Depresia: boala, tratament, perceptia sociala

Sabina spune:

la Sofia am avut depresie pe bune, din aia cand te consideri fara sens.
la Gheorghe...m-au pus sa completez acest formular...inainte de cezariana:) Ca cica dupa aia n-o sa mai am cum, cu bebe care ma solicita....
!!!!


ganduri negre iti poti face din f multe cauze. Eu acum am o perioada proasta, in care ma gandesc ca e o totala lipsa de eleganta din partea mea sa traiesc in felul asta (bolnava si povara pt ceilalti)
Sunt sigura ca n-am sa fac nimic necugetat, pt ca imi dau seama ca aceste ganduri vin pe un fond de sanatate in pioneze si medicatie care predispune la depresie.
Dar greutatea asta ramane undeva pe suflet.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Sheannamp spune:

Am dat o steluta subiectului pentru ca mi se pare indecent sa diseci boala cuiva. Si pentru ca m-am saturat sa vad in ziarele noastre, pe prima pagina, despre actele unor bolnavi psihici.
Nu spun ca ei ar trebui ignorati si noi, societatea "normala" sa ne facem ca nu exista. Dar e monstruos sa descrii cu lux de amanunte cum un schizofren si-a ucis copiii in biserica.

Am fost dura in explicatii pentru ca sunt medic. Nu psihiatru. Din punctul meu de vedere o boala trebuie incercat sa fie tratata. E foarte greu insa sa pui diagnosticul in cazul bolilor psihice. Unde e boala si unde e tulburare psihologica?
Unde e depresie reala (din cate stiu eu exista o dereglare a neurotransmitatorilor care o determina, deci o cauza organica evidentiabila) si alta e tristetea, durerea.
Cine face diferenta? In nici un caz familia sau prietenii. Medicul, psihologul. Completarea unui chestionar necesita 2 aspecte: primul tine de sinceritatea si corectitudinea cu care pacientul (sa ii zic asa) il completeaza, al doilea tine de competenta interpretului.

ladyJ spune:

Absolut.
Familia si prietenii pot doar incerca sa convinga persoana tulburata, sa mearga la consult. Foarte putini oameni care au probleme merg de buna voie la un psihiatru-psiholog.Dar avem o problema...si anume faptul ca familia nu recunoaste anumite simptome ale unei tulburari sau boli psihice.

Diferenta dintre o nevroza si o psihoza tine de intensitatea si durata simptomelor. Pentru un specialist cu experienta, nu cred ca e o problema incadrarea corecta a diagnosticului. De obicei consultul nu se opreste la un singur chestionar, plus ca cei din domeniu cunosc foarte bine fluctuatiile de sinceritate ale pacientului. Pe langa experienta psihologului, ne-sinceritatea este depistata de anumite scoruri la anumiti itemi din chestionare, care odata depistati anuleaza rezultatul chestionarului respectiv.

Cred ca consilierea psihologica trebuie sa devina un ´´must´´ in orice spital, scoala si gradinita. Mersul la psiholog ar trebui sa fie ca mersul la analize de sange..
Exista copiii depresivi a caror boala se agreaveaza tocmai pentru ca familia nu stie,nu cunoaste nimic despre simptomele depresiei(sau altor boli).
Nu stiu cat de corect este sa asteptam din partea membrilor familiei interventii cu privire la starea de sanatate a altui membru.In depresia majora asociata cu episoade maniacale, bolnavul poate radia de bucurie, pe langa episoadele de depresie evidente. Doar un specialist poate vedea in spatele aparentelor si nu putem pretinde familiilor sa se specializeze, nu?


Sabina, ai incercat sa vorbesti cu un psiholog?

olympia spune:

Sheanna, uitasem de cazul crimei, acum inteleg mai bine de ce ai ales sa pui problema asa.
Eu ma gandeam mai mult la cealalta sinucidere, a violonistului Dan Claudiu Vornicel, la faptul ca tot atunci a avut si Madalina Manole prima tentativa... Si cumva a fost legata de schimbarea de statut.
Oameni cuprinsi de ganduri negre, de senzatia propriei inutilitati, dezamagiti de felul in care erau primiti de semenii lor, se vedeau cumva pe un drum inchis si nu la o rascruce cum erau de fapt... indraznesc sa presupun. Povara mare era neputinta lor de a gasi o alternativa convenabila si atractiva totusi, comparativ cu personajele pe care le reprezentasera pana atunci. De la artist admirat pe scena la o viata obisnuita, la un statut mai modest poate, de profesor sa zicem, sau la orice altceva ...
Pana la urma e vorba adaptare si redefinire a eu-lui... Cine-s eu, cel de pe scena ce primeste aplauze, sau in esenta sunt de fapt cel care gaseste placere in arta, placerea o pot gasi si in intimitatea casei si fara recunoasterea publica ... Nu scade valoarea omului odata cu pierderea interesului public sau a unui anume statut. Valabil orice fel de statut, cum ar fi cel legat conferit de bani sau functii sau prestigiu de vreun fel.
Omul e acelasi, ar fi de dorit sa afle asta si sa se sprijine pe acest adevar inainte de a atinge succesul, care la urma urmei tine de exterior, de alte mecanisme, nu de esenta sa interioara.

N-as vrea ca discutand sa ranim pe nimeni, as vrea sa reusim sa pastram subiectul departe de barfe sau rautati si sa intelegem atat cat putem din mecanismele bolii.


Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

Fomalhauti spune:

Mie mi se pare foarte bun subiectul, e bine sa vorbim despre depresie asa cum e bine sa discutam despre alte boli pe care le putem depista si trata mai devreme (si mai eficient) pe baza unor semne mai mult sau mai putin evidente (boli cum ar fi cancerul de san sau melanomul malign).

In primul rand noi folosim cuvantul "depresie" cu mai multe sensuri. Nu stiu daca este corect, nu m-am uitat in dictionar. Dar cel mai frecvent folosim cuvantul referindu-ne la o stare de oboseala + suparare...Cam asa: "Am vazut chiuveta plina de vase murdare si m-a apucat depresia." De fapt asa folosim cel mai frecvent cuvantul. Ca sa caracterizam o "stare proasta".

Pe langa acceptiunea "curenta" exista si depresia-boala despre care s-a tot discutat in ultimele zile. S-a repetat si la televizor, s-a spus si aici, s-a dat un link...Este o "perturbare biochimica". Cand cineva are diabet pancreasul nu mai functioneaza ca inainte, cand cineva are depresie creierul nu mai functioneaza ca inainte. Discutia despre depresie a inceput de la Madalina Manole. S-a spus, printre multe altele, ca avea depresie fiindca nu mai avea succes in cariera muzicala. De fapt e invers....Fiindca avea depresie credea ca nu mai are succes in cariera muzicala. S-a spus ca avea depresie fiindca nu mai arata bine. In realitate credea ca nu mai arata bine fiindca avea depresie.

S-ar fi putut face ceva? Nu stim, nu avem de unde sa stim. Oricum, daca s-ar fi putut face ceva, era ceva...biochimic. Trebuia sa faca un tratament. De fapt, cred ca i se recomandase un tratament fiindca mai avusese o tentativa. Cred ca ea alesese sa nu faca tratamentul fiindca...avea depresie.

Acum, dupa ce s-a intamplat, este usor sa spunem: trebuia sa observe cineva, trebuia sa o duca la medic (cum, daca ea nu dorea?), trebuia sa faca tratament. Ieri am discutat cu o prietena despre acelasi caz. Si ea imi spunea ca ea stie pe cineva despre care banuieste ca este bolnav psihic, o persoana care s-a schimbat, cu care nu poate sa mai discute, care s-a izolat de toata lumea si se tot intreaba ce ar putea sa faca....

ladyJ spune:

Ar putea sa-i propuna sa mearga impreuna la medic. Propunerea poate veni sub diverse forme, depinde de relatia dintre cei doi(cele doua) si de rezistenta pe care cel probabil bolnav o depune.

Sub nicio forma sa nu foloseasca cuvintele: ´´cred ca ai probleme psihice, ar fi bine sa mergi la medic´´!

Fomalhauti spune:

Asta e, teoria e simpla, prietena mea si colegii ei de servici (fiindca este vorba de o colega de servici de-a lor) sunt convinsi ca persoana este bolnava si ca ar trebui sa mearga la medic. Numai ca persoana respectiva nu mai discuta nimic cu nimeni, doar probleme de servici, nu mai vrea sa mearga nicaieri cu colegii (nici la masa, cum mergea inainte). Din cate am inteles au discutat si cu parintii colegei si ei au spus ca nici cu ei nu mai vrea sa discute, nu mai vine in vizita (mai locuieste si singura persoana in cauza). Si parintii sunt disperati, vor sa o duca la medic, dar nimeni nu stie cum sa faca.

Fomalhauti spune:

Si inca ceva: colegii s-au gandit sa cheme un medic la ei la servici pentru colega lor. Dar se gandesc ca oricum colega cu probleme nu ar discuta cu el (chiar daca nu i-ar spune ca este medic) si, presupunand ca medicul si-ar da seama despre ce este vorba - ce se intampla mai departe?


Revenind la Madalina Manole....S-au spus multe si multe nu s-au spus. Nici nu ar mai avea rost. Dar am inteles ca a fost internata in spital. Probabil a insistat sa plece de acolo, probabil familia a sustinut-o in acest demers.

Si aici ajungem la o alta problema. Conceptia romanului despre boala psihica...Daca esti bolnav psihic, esti "nebun"...Si nebunia, dintr-un motiv sau altul este rusinoasa in tara asta. Daca ai mai fost si internat "la nebuni" deja ai o eticheta...Poate pana la urma asta este problema principala...

ladyJ spune:

Situatia asta este foarte des intalnita, din pacate. Bolnavul refuza medicul sau merge la medic dar cu retineri uriase,nu se deschide in fata acestuia, nu urmeaza tratamentul si boala se agraveaza.
Exista din pacate si cazuri in care dupa luni de tratament si terapie, bolnavul ..se sinucide.Este foarte, foarte grea aceasta boala numita depresie.

I-a propus cineva pana acum persoanei in cauza sa viziteze medicul?

Eu as incerca varianta urmatoare, as ´´desemna´´ o singura persoana din tot colectivul care sa vorbeasca cu ea, la modul ´´ se intampla ceva cu tine si imi fac griji, imi poti spune despre ce e vorba´´?
Sau ´´ as vrea sa fii de acord sa mergi la un medic cu care sa poti vorbi despre ceea ce te apasa, toti trecem prin perioade mai putin bune si avem nevoie de sustinere´´
Sau puterea exemplului ´´si eu am fost intr-o situatie asemanatoare, am fost la medicul x care m-a ajutat sa gasesc alta perspectiva..´´

Dar repet, o persoana nu zece. E mai usor sa te deschizi in fata unui om decat in fata a zece oameni colegi de munca.Din cauza temerii ca va fi judecata, ca va fi privita cu suspiciune.

Sau ar trebui sa ia cineva legatura cu o persoana apropiata ei, o prietena care o cunoaste foarte bine si stie probabil, si cauza schimbarii ei. Poate ea , cunoscand-o, ar reusi sa o convinga ca are nevoie de consult si eventual tratament.

Sabina spune:

nu,. n-am incercat, si cand am spus timid catre familie cam ce am eu in capsor am primit reactii de genu, te rasfeti sau noua ne e si mai greu.
no comment....



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo