daca ar arunca toti copilasii cu pietre La varsta asta au o inclinatie ingrozitoare spre imitatie ), n-ar fi prea placut...
adelamaria spune:
Lacul nu-i artificial, dar nu stiu...nu-i ok sa dea cu pietre daca sunt animale pe acolo, chiar daca nu are cum sa le tinteasca...sau sunt eu exagerata?
Laura25 spune:
adela, inteleg acum, ca ai explicat. Credeam ca era doar o 'balta' mai mare. Da, daca erau animale in zona nici eu nu cred ca i-as fi lasat pe ai mei sa arunce cu pietre.
Bazar umanitar DC
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me