Depresia: boala, tratament, perceptia sociala

ilia_99 spune:

sabina, n-as fi putut sa fiu mai clara decit rrox. are atita dreptate.. sigur ca e mai simplu sa manevrezi instrumentele precise ale ratiunii, cine vrea sa tina in mina un cutit extrem de ascutit, care-i tot aluneca? cam asa si cu emotiile..
julie, ai dreptate cu asteptarile de la ceilalati. de fapt, la mine, abia cind am inceput sa actionez singura, am inceput sa rezolv lucruri. (iar apropo de reactia familiei, maica-mea ma intreaba inca daca merita sa dau atitia bani la psiholog si la ce-mi foloseste.. bine, dar ea nu stie nimic din ce s-a intimplat cu mine in ultimii 2 ani..) stiu si ce spui despre medicatia homeopata, dar eu n-am luat sedative pt depresie, ci tocmai pt a ameliora niste efecte secundare, ca sa pot gindi limpede. cel mai rau ma afecta oboseala, data de insomnii. nopti la rind nedormite, cu ochii pe pereti, fumind in continuu.. dupa ce am rezolvat asta si am putut sa ma odihnesc, mi-a fost mai bine si m-am concentrat pe terapie. am fost convinsa ca dupa ce intru in mine si rezolv niste lucruri o sa merg inspre bine si nu voi avea nevoie de antidepresive. norocul meu a fost ca n-am asteptat sa se agraveze lucrurile.. norocul meu ca momentul ala din masina m-a speriat suficient de tare ca sa caut ajutor.. si norocul meu ca am stiut incotro sa ma indrept.. pt ca, de sustinut, nu m-a sustinut NIMENI!

Sabina spune:

Lady, eu le spun ce simt. ca mi-e frica, ca ma simt vinovata ca m-am imbolnavit, le spun si unde cred eu ca gresec ei, ca nu ma lasa sa fiu eu insami, ca imi reproseaza ca in momentele bune nu fac ce trebuie (ce trebuie = sa umblu eu dupa acte care-mi trebuie la viitoarea internare, sa stau in casa cuminte, sa nu ma duc in excursie foto, sa nu-mi asum niciun risc si sa traiesc placid, ca o molusca)
Ei nu vor sa inteleaga ca sunt "irationala" si ca am nevoie de momentele cand ma simt bine , am nevoie sa fiu implinita ca om, sa traiesc intre aceste paranteze care inseamna recaderile. Ei cred ca din cauza acestui trait fac recaderile si ma cearta in consecinta.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

ilia_99 spune:

atunci, poate ar tb sa printezi semnatura ta de pe forum si s-o lipesti undeva la vedere pt toti... da' sa fie scris mare

Sabina spune:

Ilia, esti grozava.
Si ma inspaimanta ce ai spus, ca nu te-a sustinut nimeni.....poate isi dau seama oamenii cat de puternica este de faot o persoana cu depresie.
Ca uite, nici eu nu vreau sa ma scoata cineva din butoi, eu stiu ca doar singura ma pot scoate, eu am un optimism incredibil in fond, numai ca trebuie sa dau tot amarul afara ca sa il scot....



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

buli spune:

Sabina ,
eu as zice ca, pentru inceput, sa cauti suport numai acolo unde stii sigur-sigur ca-l gasesti.
sa incerci sa nu "ai pretentii" de unde nu se poate.
e posibil ca ei chiar sa nu stie cum sa gestioneze situatia asta.
daca il ai pe sot umar la umar cu tine e minunat, chiar daca trebuie sa se obisnuiasca cu situatia. eu cred ca asta e cel mai greu de depasit - acceptarea.
te inteleg perfect ca simti nevoia sa "te alinti", numai ca nu toata lumea poate sa ofere alinare la momentul potrivit si nu din reavointa, ci din frica, din oboseala, probleme personale ... ceva.


www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

ladyJ spune:

Of..Sabina!

Inteleg, sincer nu stiu cum te poti incapatana asa sa tragi tu singura de toate astea. Te rog, promite-mi ca mergi la un specialist, atat tu cat si sotul tau!Si acum, nu intr-o luna.

Sotul tau..nu doar ca ii e frica, este absolut terifiat. Din cauza experientei cu prima sotie...este de-a dreptul furios pe tine, defapt pe boala ta,dar cum bolii nu-i poate spune ce sa faca te ia pe tine la ´´control´´. Intelegi?

Aveti amandoi nevoie sa gasiti calea aceia de intelegere si comunicare, singuri nu veti reusi pentru ca sunteti intr-un labirint imens.Te rog sa mergi la psihoterapeut!


Si termina cu vina asta pe care ti-o tot asumi. Nu esti tu de vina pentru ca te-ai imbolnavit, stii asta defapt, de ce tot dai in tine?

olympia spune:

Sabina !
Nu esti irationala, esti speriata. Cum adica "mofturoasa"?
Atitudinea familiei fata de boala si bolnav, nu-i mereu cea de care acesta are nevoie, din pacate.
In luna a cincea de sarcina cu primul meu copil, mi-am rupt piciorul drept si m-am ales cu un ghips pana sus. Dureri, spaima, nu puteam merge la toaleta fara sa-mi tina cineva piciorul ridicat pana acolo si ajunsa la locul faptei trebuia sa mi-l puna pe un scaun. Bietul fii-miu cat l-am zgaltait topaind pe stangul, cu gemetele adiacente! Ma asteptau sa ma rezolv, plecam inapoi cu "trenuletul"... Cam 4 ore pe zi eram singura, mama fugea de la job la pranz sa ma hraneasca si sa ma duca la baie. In rest aveam o sticla cu apa aproape, nu puteam bea prea mult ca sa nu am nevoie la baie. Noaptea aveam dureri, nu ma puteam intoarce, era ingrozitor de greu ghipsul ala.
De vaitatat n-aveam loc, mama avusese si ea piciorul rupt in adolescenta, cu mai multe operatii, fleac pe langa situatia mea! Daca plangeam ziceau sa termin cu prostiile ca fac rau copilului. "Las ca trece, mai e un pic", cam asta auzeam. Incurajari mai spartane, asa ! Tot cam in stilul asta, au decurs lucrurile si dupa cezariana. Io descompusa de durere si nauca de rolul pentru care putinele informatii de care beneficiam atunci (in 95) nu ma pregatisera cu adevarat... Bebe scapa sanul, experimentam alaptatul in toate pozitiile, deh, totul normal dar io panicata si mama langa mine, dar tot mai "jandarm" asa, nu cumva sa dezertez din post! Sotul ziua la job, ma ajuta doar la baie, mama dadea fuga peste zi , imi facea mancare si-mi spala si-mi explica cum ea n-a avut partea de asa ajutor ca lauza, ba mergea si la facultate! Asa ca bebe a fost alaptat cu program, "la cerere" nu exista inca, n-auzisem de asta , el plangea, io plangeam... am supravietuit amandoi. O fi fost, n-o fi fost depresie, cine mai stie?
La fetita, 7 ani mai tarziu, era deja maestra in alaptat, da' tot cu patanii s-a lasat ca am nascut-o un pic mai devreme iar mama era imediat dupa operatiile de monturi la picioare si avea cate-o andrea in fiecare! Nici n-a mai ajuns la doctor sa i le scoata ca i le-am scos eu. Sotul zicea ca are acasa spitalul de urgenta, facea ture intre mama si mine...

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

rrox3 spune:

Sabina e foarte bine ca tu poti sa comunici atat de deschis ce simti. Si ca faci ce ai nevoie sa faci, traiesti cum simti, si nu te lasi incorsetata de frica lor excesiva. Mai iti trebuie doar putin, sa scapi de vina. Si sa nu te mai simti aiurea fiindca tu esti vie si reala si n-ai de gand sa traiesti inchisa-n ratiune. Nu mai face paralele d-astea cu fosta sotie. Si ei i-a fost frica, cu siguranta. S-a ascuns, s-au ascuns unii de altii... Uff... Cred ca te-ar ajuta sa discuti cu un terapeut.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Sabina spune:

Lady, nu pot sa merg acum la specialist, ca abia ma tin pe picioare :)



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Sabina spune:

RRox, nu s-a ascuns, a spus ca ii e frica, dar n-a dramatizat.
Ei au avut un fel e intelegere: daca trupul s-a stricat, sa nu stricam si sufletul.
Tatal ei tot asa, a fost f bolnav, tot sotul meu facea drumurile la Fundeni....si in perioadele cand era acasa, daca avea putere spala vasele, daca nu, ii inveselea cu o povestioara, cu o vorba de duh (era un mare intelectual)
Eu una nu ma ridic la nivelul asta . si nici nu-mi propun, eu fac altele foarte bine.
dar na, ei sunt o generatie obisnuita cu asa zisa demnitate, iar eu nu ma incadrez.

Asta cu vina...probabil ca orice om cand se imbolnaveste isi pune problema asa. Ca undeva a gresit. Am o prietena greu incercata, cu 7 operatii, dintre care vre 4 pe creier....o nebunie, si a trecut si ea prin etapa "e vina mea".



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo