agresivitatea celor din jur

N-am stiut ce titlu sa scriu. Sper sa nu fie prea dur, ca nu asta intentionez. Banuiesc ca s-a mai discutat, dar nu gasesc subiectul acum. Poate primesc un link.

Am mare nevoie de sfatul vostru. Sunt mamica la inceput de drum, mai bine zis de "parc". Vladut are 1 an si 8 luni. Este un baietel linistit, prietenos, zambaret, imparte jucarii fara nicio problema, se joaca cu copiii mai mari, pt. ca cei mici nu au rabdare cu el.

Problema mea o reprezinta copiii din jur, adica cei care sunt mai duri. Si azi, Vladut a fost ciupit, zgariat, impins. Eu, fiind acolo, l-am luat de la nisip, am incercat sa-l impac cu cate ceva.

Va rog mult: invatati-ma cum sa reactionez. Nu vreau ca Vlad sa faca la fel sub nicio forma, nu vreau sa devina un copil retras, nu vreau sa am discutii cu parintii, nu vreau sa deranjez...Dar nici nu imi doresc ca el sa fie "agresat"...

lulu77 spune:

Roxyn, greuuuu, si uite ca eu iti voi scrie de cealalta baricada, adik Luca,este uneori "mult prea mult spus agresiv". Asa cum ama scris si pe forum, are o perioada tare ciudata, si uneori loveste copii, nu pe toti, dar efectiv uneori o face din senin, cand nu te astepti, se duce direct la ei si ii loveste scurt si fuge.

Daca il intreb de ce o face..ptr ca sunt prieteniilui, ptr ca ii iubeste, ptr ca ii place..tind sa cred, ca, cauta atentie, desii are parte d etoata atentia din lume acasa.

La fel ca tine, acum cateva luni, era un copil fff bland, si il feream eu de cei mai nazbatiosi (niciodata nu am zis de copii ca sunt agresivi, le consider stari trecatoare), uite ca a ajuns sa loveasca el.NU o face tot timpul, nu iti imagina ca el loveste non stop, in stanga si ind reapta el loveste,nu zilnic, nu pe toti. Uneori. E clar, ceva il deranjeaza. Am incercat orice( pedeapsa, luat de la locul de joaca, vorbit mult si explicat), nu tine nimik. Acasa este armonie.

Te inteleg perfect, si ceea ce iti pot spune eu, ar trebuii sa vb cu cel mic, al tau, sa ii explici ca sunt si copii altfel decat el, si in acelais timp, atunci cand se produce un incident, poti vb si cu cealalta parte...am vazut ca functioneaza...si sa ii explici copilului "agresiv" ca el(puiul tau) este mai mic, ca ii intelegi nemultumirea, dar nu e ok sa loveasca pe alti copii.

Crede-ma, eu am suferit, si sufar enorm, ptr ca stiu cata munca de lamurire duc cu el, cat vb cu el, si cat de "prost" ma simt uneori in parc cand sunt atacata verbal de unii parintii care totusi nu pot intelege ca nu asa il invat, si ca totusi nu o face cu rautate.

Sper sa nu aveti parte de incidente neplacute.

Alina ,mamica lui LUCA GABRIEL (20.08.2007)
POZE
www.haineshicdama.blogspot.com
http://picasaweb.google.com/lucagabriel07
www.picasaweb.google.com/comenzi.hainutze/

"Nu exista funie sau lant care sa lege mai strans si mai iute decat itele dragostei!"

JARMO spune:

Uite ca si noi ducem munca de lamurire cu piticul ; a invatat la gradinita. Sunt copii mai mult sau mai putin educati pe aceasta tema si oricat ne-am bate noi gura sa-i invatam ca nu e frumos, ca doare ... etc, vine ziua cand intelege de ce el este batut si de ce el nu are dreptul la " replica" .
Si copilul meu a fost zgaraiat pe maini de un coleg de clasa chiar sub ochii mei si normal ca m-am enervat, l-am luat si i-am explicat ca data viitoare ii fac si eu la fel . Sunt momente cand pur si simplu nu stii cum sa reactionezi , iti e teama de reactia celuilalt copil atunci cand ii atragi atentia sau de reactia parintilor(bunicilor, bonei) ; in concluzie , eu nu tac niciodata , atunci cand copilul meu este lovit pe nedrept, reactionez si atrag atentia .

Leditia spune:

Hmm,eu sunt curioasa de raspunsuri..
Concret,nici eu nu stiu sa reactionez,sunt extrem de protectiva cu David si ma iau toti nervii daca cineva il impinge.Mi s-a intamplat ca un alt copil efectiv sa se napusteasca pe el,fii-miu la vremea aia abia se tinea pe picioare si intr-o fractiune de secunda l-a trantit cu capul de asfalt...Iar dintr-o chestie din asta se pot intampla adevarate tragedii.Nu mai zic apoi ce stres am tras,ca deh,se lovise cu ceafa de asfalt..In ziua aia fusese cu taica-su afara,ca eu sincer nush ce faceam..
S-a intamplat ca el sa fie in carut si sa treaca un alt copil marisor si sa-l loveasca peste picioruse si daca l-am intrebat de ce a dat in el,mi-a raspuns k nu a dat!Sau sa fie impins sau tras de haine sau bruscat,lucruri pe care eu nu le agreez sub nici o forma si ma scot din minti.
Tin minte ca eram in parc si o fetita micuta s-a dus la tricicleta unui baietel si doar a atins-o..in secunda aia fetita a primit un pumn de-a cazut pe spate.Am ramas sincer socata!Pusese si fii-miu mana pe tricicleta dar asa in treacat,ca el nu-i interesat de asta..insa de el nu s-a atins.
Eu mereu il iau de acolo si vbesc cu copilul celalalt si-l intreb ce are cu el sau ii zic sa-l lase in pace sa nu-l mai traga de haine sau sa-l impinga sau sau sau..insa e frustrant ca in loc sa ne jucam si sa ne simtim bine,se intampla lucruri neplacute.
David e f sociabil,se duce la copii,ii imbratiseaza,ii pupa,e prea prietenos,dar nu mereu primeste aceleasi tratament,iar eu nu-l duc in parc sa fie imbrancit sau lovit sau mai stiu eu.Exemple am destule,nu are sens sa le insir pe toate..
Este o problema cu care ma confrunt de ceva vreme si nu stiu sa reactionez si adun frustrari.Mie mi-e jena sa stau sa ma cert cu parintii,care desi vad ce se intampla stau la barfa in continuare si nu iau masuri..si inafara de a-l lua pe fii-miu de acolo sau de a vbi cu celalalt sa vad ce are cu el si sa-i spun ca nu-i frumos sa facem aia si ailalta,chiar nu stiu ce sa fac,insa e neplacut,ca majoritatea sunt mai mari decat el,iar David inca e la varsta la care alearga porumbeii si cateii:))
Sfaturi nu am,mai mult decat ce fac eu in prezent nu stiu ce as mai putea face..cum spuneam,mie nu-mi place sa ma cert.
Sanatate si numai bine.

POZE CU NOI
de David Christian

Speranta si incredere pentru David
Bazar general

luminita2008 spune:

si eu sunt tare curioasa de raspunsuri, sper sa vina si de la mamici care au trecut de faza asta.
noi am fost de o parte a baricadei, acum suntem de cealalta si nici eu nu stiu prea bine cum sa reactionez...
cel mai nazdravan dintre gemeni e Edi. Robi e copilul linistit care nu deranjeaza pe nimeni, nici macar atunci cand este lovit, imbrancit, impins, muscat...
am trecut prin faza in care Edi musca. doar acasa, doar pe mine si pe fratica. o facea cu cele mai bune intentii, in joaca, din dragoste, nicicum cu furie sau rautate. i-am explicat la nesfarsit si am trecut de perioada asta, chiar cred ca explicatiile mele 'a la long' au avut ceva efect. acum il pupa pe fratica.
am trecut si prin faza imbrancelilor, tot cu Edi. ii imbrancea sau lovea cu palma pe alti copii. nu tot timpul, nu pe toata lumea. tot din joaca, tot asa facea si acasa cu mine si cu fratica, tot cand vroia sa ne invite la joaca. am explicat iar, pare ca a inteles.
acum suntem in faza in care ei sunt 'agresati' (desi e muult prea mult spus): sunt muscati la cresa. destul de rau, cu urme, vanatai, semne care trec abia in cateva zile. am vorbit deopotriva cu 'victimele' si le-am explicat ca nu a fost cu rea intentie, cat si cu educatoarele, pe care le-am rugat la randul lor sa vorbeasca cu 'muscaciosul', mereu si mereu, ca sa-l ajute sa depaseasca faza. nu pedeapsa e solutia sau marginalizarea, ca daca ii musca pe altii si nu pe ai mei, n-am facut nicio branza...
ieri la cresa Edi a imbrancit o fetita. mai exact, era s-o darame cu scaunul/de pe scaunul pe care aceasta statea. noroc ca au fost educatoarele pe faza. iar am inceput seria de explicatii...
am avut si incidente in parc in care copii mai mari ii goneau/imbranceau pe ai mei, fara sa fie provocati in niciun fel. la fel, explicatii si de o parte si de alta, cu copiii, nu cu parintii, ca nu stii niciodata peste cine dai si cum te faci sau nu inteles... asta presupunand ca gasesti parintele cu care sa discuti, ca acesta nu sta la barfa ignorand situatia.

mai mult decat vorbit la nesfarsit si rabdaaaare, nu stiu cum sa reactionez... si fireste, concret, daca sunt de fata, luat copilul, impacat, explicat, distras atentia... la noi inca merge, avem 1 an si 10 luni.

Ceata lui pitigoi: Luminita, Edi si Robi - 26.09.2008

"Exista pe lume bucurie mai mare ca un copil: DOI copii!"

lulu77 spune:

JARMO, fara sa te superi, fara nimik intetionat, dar nu cred ca este normal sa "ameninti" un copil ca ii vei face si tu la fel. Nu vei rezolva nimik, decta mai mult rau, mai multa frustrare acelui copil.

Luca, o buna bucata de vreme, si acum uneori, o "incaseaza" de la un prieten de al lui, din parc.Si acel baietel loveste non stop, tranteste, impinge, nu o face selectiv, efectiv pe toti copii si tot timpul.
Luca imi spune: Iustin, tranteste, bate copii, trebuie si eu sa ii bat, el este mai mare, e barbat". Copiaza comportamentul.
I-ma explicat mereu, sa nu bata, sa se joace separat de Iustin si daca il loveste s aii zica ca nu procedeaza corect.Imi raspunde: Dar trebuie, asa fac baietii mari"

Am discutat cu bona baietelului, nu accepta ca trebuie facut ceva, mi-a zis ca ea este bona, nu parinte. Nu este de vina copilul.
Eu acum ce sa fac, nu exista zi, sa nu ii explic ca trebuie sa ne comportam frumos.
Are doi prieteni fff buni, baitele si fetitza, frati ( 4 si 3 ani respectiv), intai o mai imbrancea pe fetitza, pana a incasat-o el de la fetitza, de atunci efectiv sunt de nedespartit, iar pe fratele fetitei il considera intrus uneori, cum se apropie de el/ei, il resping, il lovesc. Amandoi, si Luca si sora lui, uneori. E gelozie.

Uneori, la 3 inute de respingere, sunt iar cei mai buni prieteni si plang unul dupa altul.

E greu, frustrant, dar nu trebuie generalizat. Sunt parinti care sunt mandrii de "batausii" lor, dar sunt parinti, ca mine, care sufera, si nu ii invata pe copii asa ceva.

Alina ,mamica lui LUCA GABRIEL (20.08.2007)
POZE
www.haineshicdama.blogspot.com
http://picasaweb.google.com/lucagabriel07
www.picasaweb.google.com/comenzi.hainutze/

"Nu exista funie sau lant care sa lege mai strans si mai iute decat itele dragostei!"

Roxyn spune:

Ma bucur foarte mult sa vad ca nu sunt singura in aceasta situatie.

Ma bucur si mai mult sa aflu pareri din partea parintilor carora chiar le pasa de copilul lor care impinge si ciupeste. Asa reusesc sa inteleg si partea cealalta.
Probabil ca si Vlad va lovi si impinge dar voi fi acolo, ca si voi, cu "gura pe el". Eu m-am tot gandit: eu depun eforturi, dar ce ma fac daca firea si personalitatea lui vor avea o structura de fier? Cunosc cazuri in care parintii au depus eforturi din toate pdv cu rezultat zero (cred ca au gresit partea de soft skills...)

Da, si pe mine ma doare nepasarea altor parinti mai ales daca copilul meu e afectat. Nu poti spune nimic, deocamdata. Nu-mi place nici macar sa ma uit la parintele respectiv ca sa nu las loc de interpretari. Probabil, in cazuri mai grave, mi-as schimba atitudinea.

Un incident recent pe care "l-am gestionat" destul de greu a fost urcarea pe tricicleta lui Vladut a unui copil mare (5 ani, cam asa). Ma credeti ca mi-a trebuit 10 minute sa-l conving ca tricicleta se poate rupe, ca Vladut va plange dupa ea... etc. Stiti ce-mi raspundea? "Nu vreau, lasa-ma in pace, nu ti-o arat pe mama..."

Nu vreau sa par exagerata, dar e singurul loc in care aflu pareri si poate cateva sfaturi de abordarea a unor asemenea situatii, fara prea multe complicatii.

Multumiri

lulu77 spune:

Roxyn, ai dreptate, degeaba suntem 2 parinti care ducem lupta zilnica cu ei si cu explicatiile, daca apar 10 parinti care spun ca este normal, sunt copii. Si Luca are o ambitie si un temperament ...de uneori ma dezarmeaza/ma intrece ...un adevarat leu.

Din toamna incepe gradinita, si sunt convinsa ca si acolo nu va fii usor, sper si ma rog sa trecem de aceasta perioada.

Stii ce este "haios" daca pot spune asa?!?!
Atinge (e mult spus loveste, la el este un mod de a atinge in treacat copilul ,cu o palmuta eventual)si apoi zice SCUZE .

Alina, mamica lui LUCA GABRIEL (20.08.2007)

www.picasaweb.google.com/comenzi.hainutze/

"Nu exista funie sau lant care sa lege mai strans si mai iute decat itele dragostei!"

JARMO spune:

Nu vreau sa ma cert cu nimeni, mi-am spus parerea si gata, insa cuvintul "amenintare" este putin peste limita . Niciodata nu am sa inteleg de ce in locul unui raspuns concret la subiect, se comenteaza raspunsurile celorlalti parinti ; da, eu reactionez imediat si atrag atentia, de multe ori copilul meu a primit picioare in piept ca nu era lasat sa urce pe scara toboganului ( el fiind astmatic) ... , in concluzie fiecare parinte face cum crede pe moment , in functie de " incasari" !

alex_andra spune:

Eu am fost si de-o parte si de cealalta a baricadei....
Acum eva este in faza in care, din senin, ia in brate cate un copil si vrea sa-l pupe si de fapt il musca.
Sau daca vine vreun copil la jucariile ei si-i ia jucaria din mana, eventual, ii tranteste cate una.

Eu ii explic mereu, frumos, cu calm, cateodata ma mai enervez si o cert, daca vad ca e intr-o pasa mai proasta chiar plec din locul respectiv.

O las sa interactioneze cu copii, chiar daca se mai cearta pe limba lor pe cate-o jucarie, dar daca vad ca lucrurile avanseaza intervin.

Nu o las niciodata sa dea in copii, o iau cu binisorul, daca se cearta pe jucarii, le impart la fiecare cate una.


DAR: ma enerveaza ingrozitor de tare parintii/bunicii exagerati, care-si tin copilul ca intr-un glob.

Copii mai trebuie lasati sa se mai si impunga (atentie, nu am spus sa se loveasca, sa nu aud interpretari), ei asa mai si socializeaza.

Am mai dat prin parc de oameni disperati, care fac exact cum citeam mai sus, ameninta mai voalat copilul. Mi se pare o lipsa crasa a acelui adult.
Copilul va creste un pampalau, care va fugi la fusta mamei sa-l apere la orice nimic .

Daca va deranjeaza dragi parinti, atunci nu mai socializati cu alti copii si plimbati-va singuri pe malul lacului.

Viata e o continua lupta, acum e in parc, mai tarziu gradi, scoala , servici....


Leditia, tu esti un caz special, david e un copil bolnavior si e normal ca tu sa fii super protectoare cu el.

Inca una si ma duc.
Dragi parinti, sunt faze care vor trece.
copilul vostru va fi si victima si agresor, daca se poate spune asa :)
Nu puteti sa-i protejati la nesfarsit de "copii aia rai".

Apropo, cand aud faza cu "lasa-l mami, ca acel copi e rau" mi se zburleste pielea mea mine de nervi.

Acel parinte, fara sa vrea, ii baga copilului sau in cap niste cretinitati.

Sau cand aud :" parintii sunt de vina"..... mi se face iar rau de nervi....

Nu, copii nu sunt rai, nu la 2 ani, iar parintii nu-s de vina.
Este o etapa, doar atat.

Si repet: vorbesc din ambele situatii, pt ca si eva si-a luat-o de cateva ori in parc.
Am impacat-o , normal, dar in niciun caz nu am sarit nici la copil sa-l amenint, nici la parinte , sa-l "cert" ca nu-si educa copilul.

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

BAZAR UMANITAR

luisa1983 spune:

Da, asa este, toate aveti dreptate!Insa atunci cand vor merge la gradinita lucrurile se vor schimba! Va fi suficient din toata grupa, 3-4 copii sa fie atenti la d-na /d-ra educatoare si sa respecte ceea ce spune ea ,pentru ca toti vor face la fel . La vremea respectiva si eu imi faceam o sumedenie de probleme (copilul meu a fost in ambele situatii) dar in momentul cand a mers la gradinita foarte multe s-au schimbat la el. O sa vedeti toate, ca lucrurile se vor schimba. Cum sa procedati in diveresele situatii?! Am vazut mame pedepsindu-si copii care primeau (intentionat sau din greseala )un pumn de nisip in ochi . Am vazut si mame certandu-se intre ele pentru isprava copiilor...Imi amintesc din copilaria mea si sunt convinsa ca si voi va amintiti si ca acum toate aceste ,,intamplari" intr-adevar va depasesc... Asa cum vad eu lucrurile (am o prietena care are doi baieti , cel mic are 2 ani;cel mare ,atunci cand vede ca nu prea mai este bagat in seama , devine foarte violent cu toti din jurul lui , inclusiv cu cele mai dragi jucarii...)sunt mai multi factori care influenteaza modul de reactie a celor mici. Nu este vorba de educatie, nimeni nu-i spune copilului sa se poarte urat cu ceilalti copii din jurul lui! Nu-i tocmai cel mai bun exemplu dar, priviti ce popularitate au anumite,,valori" la noi in tara de ceva vreme(este adevarat ca acestea pot fi atat pozitive cat si negative)?! Asa si intre copii...unul il face pe altul sa planga( acela paraseste ,,terenul"),deja se simte mai puternic , capata atentia celorlalti...etc. Cum am procedat eu?! S-a descurcat ,in parc venea cu jucariile in brate si-mi spunea: mami, hai sa ne jucam amandoi.De multe ori ni se alaturau si alti copii, cateodata reuseam sa conving o mamica sa se imbrace mai sport si sa fie alaturi de noi...ar mai fi ceva...este ceva timp de cand fiul meu era ca al vostru...(era mai ,,liniste " atunci).La gradinita si-a facut un prieten cu care comunica si astazi...Important este ca va preocupa , acest lucru chiar ma bucura!!!