Depresia: boala, tratament, perceptia sociala
Raspunsuri - Pagina 16
Llaura spune:
(Pe apucate) si eu va citesc, am citit-o si pe musculita (FlyLady), dar n-am putut sa zic nimic ca nu te cunosc 
Irinush, la mine mancatul de dulciuri in prostie a fost o reactie la oboseala cronica, trebuie sa-ti iei energia din ceva, cand am inceput sa le mai las dracului si sa mai dorm/odihnesc m-am lasat de dulciuri.
Eu technically nu-s deprimata, dar o simt dupa colt, motivul fiind insa atat de banal ca nu mai merita pomenit (nu pot nici sa las copilul, nici sa nu ma intorc la lucru).
Sabina 
Va urez tuturor sa va fie bine
liliana83 spune:
Buna tuturor! Felictari pentru subiect , il gasesc foarte bun, cred ca toti am avut la un moment dat in viatza noastra o pasa mai proasta, in care ni se parea ca nimic nu are sens , in care ne simteam abandonati si neintelesi.
De cand s-a intamplat tragedia cu Madalina Manole nu cred c-a fost zi in care sa nu ma gandesc la depresie si daca am trecut vreodata prin ea ( sau macar pe langa ea). Primul an de viatza al copilul meu a fost unul f dificil pentru mine, practic l-am crescut singura, am avut ragade la sani in primele 3 saptamani de ma urcam pe pereti de durere, el a avut colici pana la 6 luni , la trei luni i-am descoperit un DSA la inima, dar totusi daca privesc in urma nu cred c-am avut depresie ( asa zic acum) cred ca doar eram foarte obosita , imi doream cu disperare sa ma odihnesc , sa creasca si sa pot respira din nou.
Si tot asa gandindu-ma la trecutul meu mi-am amintit de existenta unei " tentative" de jurnal, ii spun tentativa deoarece n-am cris decat vreo 10 pagini in el .Iata ce scriam atunci , la 15 ani , la deschiderea jurnalului( practic imi justificam dorinta de a avea un jurnal):
" Stau ore in sir si ma gandesc,oare exista pe acest pamant persoane demne de incredere totala, carora sa le poti spune si cel mai adanc gand al tau , care sa nu te dezamageasca niciodata? Mi se intampla des,ca in situatii dificile , sa nu am cui cere un sfat, cineva care sa fie ca un raspuns al sufletului meu , pe care problemele mele sa-l atinga ca si cum ar fi ale sale.
Gandesc ca scriindu-mi gandurile pe o foaie alba voi putea mai usor sa inteleg unele lucruri peste timp pe care astazi le consider fara solutie si despre care peste 2-3 zile voi crede ca erau niste lucruri fara importanta.
De ce oare in unele momente ma consider cel mai singur om de pe pamant pe care nimeni nu-l poate ajuta si intelege, iar in alte situatii cred ca sunt foarte fericita si totul merge perfect?
De ce simt uneori o durere cumplita in suflet care apasa dandu-mi cele mai netrebnice ganduri, de ce nu pot niciodata sa spun cuiva despre problemele mele?
As vrea sa scap de tot ce e rau, sa traiesc inconjurata de iubire si prieteni, sa nu fac pe nimeni sa sufere oricat de mult m-ar ura. Cred ca ma implic sentimental mai mult decat alte persoane, iar atunci cand cineva ma raneste ma retrag suferind in cochilia mea, nemaiputand sa ranesc la randul meu.
Sunt o persoana putin geloasa si pesimista, care atunci cand iubeste o face fara rezerve, care isi pierde capul foarte repede dupa toti baietii blonzi cu ochi albastri( m-am maritat cu unul saten cu ochi verzi
).
Simt ca cineva imi aude gandul, dandu-mi putere sa nu-l parasesc, cineva care ma indeamna sa am incredere in mine si in visele mele, stiind ca odata ele se vor implini. Jurnalul meu nu ma va trada si el va asculta oferindu-mi toata atentia lui"(!?!?!?)
Oare in acel moment treceam printr-un moment de depresie?
Sabina spune:
Multumesc dragelor, sper sa ma tina optimismul.
Irinush, in afar de ce zicea Llaura, mai fa si un set de analize. Poti sa ai o banala lipsa de ceva care te face sa mananci incontinuu. Ti-o spune Stan Patitu. Si eu am fost grasa si permanent obosita, motivele erau in mintea mea toate cate le aveam pe cap, dar cauza era pur fizica....
Llaura, nu mi se pare deloc un motiv minor.Tu nu te duci 8 ore pe zi la shopping....ci faci ceva inevitabil, mersul la Job.
Eu as face liste peste liste. Cate ore plec in fiecare zi(din ce tineam eu minte, nu ai chiar program 10 ore pe zi, nu?), ce solutii ai, poate reusesti sa imparti ziua in mai multe parti, sa il mai vezi un pic....eu la Sofia asa am facut. Eram studenta si ma duceam la cursuri cat puteam, vemneam acasa pt o ora doua, ma mai duceam la alte cursuri.... ca sa temporizez un pic disparitia mea de0-acasa.
Eu am avut depresie postnatala destul de nasoala , dr pediatra a avut reteta de lapte praf in bzuunar si a vrut sa ma trimita la terapie....insa eu am fost, cum zice Lady, mai incapatanata decat incapatanatele si am iesit usor usor din hau. Oar aceste mici plecari la facultate , paradoxal, mi-au folosit. Mai vedeam si eu alti oameni.
Insa sentimentul de prabusit in prapastie legat la ochi si lipsa de sens imi sunt foarte familiare.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
Llaura spune:
Eu am o frica incontrolabila de a-l lasa cu oricine altcineva in afara de ta-su. Iar la job suntem echipa foarte stransa, atmosfera familiala care mi-a folosit si bine a fost, insa acum sunt altii cu probleme mai mari (Crohn's disease, cancer, alt cancer, operatii peste operatii) si efectiv nu mai e loc si de un eventual download al meu. Planul e ca vine mama in care am incredere, o sa vedem cum merge, deocamdata iau zilele una cate una si disper zilnic pt ca se apropie. Eu am folosit reteta de lp si cand sunt rationala stiu ca am luat o decizie in favoarea lui, dupa trei medici, doua saptamani de mers numai in jos si nascut cu restrictie de crestere ar o fi si asta parte din problema. Buna idee, o sa cer pauza de pranz pe care pana acum nu am cerut-o, multumesc de sugestie.
Sabina, sa stii ca nu mi-as fi permis sa-ti dau sfaturi, dar ai zis o data ceva despre sotul tau, ca e ca o nevasta iubitoare, intamplator si eu cred la fel, ca nevasta iubitoare te iubeste si nu mr. cina romantica. Asa ca, cateodata, oricat de dificil ar parea, cred ca e folositor sa ne punem putin in papucii lor, sa recapitulam de ce traim si am facut copii cu ei si nu cu altii, si sa le povestim si lor.
Va urez o zi cu soare.
Sabina spune:
pai eu de aia am sentimentele de vinovatie, ma pun la masurat si vad ca el face de un milion de ori mai mult ca mine.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
irinush spune:
Rrox, sa stii ca de multe ori am impresia ca ma lupt cu mine insami, ca si cum in mine are exista doua persoane, una careia ii place sa manance si nu ii pasa ca are cu niste kg in plus si alta care se vrea slaba si diva ... si asta e doar un exemplu. Si da, apare furia pe care imi este teribil de greu sa o controlez, din pacate, habar nu am cum sa o fac ...
Magne 
Llaura, pai eu sunt mereu obosita, indiferent cat as dormi, daca dorm 3-4 ore sau 8-10 la fel de obosita ma trezesc, visez foarte mult, ma mai trezeste si cea mica, care e mai agitata, ideea e ca fara cafea si ceva dulce simt ca nu pot sa fac nimic!
Sabina, mi-am facut niste analize, singurul lucru mai aparte a fost o valoare mare a cortizolului, dar nu s-a dat o prea mare importanta.
Ma bucur ca ai reusit pana la urma sa vorbesti cu familia ta si ca te-ai simtit bine dupa. Eu cu ai mei nu pot vorbi, momentan nici cu sotul nu prea ma mai inteleg, nu prea mai suntem pe aceeasi lungime de unda 
samahol spune:
Spuneti-mi va rog daca aici e vorba de depresie sau ceva mai mult.Cumnata mea e mereu irascibila,obosita,tipa la copii,ii injura si are momente cand regreta ca i-a facut.Ne zicea ca pur si simplu vrea doar liniste,nu vrea sa auda copiii vaicarindu-se,simte ca o zgarie pe creier,vrea liniste si sa fie lasata in pace.Ca daca stia ce inseamna sa ai copii,nu i-ar fi facut in veci,da acuma daca sunt aici,trebuie sa-i creasca si abia asteapta sa aiba 18 ani si sa plece de acasa ca sa aiba liniste.Ne-a spus ca in cele mai rele momente isi doreste ca copiii sa nu exista,ca nu le-ar face ceva rau dar daca ar avea un accident mortal cu autobuzul in tabara,s-ar bucura ca a scapat de ei.Stiu ca suna oribil,de accea ne-am gandit daca e mai mult decat o depresie,ce credeti?
wnimra spune:
samahol , cred ca prietena ta a depasit granitele unei depresii, este posibil ca problema ei sa fie mai mare.Asemenea ganduri sunt infioratoare.Sa-si doreasca moartea copiilor , sau ca ei sa dispara ca ea sa fie libera ,e destul de grav.
Trebuie dusa la dr , sa urmeze un tratament , o terapie si sa gaseasca adevarata pr , copiii ei cresc cu un sentiment de vinovatie , din cauza lor mama este fff nefericita , ii injura , tipa si nu cred ca se opreste aici.Pacat de ei si de ea ca nu se poate bucura de cei mai frumosi ani.-pt toate felele....am avut o depresie urata si eram sigura ca sunt singura de pe planeta.Pana am inceput sa vb cu cei din jur a fost infiorator.Copilasul meu are tetrapareza , o dr neinspirata l-a aranjat la nastere.Din fericita am devenit , rea , urata , grasa , fara respect de sine , fara bucurie de viatza, o fatza plansa , eram un esec total , cel putin asa ma vedeam.
Am trecut cu greu , cand ma uit in urma ma sperii....cel mai greu a fost sa ma impac cu trairile mele, sa accept ca am putut sa fiu si asa.Dupa 4 ani mi-am revenit , nu mai sunt de 85 de kg ,am pofta de viatza , pot manca in timpul zilei , nu ma mai pedepsesc cu nopti nedormite si perne ude de lacrimi , "de ce-uri? " si sentimente de vinovatie.Am luat doar sedativPC , mi-a fost suficient cred, dat de dr neuro a baiatului meu care i-a fost mila de mine , aratam intr-un mare hal.
Urez tuturor femeilor, care trec sau nu printr-o trauma , sa caute si partea buna a vietii, sa isi gaseasca mai repede echilibrul si sa se bucure pur si simplu de tot ce o inconjoara.
Mami de Alex( 27.07.2005 )
"Este o arta sa fii fericit printre necazuri"-babette:)
samahol spune:
Mi-am adus aminte ceva.Cand am fost in Romania la supermarket,i-am luat un bax de lapte pentru copii si cand ne-am dus la ea,nu era acasa asa ca am sunat la proprietara cu care sta in curte,sa ne descuie sa lasam laptele.Cand am intrat,ne-a izbit un miros groaznic de mortaciune.Era un haos casa,ambalaje goale pe masa din sufragerie,praf,covor mizer si la bucatarie toate ambalajele goale pe masa si peste tot,vasele nespalate,am gasit chiar si viermi.Ce mai,o casa demna de emisiunea aia"curat murdar"Asa locuia ea cu copiii,cumnatul meu e sofer pe tir international si e mai tot timpul plecat.
Llaura spune:
Apropo de curatenie eu zic ca se mai intampla.
Personal am preferat sa cobor standardele pt a-mi pastra mintile. Cred ca mi-a iesit numai aia cu standardele lol.