Depresia: boala, tratament, perceptia sociala
Raspunsuri - Pagina 14
annitha_cl spune:
Nu am mai intrat de foarte mult timp pe acest forum...dar acum am mare nevoie de voi....Ma simt putin pierduta, obosita... Dupa ce am dat nastere fetitei mele si dupa ce am reusit sa trec singura peste toate problemele pe care le-am avut atunci... am crezut ca sunt un om puternic care poate sa treaca peste absolut orice...Dupa doi ani de stat acasa in care sotul meu avea impresia ca a avea grija de o casa si de un copil mic (care a avut probleme la nastere, dar multumesc lui Dumnezeu ca acum este perfect sanatoasa)e floare la ureche si ca e o relaxare totala...Dupa trei decese in familie in doar 6 luni de zile (ambele bunici si socrul meu - socrul a murit joia si a doua zi cea de-a doua bunica- prima murind cu doar 6 luni in urama la cateva saptamani dupa botezul fiicei mele)am fost tot puternica...Nu am sa uit ca exact de ziua mea de nastere a fost parastasul bunicii mele de 6 saptamani si al bunicului meu (sotul buncii- ei au murit la o distanta de sapte ani unul dupa celalalt , la aceesi data 11 aprilie)... Si aunci am fost puternica...desi m-a afectat enorm pentru ca i-am iubit extraordinar de mult...
Acum am un job nou...care nu-mi place...Nu-mi plac colegii pentru ca sunt oameni reci si lasi... Patroana e o femeie foarte dificila care are treceri foarte bruste de la urlete si injurii la zambete si vorbe frumoase...Mai mult de atat mai am probleme si cu sotul acasa...nu prea ne mai intelegem din cauza soacrei mele (care locuieste cu noi) si nici cu soacra nu prea ma inteleg...
Fata o am la parintii mei ca soacra mea nu vrea sa stea cu ea si alergam in fiecare week-end la tara (joi seara ma duc si o iau acasa si duminica seara o duc la tara) pentru ca dupa multe certuri am convins-o pe soacra mea sa stea cu ea vinerea... Si uite asa am ajuns la capatul puterilor...Sincer simt nevoia sa plec undeva in munti( sa fie pustiu), fara telefoane, fara televizor, fara radio, fara oameni...si sa dorm asa...cam 3 zile si apoi sa iau totul de la inceput...
mihailescu teodora spune:
Am ramas insarcinata,sarcina a decurs normal,rezultatele de la TT au reusit sa ma destabilizeze emotional-risc crescut de Sindrom Down si Sindrom Edwards la copilul meu.Eram distrusa de durere,desi constientizam ca e un rezultat cu valoare statistica si nu tine loc de diagnostic,tot nu-mi puteam scoate din cap ca eu trebuie sa duc o cruce asa de dureroasa.
M-am rugat mult la Dumnezeu si la Fecioara Maria,am fost la multe biserici si mi-am strigat disperarea.
Dumnezeu a vrut ca la amniocenteza sa mi se infirme suspiciunile si sa mi se confirme ca voi avea un baietel sanatos tun!
Atunci am inceput sa-mi traiesc perioada minunata a sarcinii,a maternitatii!
Teodora ,cea mai fericita
de 
Mihnea Andrei(17.10.2007)
Mihnea
www.flickr.com/photos/21367727@N02/" target="_blank">Papanashul meu iubit
Antalya 2009
Nasi 2009
Povestea nasterii
mihailescu teodora spune:
A sosit si momentul nasterii-a fost o nastere prin cezariana(impusa,eu initial am vrut natural),cu o recuperare foarte usoara,eram superfresh la nici 24 ore de la operatie.
Copilul sanatos,lapte bun si mult,baietelul sugea perfect,o simbioza mama-copil minunata!!!!
In primele 5 saptamani de la nastere l-am avut pe sotul meu cu mine 24h din 24!Un ajutor nepretuit!
Chiar ne distram ca ne uitam la fotografiile din perioada aia,in care sotul meu avea niste cearcane de 5 m si eu eram ca o floricica.Tot greul era pe el,saracu’.
N-am refuzat vizita nimanui,in fiecare zi primeam musafiri/vizite,mergeam des in oras,la cumparaturi.
In seara de 19 ianuarie 2008,avusesem musafiri,atmosfera relaxata,am ras,am povestit,mi-am alaptat copilul si m-am culcat.M-am trezit 3 ore mai tarziu,cu o durere de cap napraznica si cu imagini terifiante in cap(cum imi omoram copilul,sotul si eu ma aruncam de la balcon-stau la 8)!
S-a trezit si sotul meu ca m-a simtit cand m-am ridicat din pat,i-am spus ca nu mi-e bine si ca-mi trec bazaconii prin cap.Nu puteam lua nimic ca alaptam.Am spus cateva rugaciuni,m-am rugat la icoane sa nu innebunesc si sa fac vreun gest necugetat.
Nu puteam adormi deloc;am zis ca ma istovesc cu o repriza de sex,n-a functionat nici asta.Simteam nevoia sa ma tina strans in brate sotul meu,aproape ca nu mai puteam respira.
Dimineata a mers la servici el,eu am ramas singura cu copilul.Il alaptam mecanic,nici nu mai puteam uita la el.Nu mai simteam nimic cand il priveam,ma lasa rece daca plangea,il schimbam si il hraneam pentru ca trebuia.Sentimentele erau ZERO.
Nu ma simteam in singuranta cu el in casa,asa ca l-am imbracat si am stat afara pina a venit sotul meu de la servici.
Atunci i-am spus ca n-as mai suporta inca o noapte de cosmar si ca vreau la spital.
Am plecat la camera de garda la Obregia(Spitalul 9).Doctorita de garda m-a luat cumva peste picior:,,si de ce nu te-ai aruncat,draga,de la etaj,daca asa simteai nevoia?dar copilul de ce nu ti l-ai omorat daca asa iti venea?’’
No comment.....
Imi venea sa-i sar la jugulara!
M-a intrebat cine m-a adus la spital.Eu aratam jalnic:nedormita,obosita,plansa,cu un fes pe cap si intr-un trening....M-a pus sa-i aduc acolo pe sot si pe copil.Cand i-a vazut a schimbat foaia:a vazut ca e bine ingrijit si imbracat copilul,sotul idem,doar eu aratam ca fugita de-acasa.A inceput cu aberatii,mi-a aratat-o pe una in camasa de forta si cu jandarmii langa ea si m-a intrebat daca ma comparcu ea.Nu ma comparam,normal ca nu ma comparam.
Abordarea medicala a fost deplorabila,ce s-o mai lungesc....Mi s-a dat 1 pastila( Xanax cred) si mi s-a recomandat sa intrerup alaptarea.
A 2-a zi a venit mama de la Ploiesti,si-a luat si sotul concediu,Dumnezeu a vrut sa ajung la o dr-ta buna-LidiaUdangiu Nica-sectia XVI-Obregia-mi-a dat un tratament care in 2 zile mi-a redat optimismul,eram alt om.
Greseala mea a fost ca am lasat repede medicatia,de la mine putere,ca ma simteam minunat,si la 3 luni dupa am facut o recadere de toata frumusetea!
Acum sunt foarte bine,am tratament de intretinere cu Cipralex 10 mg/zi si fac terapie cognitiv-comportamentala cu o doctorita minunata: Adela Salceanu!
Trebuie sa ma autoeduc si sa iau gandurile ca pe ceva firesc:mi-a trecut prin cap!Ei si ce daca mi-a trecut!Am patit ceva rau data trecuta?NU!Inseamna ca nici acum n-o sa patesc!
In timp anxietatea scade si nu mai produce frica aia irationala care te poate face sa crezi ca-ti pierzi mintile!
In psihiatrie, diagnosticul meu se numeste tulburare obsesiv compulsiva!
Teodora ,cea mai fericitade Mihnea Andrei(17.10.2007)
Mihnea
www.flickr.com/photos/21367727@N02/" target="_blank">Papanashul meu iubit
Antalya 2009
Nasi 2009
Povestea nasterii
rrox3 spune:
Irinush excesul de dulciuri cred ca e o forma de a avea grija de tine, a-ti da ceva bun care sa contrabalanseze emotiile negative si sa te linisteasca.
Ilia imi place telecomanda ta 
Olympia ideea ta e buna si poate functiona in cazul cuiva afectat putin sau mediu, dar nu cred ca functioneaza in cazul unei depresii majore. Pentru ca atunci pur si simplu nimic nu mai conteaza, nici macar cei dragi. Nimic nu mai are sens si, cum nu mai exista disponibilitate afectiva nici macar pentru propria persoana, nu mai exista nici pentru nimeni altcineva. 
Ralucis felicitari! 
Ai reusit sa te ajuti si ai evadat din izolare.
Teodora Succes cu terapia! E formidabil ca ai un sprijin atat de bun in sotul tau.
FlyLady da-le incolo de cozi si nu-ti face griji pentru ariceli Identifica ceva ce-ti face placere, te relaxeaza si gaseste-ti timp pentru asta. Ai nevoie sa mai incarci bateriile, sunt epuizate. Nu-i de mirare ca n-ai energie pentru lume si te aricesti. Scrie ce te apasa, daca simti nevoia. Suntem aici, te citim. Te-ai mai gandit la posibilitatea reluarii terapiei cu altcineva?
Annitha fa cumva si ia-ti pauza aia de care spui. Ai nevoie de ea si nu va folosi nimanui daca nu ti-o iei. Ia-ti cateva zile de concediu. Daca nu-ti permiti altceva, mergi macar si stai cu fetita la tara, la parintii tai. Odihneste-te. Mediul in care traiesti, relatiile tensionate, oboseala fizica data de toate trambalarile astea saptamanale te-au epuizat. Trebuie sa iei masuri. Daca tu nu esti bine, nu ai cum sa faci nimic pentru ceilalti.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
Jasmin012 spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui ladyJ
Asa e Rox, flylady a cerut ajutor si nimeni nu a vazut.. Flylady, de multe ori pierdem luni bune mergand la terapeuti cu care nu suntem pe aceiasi lungime de unda, nu gasim cu ei calea aceia de comunicare si incredere. Asta e normal...trebuie sa cautam acel psihoterapeuti, acela care poate rezona cu noi. O sa simti cand il gasesti. Asadar te sfatuiesc sa continui sa-l cauti,un psihoterapeut(psihiatru) bun te poate ajuta! Nu incerca sa te ajuti singura, micile reusite nu inseamna vindecare. Depresia, asa cum s-a mai spus, este o boala perfida, te macina incet incet, pare ca dispare, ca mai apoi sa reapara si mai puternica. Curaj |
FlyLady, subscriu si eu la ce a scris ladyj.
Dar pentru ca se vede ca ai mare nevoie de ajutor am sa fac si ceva mai concret: am sa te indrum spre psihiatrul la care merge soacra mea. Esti din Bucuresti? Trimite-mi PM daca esti interesata. Te ajut cu placere daca accepti.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
olympia spune:
Teodora , ce debut brusc a avut boala ta! 
Chiar ma pregateam sa scriu ca de multe ori singuratatea, izolarea proaspetelor mamici favorizeaza asta, dar la tine, nici vorba de asa ceva si totusi... Bine ca ai avut puterea de a cere ajutor si perseverenta de a cauta un profesionist capabil!
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
ary_v spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui annitha_cl Nu am mai intrat de foarte mult timp pe acest forum...dar acum am mare nevoie de voi....Ma simt putin pierduta, obosita... |
Annitha cam in aceeasi situatie am fost si eu acum ceva vreme, numai ca la mine nu statea soacra :D ci fratele. Soacra nu are ce cauta cu voi in casa, va trebui sa gasiti o rezolvare la problema asta daca vrei sa va fie bine si sa fiti din nou o familie. Si cum sta la voi si copiii sunt la parintii tai?
magneB6 spune:
lady,
din pacate nu sunt fizic alaturi de ei decat foarte putin din an, in concedii.
eu cred ca el asociaza neaparat berea cu relaxarea. bea singur. daca intra la 10 seara in casa dupa treburi "trebuie sa bea bere ca sa se relaxeze in sfarsit". daca intra in casa dupa ce s-a relaxat ( spectacol, plimbare, etc), tot asa "trebuie sa bea o bere sa se relaxeze". si trebuie sa dea gata 2 litri, nu se poate rezuma la 1 litru sa spun. si asta zilnic.
de asta spun, nimic pare sa nu il relaxeze, in afara de bere.
olympia, nu ar fi de acord sa faca asta, si mie sincer imi e asa de rusine sa il abordez despre asta. nici nu stiu cum sa fac.
el nu considera ca are o problema cu alcoolul. si probabil ca acum e de-abia la inceput. dar daca continua in ritmul asta, nu vreau sa ma gandesc ce va fi peste 5 ani.
ilia, foarte buna ideea cu butonul. o voi prelua si eu. si eu sunt o personalitate solara, chiar daca in trecut, pe o perioada de cativa ani, am trecut printr-o perioada pe care nu vreau sa o repet vreodata.
irinush spune:
din pacate la mine fazele cu telecomanda, sau alte chestii gen autosugestie sau gandire pozitiva (de genul repetat in oglinda eu sunt cea mai frumoasa pana ce ajung chiar sa fiu convinsa ca asa e si realitatea - asta a fost un exemplu) nu merg ... pur si simplu nu merg, am incercat, probabil ca eu nu cred in asta si atunci ... nu merge.
azi m-am simtit putin mai bine, am reusit sa ma mai bucur si eu de una alta, dar nimic spectaculos ...
Rrox, da, probabil ca mancarea a devenit acel ceva ce il fac pt mine, care imi face placere, una dintre putinele care mi-au mai ramas, dar e una din cele mai proaste ...
o sa incerc sa ma apuc de sport, deocamdata mi-am downloadat jane fonda workout, acu sa vedem cand ma si apuc si mai important cat o sa ma tina.
Cat despre proaspetele mamici, asa e, e foarte greu, eu dupa primul copil am avut clar depresie post partum desi abia acum realizez asta, eram tot timpul epuizata, nervoasa, plangeam incontinuu din orice si eu am avut ajutor si din partea sotului si din partea bunicilor, deci eu nu faceam treburi casnice ci ma ocupam doar de copil si tot mi-a fost extrem de greu. David a fost un bebelus cu colici pana la 4 luni ,plangea si noptile, nu dormeam, ziua ma plimbam cu el ore in sir ca sa doarma macar atunci si pur si simplu era ceva nou pt mine, care mi-a schmbat total viata iar eu habar nu aveam ce inseamna sa ai un copil, recunosc ...
Eu am zis ca am trecut cu bine peste perioada aia, dar acum nu stiu daca e chiar asa ...
Incerc sa culc copiii si sa mai revin dupa.
ilia_99 spune:
annitha, si eu zic sa fugi putin. oriunde, chiar si 2 zile, nu 3. si, cel mai grozav ar fi daca soacra s-ar putea muta in alta parte.. departe de voi..
teodora.. oau.. m-ai lasat masca cu povestea ta..acum esti bine?
rrox, am nimerit bine terapeuta de data asta. 
irinush, dar ce crezi tu despre tine? daca fazele cu sunt frumoasa, mi-e bine, etc nu merg, ce-ti spui tie cind vb cu tine?