Depresia: boala, tratament, perceptia sociala
Raspunsuri - Pagina 11
Sabina spune:
Olympia, mama Doamne ce-a fost acolo la voi. Cand vin, nu vin singure....
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
rrox3 spune:
Irinush e cumva normal ca te-a lovit abia dupa ce al doilea copil a crescut putin. E momentul ala de respiro, cand simti ca "ti-ai facut planul". Ai o familie, ai copiii pe care ti-i doreai, profesional ai facut deja ceva si ar trebui sa urmeze "si au trait fericiti pana la adanci batraneti". Cam atunci te prind problemele din urma si isi cer in sfarsit atentia de care au nevoie.
Ma bucur ca ti-ai dat seama ce e cu tine si sper sa incepi cat mai repede o terapie care sa te ajute sa scapi de povara. 
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
olympia spune:
Sabina, inteleg perfect ca nu poti doar sa stai si sa-ti reprimi/amani impulsurile creative, sa le programezi si dupa suisurile si coborasurile bolii si in armonie cu familia.
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
rrox3 spune:
Sabina sper ca nu te simti si inferioara acum... Demnitatea asta e menita sa nu-i sperie pe ceilalti, sa le asigure comfortul, e o protectie, dar e si un zid intre oameni. Nu-i autentica. Hai sa ne facem ca nu s-a intamplat nimic din ceea ce nu putem schimba.
Din ce povestesti, si tu incerci sa-ti continui viata. Iesi sa faci poze si alte d-astea, imediat ce poti fizic sa o faci. Nu am deloc impresia ca dramatizezi. Exprimi ce simti si vrei sa ai efect, sa fi ascultata si acceptata. Mi se pare perfect normal. Problema e cu ce pot ceilalti sa accepte, fara sa se simta amenintati. Lady are dreptate, sotul tau e depasit emotional, nu poate sa-ti raspunda chiar cum ai tu nevoie. Si el are nevoie de ajutor.
Inteleg ca e o etapa asta cu vina. Dar e si intretinuta de reactia de neacceptare a celorlalti, chiar daca afirma rational ca nu ai nici o vina. Sunt furioasi si tu te simti vinovata. Sunt furiosi fiindca te iubesc. Doar n-o sa te simti vinovata si pentru asta, nu?
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
Sabina spune:
Nu, slava Domnului, inferioara nu ma simt.
Sunt constienta ca nu-s inca o doamna:), dar mai mult de-atata nu. Ba chiar am spus mereu ca prea multa demnitate nu e benefica...omul trebuie sa spuna ce-are pe suflet, in loc sa traiasca "fara sa deranjeze"
Sigur, tonul face muzica, si daca o spui melodramatic e caraghios, dar uneori nu te poti stapani.
Sotul meu nu accepta ideea de terapie...deocamdata.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
ladyJ spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina Lady, nu pot sa merg acum la specialist, ca abia ma tin pe picioare :) Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! Cum mi-am alaptat copiii Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă. |
Ok, important acum e sa iei decizia la modul cel mai serios. La fapte vei trece de indata ce te poti deplasa.
Nu uita sa vorbesti cu sotul tau despre asta. Imi mentin parerea ca e nevoie de prezenta amandurora
Nu stiu daca ti-am spus..am in familie o domnisoara draguta foc, inteligenta si foarte rasfatata, pe care o cheama Sabina.
mai aveti un lucru in comun, in afara de nume. Incapatanarea. Pe bunicul meu, dumnezeu sa-l ierte tot Sabin il chema si era de parere ca acest nume este cel mai frumos din lume.:-))Obisnuia sa zica ca toti Sabinii si Sabinele sunt argint viu, o data ce ai cunoscut unul nu-l uiti veci :-))
FlyLady74 spune:
A, am inteles. Daca am fost la specialist si familia e alaturi de mine, "atuncea pa!".
Si probabil daca m-as sinucide as primi multe elogii post-mortem
, ca asa e moda aici pe forum.
Lasati, nu mai intru pe Cabinetul Psi, mai ales ca sinceritatea mea spusa prea direct deranjeaza.
Bine pa!
ladyJ spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui FlyLady74 A, am inteles. Daca am fost la specialist si familia e alaturi de mine, "atuncea pa!". Si probabil daca m-as sinucide as primi multe elogii post-mortem , ca asa e moda aici pe forum.Lasati, nu mai intru pe Cabinetul Psi, mai ales ca sinceritatea mea spusa prea direct deranjeaza. Bine pa! |
FlyLady, poti explica te rog postul de mai sus? cine te-a suparat?
rrox3 spune:
Sabina 
mi-a placut ce ai scris.
Inteleg si pozitia sotului tau. Nu e usor sa te expui in fata cuiva strain.
Dar daca tu vrei sa discuti cu un terapeut, sa stii ca unii dintre ei vin si la domiciliul clientului pentru sedinta.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui FlyLady74 Si eu sunt depresiva; de mica, de cand ma stiu. Nu m-a ajutat mersul la psiholog. In functie de psiholog ba eu eram refractara, inchisa, ba aveam o putere de disimulare prea mare... in fine, rezultat 0. La psihiatru mi-a dat un pumn de pastile. Daca cu alte metode nu am reusit, alea toate, luate deodata, au fost destul de eficiente. Am avut noroc ca s-a intors sora mea acasa mai devreme, ca nu au facut cursuri in ziua aia si m-a gasit inca semiconstienta. Eu nu imi mai amintesc (am un gol de aproape o saptamana) dar mi-au spus ca m-am luptat cu cei de pe salvare, am dat ca apucata in doctorii si asistentele de la spital sa nu se atinga de mine. Dupa inca cateva luni am inceput sa nu ma mai pot hrani, vomitam orice bagam in mine, ajunsesem la 40 kg (la 1.70 m). Stateam pe perfuzii. Dupa ce am nascut copii nici n-a mai incaput vorba sa ma gandesc la sinucidere... adica ma gandesc, dar in sensul ca daca ar pati ceva copii, in secunda 1 as fi dupa ei. Depresia totusi nu a disparut si nici somnul agitat si trezirile dese. Am momente in care nu pot sa ma misc, parca nu am energie nici sa imi ridic un membru, ce sa mai zic sa si fac ceva. Zac in pat, ma gandesc ca trebuie sa ma scol pentru copii si o fac cu un efort supraomenesc. Ma ridic pentru ca TREBUIE, pentru copii. Am motive sa fiu asa? Nu. Am incercat cateva medicamente pentru somn, initial am zis ca epuizarea vine de la lipsa cronica de somn. Dupa multe incercari cu sfaturi de la medic, homeopat sau dupa ureche, am gasit bantuind pe net Melatonina. Ura! iau 2 pastile de melatonina (Bien Dormir) seara si dorm si ma odihnesc. Dar tot am momente in care sunt ba euforica, ba in deznadejdie. As vrea sa fie totul perfect, normal ca nu imi iese. Constientizez ca nu pot face Totul, o iau cu pasi mici, sunt bucuroasa ca ma tin de ei, dupa care iar ma apuca neputinta si deznadejdia. Acuma ma gandesc ca, daca nu am suficienta melatonina si luand un supliment m-am rezolvat, cum pot afla ce imi mai lipseste? Ce analize pot sa fac sa vad unde e dereglerea, daca ea este? |
Cred ca nu ai primit raspunsuri fiindca nimeni nu a stiut ce sa-ti spuna... Acum am cautat in urma (nu citisem tot) si am gasit postarea ta...
Din pacate nu intotdeauna e suficient sa mergi la psihoterapeut. Uneori nu merge terapia. Poate nu-i terapeutul potrivit, poate nu-i suficient de pregatit, poate clientul nu e suficient de motivat, ...
Ma bucur ca ti-ai gasit motivatia in existenta copiilor tai. Nu cred ca ai nevoie sa-ti faci analize. Dereglarile chimice sunt efectul depresiei, nu cauza. E foarte bine ca reusesti sa dormi.
In locul tau, as face si sport. Si as incepe sa caut alt terapeut, sa cer referinte. Unul cu care sa pot forma o relatie de incredere si care sa ma ajute sa ies la lumina.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)