desprecopii:sa ne amintim...

petra spune:

Vai de mine cum sa nu-mi aduc aminte ???Imi aduc aminte ca ma dureau genunchii de la atata stat in genunchi. De noptile de Inviere si mai ales de diminetile de Paste cand mergem cu cosul cu pasca si oua rosii la sfintit la biserica, cand ne imbracam cu ce ne cumpara mama nou ! Si abia dupa sfintit veneam acasa si mancam in dimineata zilei de Paste, toate bunatatile facute de mama mea. CE frumos era ! Abia asteptam sa mancam cozonaci si fel de fel de prajituri facute de mama. Acum copii mei nu mai mananca mai nimic din ce fac eu pentru ca se inghesuie la iepursii si ouale de ciocolata. Asta este !

petra spune:

Tare ma mai fascina pe mine cand eram mica peria cu care matura vanzatoarea faina si frimiturile cazute de la paine!Nici in ziua e azi nu-mi dau seama de ce !?
Gogoseriile ! Aveam o gogoserie chiar langa scoala, la pauza mergeam acolo si ne luam o gogoasa cu branza sarata si un pahar de sana! CE bunatate. Cand ieseam de la scoala iar pe acolo poposeam. Portia era de 3 gogosi si un suc. Pentru ca ma cunostea vanzatoarea imi punea mai mult zahar pudra ( un fel de cana de metal gaurita la fund !)Mancam acolo pe loc o gogoasa jumate si sucul. ce-mi ramanea cica mancam pe drum, dar de fapt in drum spre casa treceam pe langa o curte unde era un catel negru dupa poarta. De fiecare data isi lua si el portia de o gogoasa.A mancat cainele ala gogosi de la mine vreo 2 ani de zile.

mianna spune:

copchii astia care citesc pe-aci si-or imagina ca n-aveam bani de paine sau ca toata lumea tinea cura de slabire motivul pentru care se cumpara la jumatate/sfert era cartela. aveai dreptul la un sfert de paine de persoana ... pe zi? (nu mai stiu exact cat era ratia). cel putin asa era unde-am crescut eu - in Bucuresti parca stiam ca painea nu era rationalizata.

Allure spune:

Daaaaaaa!!! nu voi putea uita niciodata gustul acelui iaurt...de fapt am gasit aici iaurt natural facut de o ferma si are exact acelasi gust , consistenta si strat gros de smintina deasupra

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Salt water is the cure for everything: sweat, tears or the ocean.

True health is a journey not a destination, a process not an event, a habit not a diet.

Allure spune:

...imi amintesc cind ne duceam cu sticlele de ulei la alimentara sa ne luam ratia lunara si vinzatoarea turna ulei tulbure dintr-un butoi mare printr-o pilnie in sticlele noastre...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Salt water is the cure for everything: sweat, tears or the ocean.

True health is a journey not a destination, a process not an event, a habit not a diet.

capcaunul spune:

Si tu esti tanara!
Gratarul de lemn era din vremea anilor '60. Cu mult inainte de rationalizare. Multa lume cumpara cate un sfert sau o jumatate pentru ca prefera o paine rumena, abia sosita din fabrica, uneia vechi de o zi sau o jumatate de zi.

Ritmul vietii era cu totul altul cu vreo 40 de ani in urma. Orasele mai mici, oamenii mai apropiati, plimbarile prin targ mai dese. Congelatorul nu exista in bagajul de cuvinte, frigiderele mai multe pe listele de asteptare decat in case, blocurile cu o masina in parcare o raritate, pe multe strazi nu circula intr-o zi intreaga decat o masina de gunoi.

mianna spune:

ooo, mersi

ce-i drept, ritmul vietii de acu' 40 de ani nu-l stiu, da' de acu' 35 de ani mi-l amintesc si nu, nu acum 35 de ani, ci vreo 10 mai tarziu, congelatorul exista nu doar in bagajul de cuvinte, ci de multe ori trona in sufragerie (lada frigorifica de fapt), ca in bucatariile alea minuscule nu avea loc. era si decorat cu cate-un stergar de-ala rosu sau cu un milieu, eventual pus si cate-un bibelou pe el (celebrul peste colorat ).

noi inainte de revolutie n-aveam lada frigorifica. la cativa ani dupa, nu mai stiu exact cand, si-a luat mama. acum 2-3 ani ma nimerisem acasa cand s-a stricat. a inceput mama sa planga... am calmat-o rapid, si a doua zi am dat fuga si i-am luat una noua. am avut totusi o curiozitate - la ce-i mai trebuie asa ceva, din moment ce-i singura si mananca doar cat o vrabiuta? retin din enumerare "morcovi, fasole verde..."

capcaunul spune:

Am in minte imaginea parcarii din zona de blocuri in care mi-am petrecut primii ani ai copilariei. Imaginati-va un careu care avea pe trei laturi blocuri de 3 etaje. In mijloc un maaare loc de joaca, cum rar se mai gaseste astazi. O alee inconjura locul de joaca trecand prin dreptul fiecarui bloc. Pe alee, undeva prin dreptul blocului de la mijloc, o mica parcare. 4 masini doar. Cele 3 blocuri aveau in total cam 120 de apartamente. 4 masini la 140 de familii!!!
Masinile:
- o broscuta Fiat alba;
- o Dacia 1100 verde;
- un Wartburg 312 maro cu alb;
- o Volga alba, modelul clasic, rotunjit;
Acestea nu paraseau parcarea decat vara, cand plecau in concediu.

Dupa vreo 2-3 ani apare a cincea masina, o Dacia 1300! Moamaaa! Cateva zile toata gasca de copii ne adunam sa studiem minunea venita de la Pitesti. Faruri, semnalizatoare, bord, tapiterie, oglinzi, jenti, totul era analizat, comparat, discutat.

petra spune:

Ohhh, da plimbarea de duminica dupa-amiza era aproape obligatorie! Era prilej de intalnire cu familii cunoscute, mama isi mai etala noua rochie cusuta de o croitoreasa batrana care avea vesnic metrul dupa gat si ochelarii in varful nasului, sandalele facute la comanda sau cele cumparate de la Guban. Si noua , copii fiind, ne plecea cand plecam la plimbare. Terasele erau deschise si mirosul de mici ademenea pe oricine.
Aveam vreo 6-7 ani cand ai mei si-au cumparat un frigider "Zill" rusesc care avea in parte de sus a frigiderului un congelator destul de generos pentru acea vreme, si toate lumea care venea la noi se minuna cat de frumos este frigiderul nostru!
Orice achizitie de elecrtocanice pe acea vreme era un eveniment nu gluma.

danitin spune:

De la bunica de la sat, aproape de granitza cu sarbii:
- mergeam cu canta la pompa de pe strada, la vreo 5 sau 6 case distanta, sa iau apa, si ce buna si ce rece era ....
- facea bunica strudel cu ludaie, ciuspais de dovleac, rimflaish, zupa de gaina, cate alte bunatati ....
- avea mic trafic si imi aducea de la sarbi Eurocrem, Tzipiripi, suc in pungi de staniol, spumant, banane si portocale, guma de mestecat, bomboane, si mai tarziu blugi si adidasi
- avea gaste in curte si cand taia una mie imi revenea ficatul. si nu-mi placea de nicio culoare, azi cand vad in magazine ficat de gasca super scump imi vine sa rad cu gandul la ce delicatese refuzam pe atunci.
- in spatele casei era o balta si iarna, cand ingheta, se dadeau copii cu patinele pe ea. Bunicul venea intotdeauna cu mine, sa-si pazeasca odrasla. Cum era scurt si indesat arata la marea arta pe gheata.
- camera buna din casa bunicii care mirosea intotdeauna a vanilie si avea niste sertare pline cu minunatii, printre care miez de nuca si stafide.

Bunica de la oras:
- trecea pe strada un tractor alb cu remorca in care erau sifoane de sticla. iar bunicul cobora si schimba sifoanele goale cu altele pline. Asta pana cand a alunecat pe scari si a spart sifoanele iar tata a reusit sa-i faca rost, cu pile, de un sifon din ala cu capsule care se reincarcau.
- avea bunica o cunostiinta, nemtzoaica, dintr-un sat de langa Timisoara, care ne trimitea periodic unt de casa invelit in foaie de brusture. Era galben si tare. Tot de la tanti Esti mai primeam smantana asa de groasa ca o intindeam cu cutzitul pe paine.
- o prietena de-a buncii, mare cocheta, se vopsea mereu blond platin. iar coafeza o tot atentiona ca o sa ramana cheala. Femeia nu s-a lasat, si a ajuns sa poarte peruci.Avea vreo 3, tot blond platin, cu cocuri complicate. Si eu tot vroiam sa vad cum arata fara peruca, dar cand si-a dat-o odata jos m-am speriat si am luat-o la fuga. Tanti Felicia o chema, tare imi mai placea de ea, avea niste bijuterii foarte frumoase, si intotdeauna purta garnitura colier, bratzara, cercei si inel cu acelasi model.


Eu incerc sa o pastrez cat pot pe Lori in contact cu traditia familiei. Ma ajuta faptul ca locuim in casa bunicii mele, ca mai are o strabunica in viatza - cea de la sat, ca avem si noi o casutza la tzara unde incerc sa recreez pentru ea farmecul copilariei mele.