Depresia: boala, tratament, perceptia sociala

Raspunsuri - Pagina 12

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Citat:
citat din mesajul lui rrox3

Citat:
citat din mesajul lui FlyLady74

Si eu sunt depresiva; de mica, de cand ma stiu.
Nu m-a ajutat mersul la psiholog. In functie de psiholog ba eu eram refractara, inchisa, ba aveam o putere de disimulare prea mare... in fine, rezultat 0.
La psihiatru mi-a dat un pumn de pastile. Daca cu alte metode nu am reusit, alea toate, luate deodata, au fost destul de eficiente. Am avut noroc ca s-a intors sora mea acasa mai devreme, ca nu au facut cursuri in ziua aia si m-a gasit inca semiconstienta. Eu nu imi mai amintesc (am un gol de aproape o saptamana) dar mi-au spus ca m-am luptat cu cei de pe salvare, am dat ca apucata in doctorii si asistentele de la spital sa nu se atinga de mine.
Dupa inca cateva luni am inceput sa nu ma mai pot hrani, vomitam orice bagam in mine, ajunsesem la 40 kg (la 1.70 m). Stateam pe perfuzii.
Dupa ce am nascut copii nici n-a mai incaput vorba sa ma gandesc la sinucidere... adica ma gandesc, dar in sensul ca daca ar pati ceva copii, in secunda 1 as fi dupa ei.
Depresia totusi nu a disparut si nici somnul agitat si trezirile dese. Am momente in care nu pot sa ma misc, parca nu am energie nici sa imi ridic un membru, ce sa mai zic sa si fac ceva. Zac in pat, ma gandesc ca trebuie sa ma scol pentru copii si o fac cu un efort supraomenesc. Ma ridic pentru ca TREBUIE, pentru copii.
Am motive sa fiu asa?
Nu.
Am incercat cateva medicamente pentru somn, initial am zis ca epuizarea vine de la lipsa cronica de somn. Dupa multe incercari cu sfaturi de la medic, homeopat sau dupa ureche, am gasit bantuind pe net Melatonina.
Ura! iau 2 pastile de melatonina (Bien Dormir) seara si dorm si ma odihnesc.
Dar tot am momente in care sunt ba euforica, ba in deznadejdie. As vrea sa fie totul perfect, normal ca nu imi iese. Constientizez ca nu pot face Totul, o iau cu pasi mici, sunt bucuroasa ca ma tin de ei, dupa care iar ma apuca neputinta si deznadejdia.
Acuma ma gandesc ca, daca nu am suficienta melatonina si luand un supliment m-am rezolvat, cum pot afla ce imi mai lipseste?
Ce analize pot sa fac sa vad unde e dereglerea, daca ea este?


Cred ca nu ai primit raspunsuri fiindca nimeni nu a stiut ce sa-ti spuna... Acum am cautat in urma (nu citisem tot) si am gasit postarea ta...
Din pacate nu intotdeauna e suficient sa mergi la psihoterapeut. Uneori nu merge terapia. Poate nu-i terapeutul potrivit, poate nu-i suficient de pregatit, poate clientul nu e suficient de motivat, ...
Ma bucur ca ti-ai gasit motivatia in existenta copiilor tai. Nu cred ca ai nevoie sa-ti faci analize. Dereglarile chimice sunt efectul depresiei, nu cauza. E foarte bine ca reusesti sa dormi.
In locul tau, as face si sport. Si as incepe sa caut alt terapeut, sa cer referinte. Unul cu care sa pot forma o relatie de incredere si care sa ma ajute sa ies la lumina.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)



Asa e Rox, flylady a cerut ajutor si nimeni nu a vazut..

Flylady, de multe ori pierdem luni bune mergand la terapeuti cu care nu suntem pe aceiasi lungime de unda, nu gasim cu ei calea aceia de comunicare si incredere. Asta e normal...trebuie sa cautam acel psihoterapeuti, acela care poate rezona cu noi.
O sa simti cand il gasesti. Asadar te sfatuiesc sa continui sa-l cauti,un psihoterapeut(psihiatru) bun te poate ajuta!

Nu incerca sa te ajuti singura, micile reusite nu inseamna vindecare. Depresia, asa cum s-a mai spus, este o boala perfida, te macina incet incet, pare ca dispare, ca mai apoi sa reapara si mai puternica.


Curaj

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Marina spune:

flylady eu am evitat sa-ti raspund la intrebare pentru ca sunt 100% contra recomandarilor de acest gen pe net. Cel mult am recomandat un medic sau o clinica daca am stiut dar niciodata analize sau tratamente.

Referitor la postul tau, scuze ca asteptai un raspuns, nu mi-am dat seama....nu sunt psihiatru/psiholog sa-mi dau cu parerea, pe Sabina o stiu de multi ani , mi-am permis sa-i spun ce gandesc, in cazul tau cred ca nu ai gasit medicul potrivit si mai cred ca nu ar trebui sa cauti perfectiunea " As vrea sa fie totul perfect, normal ca nu imi iese"

Te-as contrazice si la " Am motive sa fiu asa? Nu.". Cred ca ai motive, chestia e ca trebuie sa le descoperi si sa le gasesti o solutie.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ana_a spune:

buna!

ma bucur ca acest subiect nu sa transformat intr-o barfa cum crezusem initial...motiv pentru care am sarit repede si l-am evaluat cu o steluta . Am avut si de invatat din treaba asta, ca, uneori, este bine sa stai si sa astepti sa constientizezi exact ce se intampla fara a fi orbit de vesnicile clisee ...

Va citesc in continuare si doresc tuturor sa treaca cu bine peste depresii, sunt si eu una dintre voi, cu depresii mai mult sau mai putin nasoale, am trecut si eu prin aproape toate fazele in diverse momente ale vietii mele.
Insa, in momentul de fatza, pot sa spun ca am inceput sa fiu tot mai constienta cu mine si mai apoi cu cei din jur.

toate cele bune!
sa auzim de bine!

blog
proud
"Mintile ilustre discuta idei, inteligentele medii discuta evenimente,
iar mintile reduse ii discuta pe altii."




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns olympia spune:

Un bun pas in lupta cu depresia ar fi dezbararea de vina. Vina e pare un sentiment distrugator, multa vreme s-a cladit si s-a speculat pe vina... reala, imaginara, cel mai des exagerata. Chiar in educatia copiilor. Acuzatii dure pentru fapte minore ca sa simta ca-i de vina , sa tina minte sa nu mai faca, ori astea sapa la temelie...
In loc de vina as pune responsabilitatea. In loc sa ma intreb "sunt eu de vina ca..." zic 'oare sunt responsabila pentru...", de cele mai multe ori raspunsul e nu, adica brusc se schimba perspectiva si realizez ca logic, rational n-am motive sa ma simt vinovata pentru lucrul respectiv. Daca insa depistez o responsabilitate, mi-o asum si urmarea logica si constructiva e "ce pot sa fac ca sa fie mai bine". Dar nu dintr-o data, nu cu termene stricte, mai usor e cu pasi marunti.


Flylady nu pleca!

Ana, da nu-i bine sa judecam in pripa, ca poate cineva chiar are nevoie de ajutor si nu stie cum sa-l ceara.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ariel_7000 spune:

Flylady, nu ai pm-ul activat. as fi vrut sa iti scriu ceva in particular. Parerea mea este sa continui sa intri la acest subiect si sa spui ce te macina. chiar daca nu te vom putea ajuta cu sfaturi, macar iti vom putea oferi umarul nostru pe care sa te sprijini la greu.

mami de alexutza (10.04.2003)si Teodor Mihai (10.04.2008)
" SAVE THE EARTH, IT'S THE ONLY PLANET WITH CHOCOLATE!"


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns magneB6 spune:

ma alaturi si eu voua, mai mult ca "reprezentanta" a tatalui meu.

in primul rand, pt. lupta voastra sa va recapatati linistea.

si eu am suferit acum vreun an mult, voi povesti mai incolo poate.

deocamdata, vreau sa mai lansez o intrebare care ma macina ( am deschis si un alt subiect pe aceasta tema ). cum lupti cand cel depresiv ( moderat ) devine treptat alcoolic?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irinush spune:

Citat:
citat din mesajul lui rrox3

Irinush e cumva normal ca te-a lovit abia dupa ce al doilea copil a crescut putin. E momentul ala de respiro, cand simti ca "ti-ai facut planul". Ai o familie, ai copiii pe care ti-i doreai, profesional ai facut deja ceva si ar trebui sa urmeze "si au trait fericiti pana la adanci batraneti". Cam atunci te prind problemele din urma si isi cer in sfarsit atentia de care au nevoie.
Ma bucur ca ti-ai dat seama ce e cu tine si sper sa incepi cat mai repede o terapie care sa te ajute sa scapi de povara.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)


Rrox, eu nici macar nu m-as fi gandit in treacat la asta ... Trebuie neaparat sa gasesc pe cineva cu care sa stau de vorba pe tema asta, psihiatra la care am fost mi-a zis ca imi poate prescrie doar niste pastile, deoarece ea nu face psihoterapie, dar nu am vrut ... ok, iau pastile ma simt mai bine, dar dupa ce nu le mai iau ce se intampla?

Flylady, eu m-am hotarat sa scriu la subiect dupa ce am citit postarea ta, pentru ca m-am regasit intr-o oarecare masura (mai mare ce e drept) in ce ai scris tu ... asa ca nu pleca, simplul fapt ca nu suntem singure, mai sunt si oameni care ne inteleg si ne citesc eu zic ca e benefic.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns FlyLady74 spune:

Acuma sunt intr-o perioada tare proasta. Poate agraveaza starile canicula.
Am plans ca nu m-a bagat nimeni in seama, am plans cand am vazut cata lume ma baga in seama...
Si ma simt si ca o miloaga: "bagati-ma si pe mine in seama!"
Poate maine ma simt mai bine si reusesc sa scriu ceva mai logic.
E tare greu ca, pentru a fi plina de energie si veselie pentru copii si familie, toleranta mea fata de ceilalti din jur e subunitara. Am plecat de la coada de la ITM si de la Pensii, pur si simplu dupa 2 cozi la casierie si finante, am clacat. Mai ales ca puteam sa merg de saptamana trecuta si nu am mers ca am avut altele.
Am facut o escala la sotul meu si am reusit sa fac fata la coada de la Electrica.
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru copii si un sot atat de bun.
Si pentru mana intinsa de voi, chiar daca ariciul e nimic pe langa mine acum.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Citat:
citat din mesajul lui magneB6

deocamdata, vreau sa mai lansez o intrebare care ma macina ( am deschis si un alt subiect pe aceasta tema ). cum lupti cand cel depresiv ( moderat ) devine treptat alcoolic?




Magne, consumul de alcool este descris ca fiind factor de risc in aparitia depresiei.

Ce nu am inteles..tatal tau a fost deja la medic si i s-a pus diagnosticul de depresie moderata? Ia tratament, face terapie?

Daca nu ati fost inca la medic mergeti cat mai curand, voi de acasa nu-l puteti ajuta decat sustinandu-l sa faca tratament.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

sabina, ca nu m-a ajutat nimeni a fost si pt mine o noua piatra de incercare. bine, nu era noua, eu ma cam ajut singura de cind m-am facut mare, ba chiar si dinainte. pb e ca acum chiar as fi avut nevoie sa fie cineva acolo, sa ma tina in brate, sa ma rasfete.. dar n-a fost! asa ca noptile erau cele mai grele. atunci dormeau copiii si eram eu cu mine.
apropo de ce spune olympia, de vina si responsabilitate. mie mi-a spus terapeuta la un moment dat ca vrea sa-mi imaginez ca mi-a dat o telecomanda, pe care am doua butoane: unul rosu, pe care daca apas imi activez starile neplacute si unul verde, pe care daca il apas ma simt bine, sunt multumita, fac lucruri pt mine, etc. Si ca de fiecare data cind o sa vreau sa apas pe butonul rosu, va tb sa-i explic de ce aleg asa. deci e responsabilitatea mea, eu aleg. de acolo mi-a fost mai usor sa-mi asum ce e in controlul meu si ce nu.
ariciule (flylady) tu ai plecat de la coada de la ITM? pai, asta e de inteles, draga mea. eu ma duceam la shopping si plecam de acolo, ca mi se parea ca toate sunt la fel, nu gasesc nimic sa-mi placa si oricum n-am nevoie de nimic si nici rabdare sa probez ceva. si cica femeile fac terapie prin shopping... poate io n-oi fi femeie, na...
magneB6, bine ai venit. nu stiu daca raspunsul meu e cel pe care il astepti: tu nu poti lupta pt altcineva. iar alcoolismul nu se vindeca fara efortul urias de vointa al celui dependent.

Mergi la inceput